8,144 matches
-
făcut prăpăd în livada înflorită a lui Dragoș Grămadă, om sensibil și iubitor de frumuseți ale naturii. Florile au căpătat o culoare ruginie și doar cîteva, mai ascunse pe sub frunze, încercau să-i promită necăjitului proprietar că așa, de-o poftă, va culege ici-colo cîte un fruct. Anul trecut le-a ucis noaptea aceea geroasă, comentează amărît Dragoș. Deși gerul a ucis aproape în totalitate intențiile generoase ale pomilor, totuși, ascunse parcă de privirea omului, cîteva fructe s-au dezvoltat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
coșulețul cu piersici din grădină. Era recolta de pe 13 copăcei. Să le stea în gît. Doream să vă dau și dumneavoastră. Medicul își dă seama de gafă, pleacă grăbit și se întoarce cu coșulețul. Am prins hoțul...! și rîde cu poftă. Miracolul medicului austriac După o poveste relatată de Gabi Surdu Gabriel Tiron a ajuns la Viena pe la amiază și a tras direct la amicul său, Hans. O oboseală, abia vizibilă pe fața sa, se instalase totuși după maratonul automobilistic întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fără replică. Păstra tăcerea din jenă, dar doamna povestea cu o plăcere nedisimulată. Toți, sau aproape toți, erau neîncepuți, curați ca apa de izvor de munte. De ce "de munte"? Celelalte izvoare sînt întinate de chimicale, de la agricultură. Bătrîna rîde cu poftă. Reia povestea cu plăcerea celui care, de regulă, se laudă. Cu timpul, mi s-a dus faima și veneau și cei de la tancuri tot la mine. Ce tancuri? Acolo erau două unități. Una de tunuri și una de tancuri. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și a analizat la rece întîmplarea. Cred că Bordei, vecinul, a dat mîța în fîntînă. Cu siguranță el a făcut-o. Ai închis poarta dinspre ei, ca să nu mai vină la apă. Doamne, acum trebuie curățată, sfințită și nici cu poftă nu o să mai bem apă vreodată. Bătu-l-ar Dumnezeu să-l bată! Mare păcat și-a mai făcut. Vestea "mîței aruncată în fîntînă" a împînzit cartierul și lumea evita să mai vină la "apa aceea minerală" și de leac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vine... Dacă o să ajungă mîine dimineață o să fie bine. Dar... Nimeni nu știe de bordeiul meu, așa că n-are cum întreba pe cineva. Dar i-ai spus cum poate ajunge. La stînga. Am greșit, trebuia la dreapta. Se rîde cu poftă și cînd s-a întors Cepoi ar fi gustat cu plăcere o bucată din moș Cazacioc. Cînd au ajuns acasă, Cepoi vede colierul la gîtul nevestei. Colierul, nevastă... A, l-am uitat la gît. Atunci nu-l mai dăm înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
madam Anica bîjbîia... A sărit ca ars și a răsturnat cafeaua drept pe... Să moară opărit, a rîs Anica. Ciornei este cu totul derutat. Fata aceasta, cu trup de balerină, cu privire angelică, virgină pînă în măduva oaselor, rîde cu poftă că s-a opărit... S-a jupuit pielea? întreabă amuzată. Care piele? De pe..., știi mata. Mama spunea că era o cafea clocotită. Dar mă-ta vorbește asta cu tine? Dar nu-i de rîs? Muream de rîs cum povestea mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cam... da. Surprinsă rău, Geta își dă seama că trebuie să schimbe metoda și să adopte tactica pașilor mici. Sîmbătă și duminică Geta a încercat cu hîț la deal, hîț la vale, dar rezultatul a fost nul. Chiar nu ai poftă deloc? Adică, niciodată n-ai dorit să... Ba da. Și? Nu merge și pace. Geta se îmbracă și plînge. Regretă mult, Vasilică era un om minunat și totuși... nu se poate, nu-i nimic de făcut. N-o să spui nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ce-i cu cele două suporturi pentru hîrtie igienică? Unul este al meu și unul al lui Raul. Rămîn mut. Diana îmi strînge mîna la piept și-mi șoptește confidențial: Eu trișez mereu și folosesc hîrtia de la el. Rîde cu poftă și schițez și eu un rînjet tîmp. Un amănunt... esențial De dimineață Lena a trebăluit prin apartamentul său, situat la parterul unui bloc de prin centrul orașului. De obicei, avea o femeie care o ajuta la astfel de treabă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sub semnul întrebării succesul șlefuirii omului primitiv, prin mii și milioane de eforturi ale celor mai ascuțite minți. Că un japonez declară că nu mai ucide fete tinere, dar că ar mînca cu plăcere carne de om, că are o poftă nebună pentru acest fel de mîncare, pare o aberație a unui vis de coșmar. Dar nu-i așa. El există, dă declarații, este lăsat printre noi. A ucis fete tinere și le-a mîncat, dar acum a evoluat. Acum are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pentru acest fel de mîncare, pare o aberație a unui vis de coșmar. Dar nu-i așa. El există, dă declarații, este lăsat printre noi. A ucis fete tinere și le-a mîncat, dar acum a evoluat. Acum are numai pofta de a mînca puțină carne de om. Nu-i așa că evoluția s-a împotmolit? Peste tot în lume sînt atentate oribile, mor oameni nevinovați cu miile. Numai că nu-i înjură toată lumea pe monștrii care pun la cale astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de 100 de lei, dom' director. Pentru ce îți trebuie? Să... am eu nevoie. Dacă nu-mi spui... Bogdănel a încercat pe la alții, dar succesul nu s-a arătat defel. Copilul nu putea dormi, la școală era neatent și nici poftă de mîncare n-avea. Într-o zi a intrat în biroul directorului, a luat un DVD player și a tulit-o la talcioc. Cît vrei, mă, pe rabla asta? 100 de lei, nene. Ai furat-o? Nu, este de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu sărăcia, nu poți închide ochii când lumina te orbește dinlăuntru. Viața privită la suprafață, luciu de mare de-ar fi fost, tot nu poate ascunde furtuna. Erau încă mici pentru a se simți stingheri sau mândri: foamea era peste poftă, frigul era peste estetic, frica era peste demnitate. Foamea, când nu mai doare, amețește; amețeala se stinge repede, creierul se obișnuiește și cu sânge subțire. Frigul se transformă el însuși în cămașă, mai întâi îl simțim ca amorțeală a sângelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a sângelui, frigul ne îmbracă în propria-i piele. Frica încape toată spaima de a fi parte dintr-o secundă. Când te îmbraci cu frigul, ce tremur te mai poate zdruncina? Când te hrănești cu foame, de saț și de poftă nimic nu ține mai mult. Teama de foame este peste frica de moarte. Ai adus, bă? Hai, ia și tu o felie și fuga în clasă! Ia, rupe și un colț de pâine! Ce te rușinezi ca o fată mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura." Saturați-vă voi de toate, rotunjiți-vă burțile, lingeți firimiturile, rănile, vinul și stropul de rouă să vă răcorească sufletele, mie îmi este foame și sete de dragoste. Nu poftă, nu nesaț, nu lăcomie. Fără dragoste nu pot găsi lumii nicio justificare. Iluzoriu este tot ce mi-ai dat amanet, Stăpâne! "Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui." Jupiți-mi pielea pânză pentru corăbii, ciopliți din oase catarge, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ta, atingi lin trăgaciul, ca pe lindic, ții respirația, pac! și cade pe spate. Uită-te, boule, prin cătare, când ochești și trage, trage, bă, a căzut de bătrână prostănacule... Acum, gata, la masă, în careu adunarea, masca pe muian! Poftă bună! Respiră și înghite, oștean! Pâine neagră, uscată, secară necernută, nedospită, mestecată ca o gumă cu aromă de cartofi înăcriți, deasupra câteva așchii de margarină râncedă, înghețată, ce nu se lasă întinsă și o jumătate de lingură cu gem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
singură sete, două fântâni și o singură apă, două fântâni și... Copile, bați câmpii. Îți aparții cu toate ce-ai fost, exiști în toate ce te cuprind, vei fi în tot ce te așteaptă cu riduri sau fără riduri, cu poftă sau fără poftă de viață, cu moarte sau vegetare, deopotrivă. Scoate-te, dracului, din sertare, dezleagă-te, aruncă-te peste ziduri! Nu poți exista în prezentul secundei, o secundă nu încape în doi, fie om, fie umbră, fie șotron. Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fântâni și o singură apă, două fântâni și... Copile, bați câmpii. Îți aparții cu toate ce-ai fost, exiști în toate ce te cuprind, vei fi în tot ce te așteaptă cu riduri sau fără riduri, cu poftă sau fără poftă de viață, cu moarte sau vegetare, deopotrivă. Scoate-te, dracului, din sertare, dezleagă-te, aruncă-te peste ziduri! Nu poți exista în prezentul secundei, o secundă nu încape în doi, fie om, fie umbră, fie șotron. Domnule doctor, fac precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o baie de nămol la Techirghiol, pe plaja nudiștilor. Purta barbă, mai degrabă arăta a rocker decât a popă. Multe s-au auzit despre popa-starețul, dar nimeni nu a avut curajul să deschidă gura. Avea bani să cumpere carne după pofta inimii. Hodorogul prefera fibră bine coaptă. Părinte Visarion, acelea de liceu nu cunosc meserie. Este una, Cleopatra, la hotel "Speranța": aere de franțuzoaică, face sport, mănâncă fructe de mare, bea șampanie și smotocește pula mai ceva ca ghițălu țâța vacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a o face; căci dacă cei mari își dau seama că nu pot să reziste poporului, ei încep să acorde faimă și stimă unuia dintre ei și îl fac principe, pentru ca la adăpostul lui să poată să-și satisfacă toate poftele. Poporul de asemenea, văzînd că nu poate să se împotrivească celor mari, la rîndul lui acordă faimă și stimă unuia singur și îl face principe pentru ca acesta cu puterea lui să-l apere. Acela care devine principe cu ajutorul celor mari
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe melodia lui Pe al nostru steag... La mijloc era una dintre farsele politicii secolului XX: după ce au ajuns la putere, comuniștii albanezi au avut nevoie urgentă de un nou imn național pe o muzică mobilizatoare. Era urgent, ardea tare, pofta de putere Îi strîngea de boașe, Îi mîna Înainte. În jur, pustiu de talente muzicale proletare. Pe cine să Întrebe, cui să-i ceară? Păi, lui Victor Eftimiu, cel mai mare poet În viață născut Între granițele statului lor. În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în legătură cu decizia sa. Dar nici aici nu se poate aduce un răspuns ferm și unilateral. Personal nu cred că un motiv unic i-ar fi putut determina gestul. Ioan trivializează punându-l pe seama orgoliului rănit la unctio Bethaniae și a poftei nemăsurate de bani. E penibil să-ți închipui că pofta de bani, perspectiva paradisiacă a chilipirurilor îl vor fi ținut trei ani lângă Isus! Dacă era obsedat de îmbogățire, Iuda și-ar fi ales (presupunând că el și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un răspuns ferm și unilateral. Personal nu cred că un motiv unic i-ar fi putut determina gestul. Ioan trivializează punându-l pe seama orgoliului rănit la unctio Bethaniae și a poftei nemăsurate de bani. E penibil să-ți închipui că pofta de bani, perspectiva paradisiacă a chilipirurilor îl vor fi ținut trei ani lângă Isus! Dacă era obsedat de îmbogățire, Iuda și-ar fi ales (presupunând că el și-ar fi ales) cu siguranță altă meserie, nu pe cea de „apostol
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
putea „desăvârși”, îndurând suferința și calvarul nu doar al torturilor fizice, dar și pe acela provocat de trădarea de către unul dintre ucenicii Săi. Origen, apocrife, Legenda aurea Părinții Bisericii îl consideră pe Iuda, aproape în bloc, un trădător mânat de pofta de arginți, condamnat la focul Gheenei 45. Dar fapta pentru care nu-l pot ierta nu este trădarea pur și simplu, ci trădarea din necredință și mai ales sinuciderea 46. Iuda Îl dă pe Isus în mâinile arhiereilor întrucât nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îndrăgească foarte tare. Iuda ajunge căpetenie peste toată curtea lui Pilat și toate se împlinesc la porunca (nutum) sa. Într-o zi, uitându-se Pilat din palatul său într-o curte cu livadă (pomerium), a fost cuprins de o asemenea poftă de merele acelea, încât părea că se sfârșește. Era curtea cu livadă (pomerium) a lui Ruben, tatăl lui Iuda, dar nici Iuda nu-și cunoștea tatăl, nici Ruben fiul, deoarece Ruben credea că șfiulț său a pierit în valurile mării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
deoarece Ruben credea că șfiulț său a pierit în valurile mării, iar Iuda nu știa deloc cine-i este tată și care-i este patria. Atunci Pilat îi spune lui Iuda, care s-a apropiat: „Atât de tare mi-e poftă de fructele acelea, încât, dacă aș fi lipsit de ele, mi-aș da duhul (si frustratus fuero, spiritum exhalabo). Pe dată Iuda a sărit în livadă și iute a început să culeagă merele. Dar între timp vine Ruben și-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]