9,079 matches
-
se conceptualizează prin virtuțile atributivității intrinseci (Povara iubirii e-o cruce/ Din cel mai serafic granit, p.61), prin contrarietate (În mine, doi dușmani înverșunați/ Și-o singură dispută, om-destin, p.80) și prin comutativitatea calității (Caii mei pasc în poiană/ Iarba-ger și iarba-teamă, p.16), cunoscute mijloace criptice ale metaforei. Iată așadar suficiente indicii care anunță desăvârșirea poetică a Domniței Flori Neaga în zariștea poeziei clasice, ale cărei canoane le probează cu multă abilitate și în interiorul cărora se mișcă natural
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
ca de pildă: „M.-I.B.: Poemele în care apare Atotputernicul sunt limpezi și luminoase, ca un cer de vară... Și câtă ușurință a rostirii, câtă inocență, în toate acestea! E.D.: Întâlnirea cu Domnul în pridvor? E aidoma celei din Poiană („Domnul străbate Poiana”) sau celei din zori, tot din Poiană („urma Lui”). E clipa revelației, precum în poezia ce se încheie cu versul „Șoptind, ca ucenicul: Domnul este! (Cf. Evanghelia după Ioan, 21).” [18] Însă, dincolo de aceste aspecte, să le
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
M.-I.B.: Poemele în care apare Atotputernicul sunt limpezi și luminoase, ca un cer de vară... Și câtă ușurință a rostirii, câtă inocență, în toate acestea! E.D.: Întâlnirea cu Domnul în pridvor? E aidoma celei din Poiană („Domnul străbate Poiana”) sau celei din zori, tot din Poiană („urma Lui”). E clipa revelației, precum în poezia ce se încheie cu versul „Șoptind, ca ucenicul: Domnul este! (Cf. Evanghelia după Ioan, 21).” [18] Însă, dincolo de aceste aspecte, să le spunem tehnice, care
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
Atotputernicul sunt limpezi și luminoase, ca un cer de vară... Și câtă ușurință a rostirii, câtă inocență, în toate acestea! E.D.: Întâlnirea cu Domnul în pridvor? E aidoma celei din Poiană („Domnul străbate Poiana”) sau celei din zori, tot din Poiană („urma Lui”). E clipa revelației, precum în poezia ce se încheie cu versul „Șoptind, ca ucenicul: Domnul este! (Cf. Evanghelia după Ioan, 21).” [18] Însă, dincolo de aceste aspecte, să le spunem tehnice, care scapă de regulă ochiului neavizat și asupra
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
al lui Bachus, dimpotrivă”. Nouă ne-a trimis poeme lungi, compuse după modelul cântecelor populare, scrise cu un talent și cu o versificație extraordinare. Înclinat către povestea de dragoste razachie, cu întorsături și cu înflorituri de limbaj pestrițe, ca o poiană cu gălbenele și cu tămâioase. Compune cu dexteritate dar și cu suflet un fel de balade care povestesc despre iubiri deșucheate și nebune, cu atâta pricepere că ai zice că e Paganini în persoană exersând pe coarda a subțire a
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
la stână. Și i s-a dat în păstorit O turmă de mioare, Iar pentru somn și locuit Colibă-ncăpătoare. Mergea cu turma la păscut Din zori și până-n seară Pe-un colț de rai necunoscut Din minunata-i țară. Poieni cu flori de paradis Înmiresmate-n rouă Mirifice i s-au deschis Spre altă lume, nouă. Vrăjită pe un mal de lac, Vrând turma să-și adape, La umbră de bătrân copac Se cufundă sub pleoape... Cu luna-n apa
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
și simplu ca să mă încălzesc la razele soarelui stând pe această laviță Simt cerul ca pe un acoperiș albastru-cristalin ce închide în el silueta cu sclipiri de argint a mânăstirii. Cupola lui cuprinde până departe văile și satele, munții și poienile, pădurile cu vietățile din ținutul nobil și sfânt al Bucovinei. Îmi pare că bolta cerului reflectă infinitele glasuri omenești de prin sate și târguri, de prin văile obcinelor și lanurilor din câmpuri. Orice s-ar zice, un bucovinean nu e
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
numai bune de zidit case. Coasele celor de la munte ar tăia cu hărnicie, chiar cu lăcomie, lanurile de lucernă ale celor de la șes. La fel, cei de la șes, cu vitele priponite-n lanțuri, tânjesc după libertatea vitelor lăsate slobode prin poienile de la munte. Cuvintele de laudă ale bucovinenilor nu contenesc nici când se adună prin târguri, pe la Humor sau pe la Rădăuți. Laudă caii, vițeii, prosoapele și covoarele lor înflorate. Ciobanii își laudă câinii, orășenii se laudă adesea cu sălbăticiunile întâlnite prin
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
de acasă și melancoliile prietenilor din vecini. N-ar fi deloc un paradis acest loc de n-ar fi atâta nostalgie în sufletele oamenilor!... Au plecat cei veniți de la oraș. Rămân singure pajiștile frumoase ca-n basme. Rămân luncile și poienile pline de turme de tauri întunecați și lucioși. Rămân caii frumoși păscând slobozi pe pajiști în tihna duminicilor de toamnă, odihnindu-se după câte o săptămână mai grea. Rămân femeile și bătrânii din sat așezând cu grijă pentru iarnă otava
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
traduit en français par Virginia Bogdan - Focșani); 16. ZODIA LUMINII (duplex eseistico-publicistic, 400 pa-gini), Editura Armonii Culturale, 2013; 17. MERIDIANE LIRICE (ARIPI DE VIS) - 112 POEȚI CONTEMPORANI - Antologia Poeziei Românești Contemporane (format A4, 820 pagini), Editura Armonii Culturale, 2013; 18. POIANA VISELOR (Antologia prieteniei), Coordonatori: Gheorghe A. Stroia (RO) și Margareta Chiurlea (UK) (proza, 208 pagini) - Editură Armonii Culturale, Adjud, 2013. 19. EPOSS MERIDIANE (78 de prozatori contemporani) - Antologie de proza contemporană românească (Format A4, 670 pagini); 20. SUNT... VISEZ... RĂMÂN
LA MULTI ANI, GHEORGHE A. STROIA ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/363100_a_364429]
-
apoi la Oradea unde a și studiat cinci clase la liceul Emanoil Gojdu. Când a venit cedarea Ardealului de Nord, familia a fost silită să se refugieze și s-au stabilit într-un sat sărac, dar cu oameni bogați sufletește - Poiana Moților. A terminat liceul în orașul Beiuș, un oraș mic dar cu bogat trecut istoric. După cedarea Ardealului aici erau două Episcopii, Prefectură de Județ si apăreau trei ziare. În timpul liceului a fost pedagog la internatul ortodox de baieți. În
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI – CRÂMPEIE DE VIAŢĂ ŞI ISTORIE, POVESTITE PE VIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/363097_a_364426]
-
acasă. Verile, în schimb, erau fermecătoare, căldurile suportabile. Nu am trăit la țară, să fiu binecuvântată de natură în copilărie și atunci încercam să o descopăr, să merg eu spre ea ... Iubeam deschiderea cerului, iubeam florile și alergam spre o poiană, pe un deal de la marginea orașului, plin de mireasma proaspătă a ierburilor; un miros sălbatic și pur îmi năvălea în nări, pe când seara se lăsa liniștită și greierii își începeau cântul. Acolo găseam o floare gingașă care se numea „Sângele
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
și floarea s-a numit „Sângele voinicului”. Nădăjduiam pe atunci, în lungile mele plimbări făcute pe câmpul de la marginea orașului, să găsesc printre flori, un Făt-frumos, așa, precum în basmele pe care mi le citiseră - mama, tata. Mergeam deseori în poiana descoperită, culegeam flori de câmp și alergam să prind fluturi. Floricelele de culoare roșu carmin, de departe păreau niște picături de sânge; găseam maci roșii cu petale mătăsoase, romanițe albe, albăstrele, gălbioare, pălăriuțe și mă întrebam cine le-a dat
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
care mă rostogoleam spre vale, la plecare spre casă. Întruna din zile când mă întorceam de la școală cu acea colegă care locuia prin apropiere, mă cuprinsese bucuria că aveam cui spune povestea zămislită pentru acele flori „Sângele Voinicului”, descoperite în poiana din apropierea casei și am început să-i povestesc, ajungând bine înțeles și la sfârșitul poveștii, imaginându-mi întâlnirea cu Făt-frumos ... Fetița a ascultat și la urmă mi-a spus: „No, dragă, tu ești cam bolândă!” Venisem din alt oraș, din
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
am dat seama imediat că nu toate gândurile pot fi mărturisite și mai trebuie să știi cui i le mărturisești ... Începeam să intuiesc necesitatea refugiului din fața unor ființe lipsite de sensibilitate. Ca atare, hotărâsem să mă duc tot singură în poiană și să vin acasă, cu gândurile zăvorâte. Cred că pe atunci începuseră să apară zorii poeziei în sufletul meu de copil. Voi mai găsi floarea mea preferată, cu lujerul subțire, înalt, în vârful căruia apar florile roșu-carmin și care-și
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
nu am scăparedecât la râpă Uvedenrode.... XI. ROSTURI, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1380 din 11 octombrie 2014. Cutreiera fără odihnă prin hătișuri, unde fiare feroce își ling rană; curajos răscolește a lor ascunzișuri, fiindcă rostul pădurii e poiana. Nu te lega de lucruri, de timp și de oameni, înșelătorului viclean nu-i fă jocul; nu rândui, încercând cu stâncă să sameni, fiindcă rostul ordinii este focul. Asculta cum în trunchiuri de fagi urca marea, și vezi cum întregul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
e una cu partea; accepta că toate se-ntâlnesc, cum uitarea, fiindcă rostul lui Unu este moartea. Citește mai mult Cutreiera fără odihnă prin hătișuri,unde fiare feroce își ling rană;curajos răscolește a lor ascunzișuri,fiindcă rostul pădurii e poiana.Nu te lega de lucruri, de timp și de oameni,înșelătorului viclean nu-i fă jocul;nu rândui, încercând cu stâncă să sameni,fiindcă rostul ordinii este focul.Ascultă cum în trunchiuri de fagi urca marea,și vezi cum întregul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
1333 din 25 august 2014. Dă-mi mâna, repede, trebuie să plecăm - un fluture mi-a adus mesajul pe care-l aștept de la-nceput, de când mi-ai spus întâia oară că nimeni nu poate trăi decât în sine însuși: în Poiana cu Flori se pare că s-a deschis în sfârșit, un loc pentru degustarea adevărului că doi înseamnă mai mult decat unu lângă unu. Nu mai sta pe gânduri, iubito, dă-mi mâna, să facem din momentul acesta un mic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
acesta un mic început - ne vom împleti degetele, vom alerga spre pădure și poate ca preț de o clipă ni se va părea că prin falange ni se scurge un fluid care nu este sângele niciunuia dintre noi. Acolo, în Poiana cu Flori, ne așteaptă visele noastre de copii inocenți, care nu s-au stins, au căpătat doar contururi de ceață. Ființe diafane, care nu stiu ce-nseamnă povară cărnii și tirania gândurilor, ... Citește mai mult Dă-mi mâna, repede, trebuie să plecăm
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
și tirania gândurilor, ... Citește mai mult Dă-mi mâna, repede, trebuie să plecăm -un fluture mi-a adus mesajul pe care-l așteptde la-nceput, de când mi-ai spus întâia oarăcă nimeni nu poate trăi decât în sine însuși:în Poiana cu Flori se pare că s-a deschisîn sfârșit, un loc pentru degustarea adevăruluică doi înseamnă mai mult decat unu lângă unu.Nu mai sta pe gânduri, iubito, dă-mi mâna,să facem din momentul acesta un mic început -ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
facem din momentul acesta un mic început -ne vom împleti degetele, vom alerga spre pădureși poate ca preț de o clipă ni se va păreacă prin falange ni se scurge un fluidcare nu este sângele niciunuia dintre noi.Acolo, în Poiana cu Flori, ne așteaptăvisele noastre de copii inocenți,care nu s-au stins, au căpătat doar contururi de ceață.Ființe diafane, care nu stiu ce-nseamnăpovara cărnii și tirania gândurilor,... XXII. RÂSUL, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1327 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
ceva mai caraghios. Nodul plasei se desfăcu și porcușorul se rostogoli peste frunze, oprindu-se cu codița drept în copacul de care fusese atârnat. Veverița sări în spatele lui. Porniră amândoi către marginea pădurii, în căutarea ciobănașului. Îl găsiră într-o poiană alături de oile lui și nu mică îi fu mirarea porcușorului să audă cu fantasticele lui urechi muzicale cântecul cel minunat care îl ademenise prin pădure, venind de pe buzele băiatului. Marinică rămase cu turma ciobănașului vreme de trei zile în care
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
cer O, lerui ler La Steaua sfântă Îngerii se-adună, Colinde cântă O, lerui ler Cum cântă frații Vin să-l colinde Codrii, Carpații O, lerui ler Izvoarele-ntruna Vin să-l colinde Cerul și luna Vin să-l colinde Poienele, lacul Corul de mierle Neamul, săracul O, lerui ler Cântare măreață Priviți-l pe cer Domnul Eminescu Mai sus se-nalță Și cum străluce Steaua lui mare O, lerui ler Sublimă cântare Gloria lui În veci se-ntinde O lerui
COLINDĂ LA ANIVERSAREA LUI MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368447_a_369776]
-
ne-a deranjat prea tare acest inconvenient. O altă surpriză mă aștepta în ziua următoare. Suzana și-a luat trei zile de concediu ca să mergem într-o excursie în munții Tatra Inaltă (Vysoke Tatry), la Poprad Tatra, un fel de Poiana Brașov de la noi. După o călătorie cu trenul de peste 100 km, cu plecarea înainte de ivirea zorilor, am ajuns în gara din Poprad, un oraș vechi și cu o dezvoltare economică destul de bună. Cu toate că eram destul de obosiți, am plecat pe jos
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
plin de poteci șerpuitoare, pentru drumeții de o zi sau mai lungi, vârfuri de munți înzăpeziți mai tot timpul se profilau pe cerul albastru, arbuști pitici se vedeau pe înălțimi, înlocuiți apoi, spre poalele munților, de păduri falnice de conifere, poieni pline de verdeață bogată erau străjuite de pereți din piatră, drepți și abrupți. Erau amenajate nenumărate pârtii pentru schi, care în acea perioadă erau acoperite de iarbă deasă, printre care, din loc în loc, răsăreau bolovani de piatră. Chiar dacă până la cei
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]