2,179 matches
-
el Însuși ispășește pedeapsa pentru o crimă. V. Un lunfardo de mucava. Cunoscutul critic literar Néstor Ibarra, prieten cu Borges și Bioy, le-a reproșat celor doi că intențiile umoristico-satirice nu rimează cu tematica polițistă: „E păcat [...] că scrieți povestiri polițiste; ar trebuie să Înfățișați pur și simplu personaje disparate, pentru că cititorul le poate urmări și ele chiar Îl pot amuza, dar Îi este total imposibil ca, pe deasupra, să mai și urmărească intriga polițistă și să afle rezolvarea enigmei; voi scrieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tematica polițistă: „E păcat [...] că scrieți povestiri polițiste; ar trebuie să Înfățișați pur și simplu personaje disparate, pentru că cititorul le poate urmări și ele chiar Îl pot amuza, dar Îi este total imposibil ca, pe deasupra, să mai și urmărească intriga polițistă și să afle rezolvarea enigmei; voi scrieți cu două intenții incompatibile“. Abordarea lui Ibarra e interesantă și parțial pertinentă; așa cum vom explica În continuare, Însă, argoul-personaj este și el un element de camuflare și amânare atât a rezolvării enigmei, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de două ori, apoi nimic, beznă completă, nu se mai aude decît zgomotul inutil al pietrei de brichetă, și gata, s-a terminat gazul, ecranul rămîne negru. (Adevărul este că Sutherland fiul și-a construit cariera jucînd numai În filme polițiste sau thriller-uri ieșite din normă, ceva mai speciale, cu atmosferă, pe care le urmăresc cu mare plăcere.) Într-o altă seară am dat peste-un film cu Pierre Richard și-am rîs În hohote, căzînd literalmente de pe canapea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lesbiană. Sirene, un pat de spital, un doctor și lesbiana vorbind În șoaptă despre drogurile din corpul lui -fapt confirmat de analizele de sînge. Somn greu, indus de somnifere, un ziar În poală: „Trei morți În schimbul de focuri din Malibu. Polițistul erou a supraviețuit.“ Tipii cu heroina au șters-o de la fața locului și li s-au pus În cîrcă toate victimele. Negroteiul cel slăbănog murise pe loc. Numai că siluetele nu erau ajutoarele negroteiului - erau domnul și doamna Harold J.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În diverse stadii de dezmembrare, un dulap/cameră obscură, plin cu substanțe de developat. Iadul pe Pămînt. Atherton Își mărturisește crimele. Este judecat, condamnat și spînzurat la San Quentin. Preston Exley păstrează copiile fotografiilor celor decedați. Le arată fiilor lui polițiști, pentru ca ei să cunoască brutalitatea infracțiunilor care necesită dreptate absolută. Ed răsfoi paginile. Ajunse la necrologul mamei sale, apoi la moartea lui Thomas. În afară de triumfurile tatălui său, singurele ocazii În care familia Exley ajungea În ziare erau cele pricinuite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Smith i-o tăie pe loc. — Flăcău - și sînt sigur că În privința asta vorbesc și În numele domnului Parker -, Îmi asum libertatea de a vorbi fără menajamente. E mare păcat că cei șase detracați care i-au atacat pe colegii noștri polițiști nu au fost Împușcați pe loc și că au fost supuși la niște violențe pe care eu le consider blînde. Dar, În paranteză fie spus, polițiștii care nu-s În stare să-și Înfrîneze pornirile nu prea au ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
omul lor! El m-a auzit, cînd era Încuiat În magazia aia. — Domnule, nu voi depune mărturie. Parker se făcu roșu ca sfecla. Smith spuse: — Flăcău, hai s-o spunem pe șleau! Îți admir refuzul de a-ți trăda colegii polițiști și am senzația că În spatele lui stă loialitatea față de partenerul tău. Admir În mod deosebit acest fapt, iar șeful dumitale, Parker, m-a autorizat să-ți propun un tîrg. Dacă depui mărturie asupra faptelor lui Dick Stensland și marele juriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
noștri pentru Încălcarea codului Little Lindbergh - răpire și viol. Vrea să-i bage la camera de gazare fie pentru asta, fie pentru Nite Owl. Fie pentru ambele. Și mai vrea să fie de față un anchetator de la Procuratură și o polițistă. Trebuie să te Întîlnești cu Bob Gallaudet și cu madama de la Biroul Șerifului la Queen of Angels. Peste o oră. Nu e cazul să-ți mai spun că Întreg cursul anchetei va fi determinat de ceea ce Îți va spune domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
CAPITOLUL 51 Camera 6 de la Victory. Dudley și un tip musculos, prins cu lanțuri de scaunul de tortură. Dot Rothstein arunca priviri galeșe Într-o revistă Playboy. Bud se uită la ea cum se delectează privind pozele cu gagici: o polițistă lesbiană, cu apucături masculine, Într-un costum de parașutism de la Hughes Aircraft. Dudley răsfoi un cazier judiciar. — Lamar Hinton, treizeci și unu de ani. O condamnare pentru atac cu mînă armată. Fost angajat al unei companii de telefonie, bănuit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a tratat rănile lui Jack. Sursa mea are și rezultatele analizei lui de sînge, care arată prezența drogurilor În organism, și depozițiile unor martori oculari, care nu au ieșit În față. Ai mușamaliza o asemenea informație ca să protejezi un camarad polițist, domnule căpitan? Malibu Rendezvous. Misiunea care l-a făcut celebru pe Tomberon. Telefonul sună iar. Lynn Îl lăsă să sune. Ed spuse: — Iisuse Hristoase! Nu era nevoie să se prefacă. — Da. Știi, cînd am citit despre Vincennes, m-am gîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ultimii ani, o frecvență deosebită a aparițiilor editoriale - pe o paletă foarte diversă, de la construcția parabolică, pe canavaua unui basm, la așanumita literatură pentru copii Îde fapt, nu numai pentru copii), cu „halte“ și în dreptul romanului strict realist, cu intrigă polițistă. În toată această desfășurare de forțe publicistice și artistice, un anumit manuscris a rămas nepublicat, ca și cum prozatorului i-ar fi lipsit, deodată, posibilitatea de a-l edita sau interesul de a o face. E vorba despre un roman început în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
retras ca și altădată într-un ungher, pe o margine a divanului lat și moale din camera largă în care se foia lumea, în casa Rodicăi Dumitrescu. Un glob mare și portocaliu așezat pe jos, lângă noptiera cu câteva romane polițiste franțuzești aruncate în dezordine, răspândea o lumină caldă în încăperea grea de fum de țigară. Ducându-și paharul la buze, Andrei Vlădescu reușea din când în când să zărească - printre perechile dansând strâns, în oglinda mare dintre cele două ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mele sunt prozaice. Probabil te dezamăgesc. Sarcasmul lui era mai degrabă poznaș decât glacial, așa că am încercat să fiu în ton cu el. — E adevărat, am spus. Eu am crescut cu Hercule Poirot și Sherlock Holmes. Chiar am scris povestiri polițiste când eram foarte mic. Speram că veți arunca o privire rece, de expert și apoi vă veți uita la mine cu pleoapele pe jumătate închise și veți spune ceva impresionant de genul, „E un caz singular, domnule Owen, categoric singular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
situația. Ați văzut articolul acela despre mine din urmă câteva luni, într-unul din suplimentele de duminică: „Prima povestire pe care am scris-o“? — Da, l-am citit. Mi-a plăcut la nebunie: parodia aceea teribil de comică a romanelor polițiste pe care ați scris-o la doisprezece ani sau cam așa ceva. Ați fost probabil un copil precoce. Aveam opt ani, am rostit grav. Și trebuia să fie o chestie serioasă. În orica caz, Joan era... cred că era cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dacă am schimbat câteva cuvinte, am remarcat eu și m‑am Întrebat de ce era toată lumea plină de complimente la adresa mea. Da, Andy, dar tu nu pari să‑ți dai seama că lumea scriitorilor este foarte mică. Fie că scrii romane polițiste, sau povești, sau articole de ziar, toată lumea cunoaște pe toată lumea. Gabriel nu trebuie să știe prea multe despre tine ca să‑și dea seama că ai potențial: ai fost destul de bună ca să fii angajată la Runway, pari isteață și vorbești cultivat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și Începu să schimbe locul lucrurilor dinăuntru. Helen o urmări o clipă, apoi făcu un pas nervoasă și se uită din nou În jur. Se duse spre un raft cu cărți și Își aruncă privirea peste titluri. Erau Îndeosebi romane polițiste cu cotoare de proastă calitate. Printre ele se aflau și cele două romane ale Juliei: Moarte lentă și Douăzeci de crime. De la cărți, Își mută privirea spre tablourile de pe pereți, spre bibelourile de pe polița vopsită. Deși se simțea stînjenită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Joseph Reddy, fusese acasă la o dată pe care trebuia să jur că mi-o amintesc. Și am jurat. —Kathy a noastră are o memorie a detaliului excelentă, i-a spus tata polițistului. Nu-i așa, iubita? Hai, zâmbește-i domnului polițist. Tatăl este modelul de bărbat pe care natura i-l oferă unei fetițe, și-n cazul În care modelul e stricat sau desfigurat, atunci ce se-ntâmplă? În timp ce intru pe ușa principală a clădirii Edwin Morgan Forster, sunt recunoscătoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe care le trimiteam politicienilor și funcționarilor importanți din oraș. Am Început cu polițiștii, cărora le trimiteam false denunțuri. Spătarul Milea se metamorfozase În detectiv particular, aproape un super-erou a cărui permanentă misiune era salvarea Doamnei Leopard. Concepeam scurtissime povestiri polițiste În care denunțul era sugerat doar de scenografie, nu de aventura propriu-zisă a Spătarului Milea. De pildă, dacă, Într-o noapte ploioasă, Milea se afla la un colț de stradă, trăgând cu sete dintr-o țigară fără filtru și filând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a urmat venirii tale. În definitiv, pentru ce să fim urmăriți? Mda, văd și eu mașina. Dar cred că este doar o simplă coincidență. Nefiind un imaginativ, gândurile lui nu creează scenariul unei răpiri ca în filme sau cine știe ce intrigă polițistă. Simte totuși crisparea fetei și, mai mult pentru liniștea ei, încetinește pentru a permite celor din spate să-i depășească. Pândește în oglinda laterală momentul când automobilul cu pricina intră în depășire și aruncă o scurtă ocheadă către ocupanții mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ultima oară la acel bal, da, ieșiserăm împreună, ne plimbaserăm puțin și ne despărțiserăm... Și de-atunci... Ei da, de-atunci Căprioara dispăruse. Ce făcusem după aceea? Urma să-mi justific orele petrecute în acea noapte, atâtea filme și cărți polițiste începeau de aici. Mă dusesem acasă și mă culcasem. Hm! Deși noaptea aceea fusese neagră și ploua tare, puteam eu fi sigur că... nu ne văzuse nimeni rătăcind?... Am ieșit din biroul anchetatorului hotărât să mărturisesc, dar nu atunci, să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dumneavoastră de a vă realiza în filozofie'", mi-a mai spus cu orgoliu detașat, ca între doi reprezentanți străluciți ai generației lor, care se cunosc între ei și se prețuiesc, dar nu se vor mai întîlni niciodată... Prins de detalii polițiste care mi-au năvălit dezordonat sub condei, am uitat să desvălui mai clar adevăratul înțeles al vinovăției mele. Am omis alte detalii. De ce trăise atât de mult timp Căprioara cu mine făra să-mi spună de la început că era însărcinată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și șușoteau. Pe acest răspuns ea a tăcut multă vreme preocupată...Apoi i-a răspuns: "E meseria lor să elucideze dispariția unui om. Crezi că o să le fie greu să afle că a plecat la Sinaia? Am citit destulă literatură polițistă bună ca să aflu că prima lor mișcare va fi s-o ancheteze pe soția lui. Oficial, eu sânt soția lui, nu? Știi cum procedează: unde ați fost în ziua de duminică, data cutare și cum v-ați petrecut această zi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
toată Dâmbovița. Am încercat să dorm liniștit, spunându-mi că întâmplarea din parc era doar o poveste, o invenție spectaculoasă, născocită poate pentru a-mi măguli orgoliul, poate pentru a stinge curiozitatea neghioabă și indecentă a unora. Mulți scriseseră romane polițiste așa. Trucul a mers câteva zile, aproape o săptămână. Când Paul s-a întors în facultate, mai tăcut ca de obicei, bătut cu grijă, fără urme (doar pe ceafă se vedea o pată de culoarea cauciucului), mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
catastihe și foi pașoptiste de propășire, scăpase o indiscreție: din amfiteatrul Bălcescu, s-ar fi trecut direct în etajul bibliotecii, mișcând un perete de lemn. Peretele era aparent, dacă știai unde să pui mâna, culisa cu totul, ca-n romanele polițiste. Nu transpirase nimic, povestea nu exista, nici decanul n-ar fi știut de ea. L-am tras pe Mihnea după mine, luminând discret culoarul. Apoi am apăsat clanța și-am pășit în amfiteatru. Amfiteatrele nu se încuiau niciodată, nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
piept. Orarul controalelor vamale era stabilit diabolic, cineva calculase când sunt șansele cele mai mari să adormi: ungurii veneau la două noaptea, austriecii la cinci și la opt dimineața. Treceau tot trenul prin zeci de lanterne, uneori urcau și câini polițiști. Abia ațipeai după toată povestea, și-apăreau ăilalți; parcă vorbiseră între ei. Când se potolea și ultimul val și vroiai să pui în sfârșit capul pe pernă, te anunța nașul că trebuie să cobori: urma Viena. „Recuperăm la hotel.“, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]