2,744 matches
-
dacă mă gîndesc, am trei exemplare semnate de Conrad În persoană. Băiatul meu, Jorge, nu intră În bibliotecă nici să-l silești. În casă, singura care gîndește și citește e fiica mea, Penélope, așa Încît toate cărțile astea stau de pomană. Ți-ar plăcea să le vezi? Julián Încuviință, fără glas. Pălărierul asista la scenă cu o neliniște pe care nu izbutea s-o definească. Toate numele acelea Îi erau necunoscute. Romanele, așa cum știe toată lumea, sînt pentru femei și pentru oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
preasfințitul ieri dimineață. — Să nu-mi spui că bănuiești că și doica a dispărut. — Nu, Însă mi se pare că a cam sosit ceasul să ne lăsăm de izmeneli și de bătut În poartă ca și cînd am cere de pomană. În chestiunea asta trebuie să intrăm pe ușa din dos. Mă urmărești? — Fermín, orice-ai spune dumneata merge și la liturghie. Atunci, apucă-te și-ți scutură costumul de băiețaș din cor, fiindcă În după-amiaza asta, de Îndată ce Închidem, o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care cîndva mi-l Închipuisem puternic, aproape invincibil, și l-am văzut fragil, Învins pe nepusă masă. Învinși, poate, amîndoi. M-am aplecat să-l Învelesc cu pledul acela pe care de ani de zile promitea să-l dea de pomană și l-am sărutat pe frunte ca și cînd aș fi vrut să-l feresc astfel de firele nevăzute care Îl Îndepărtau de mine, de acel apartament Îngust și de amintirile mele, ca și cînd aș fi crezut că, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Majoritatea nu ieșeam decît noaptea, cînd lumea nu se uită la tine. Am cunoscut mulți ca mine. Rar ajungeam să-i revăd. Viața În stradă e scurtă. Lumea se uită la tine cu scîrbă, inclusiv cei care-ți dau de pomană, Însă asta nu-i nimic În comparație cu repulsia pe care ți-o inspiri singur. E ca și cînd ai trăi Închis Într-un hoit care umblă, căruia Îi e foame, care duhnește și care refuză să moară. CÎnd și cînd, Fumero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
atrăgătoare ca mine nu avea de ce să recurgă la niște slujbe atît de lumești. Vecinii, care acceptau cu bună-credință povestea mea, cum că Îl Îngrijeam pe bietul meu soț Miquel, care rămăsese invalid și desfigurat În război, ne dădeau de pomană lapte, caș sau pîine, iar uneori chiar pește sărat sau cîrnați trimiși de rudele de la țară. După cîteva luni de penurie, convinsă că va mai trece multă vreme pînă cînd Îmi voi putea găsi o slujbă, am hotărît să pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și începutul secolului al XVII lea consacrate lumii răsturnate, și având un puternic caracter moralizator, acumulând însă simultan și o serie de impossibilia amuzante: corăbii pe vârfuri de munte, oameni vânând pe mare, copii bătându-și părinții, săraci dând de pomană bogaților, etc. Aceste inversiuni absurde pe de o parte stârnesc râsul, iar pe de altă parte, acționând prin ricoșeu, restabilesc lucrurile în ordinea lor firescă. Într-un cunoscut roman renascentist, râsul capătă un sens eliberator al tuturor forțelor omenești raționale
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
excomunicarea. Starețul Îl ospătă cu pâine, brânză de burduf, nuci și vin, iar la plecare Îi strecură În geantă o sticlă de vin călugăresc și niște colaci pe care, la rândul său, cu o zi mai Înainte, le primise de pomană... „Sunteți și voi ca păsările cerului, sunteți asemenea crinilor ce cresc pe câmp, iar eu, la drept vorbind, sunt un păcătos... Mergi cu bine! Domnul să vă aibă pe amândoi În paza Lui”, spuse el, conducându-l pe Bikinski pănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui până la pământ, simțind În același timp că trebuie să-i arate mulțumirea printr-un ciripit... „Sunteți ca păsările cerului, sunteți asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe cîmp...” Pipăindu-și geanta cu sticla de vin roșu și colaci primiți de pomană ce i se bălăbănea pe umăr, pictorul se gândi să-și acompanieze ciripitul cu clinchetul dumnezeiesc pe care Îl scot crinii sălbatici atunci când Înfloresc pe țarină, dar În auz nu-i răzbătu decât un zumzet Îndepărtat al unui roi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sens moral Începea să se desprindă din cuvintele celor care vorbeau. Se pare că În celălalt mormânt, deschis pentru primirea nepoatei, n-ar fi existat nici un semn al unei munci depuse cu atâta sudoare. (După-amiaza, cât timp ceilalți erau la pomană, mâncau, beau și reluau de la cap povestea celor două familii, noi, adică eu și Mușu, am mers și ne-am culcat În casa unui gospodar. În timp ce Încercam din nou să-l reconstitui pe Mușu din micile gesturi, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
n-ai de gând să faci copii?“ Vreau și eu un nepot! Astfel. Cu câteva săptămâni Înainte de nașterea lui Zare, cineva, un anume Vergu (cine-o fi și ce hram o purta din nou n-am știre!) a adus de pomană (cu lumânare) familiei Popescu Florea și Popescu Speranța un copil pe nume Radu (nume slav, = bucurie, nota Z.P.) și le-a spus celor doi că e din partea lui Grințu Anton, cel care are de tăiat la stuf pe 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
adus la mine și v-am repartizat pe amândoi la o unitate de... artilerie... Ai grijă, infanteristule, să nu mă faci de rușine. ― N-am să vă fac de rușine, domnule căpitan - a răspuns Todiriță vioi. ― V ați făcut o pomană cu noi - a îngăimat Dumitru. ― Acum mergeți la poartă, unde veți afla la ce oră aveți trenul. Vă doresc drum bun. ― Mulțumim - au răspuns amândoi deodată. Un stânga-mprejur ușor poticnit și cei doi au pornit spre ușă, cu un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu sunt pietre de moară... Calea până la Podul Trestienii au străbătut-o cu grabă. Când au ajuns dincolo de Jijia, era un întuneric de îți băgai degetele în ochi. Fiecare pas a devenit o adevărată aventură. Dealul Dorohoiului, lung cât o pomană țigănească - dimineața plin de evrei care te întreabă: „Ce ai de vânzare?” - acum era scufundat în smoală. Mergeau pipăind parcă drumul... ― Todiriță băiete, ne va fi greu până ajungem la Crâșma din drum. Pe urmă a fi mai ușor, fiindcă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gata și rachiul și ultima îmbucătură. Aizic, care cu toate că în acest timp nu a fost de văzut, a apărut îndată. ― Mai doriți ceva? Cei doi au privit unul la altul și Todiriță a răspuns: ― Dacă ți-ai mai face o pomană ca mai înainte, n-ar fi rău. ― Chiar deloc, jupâne - a întărit Dumitru spusa lui Todiriță. ― Se vede de departe că sunteți oameni gospodari... ― De unde până unde ai scos dumneata aiestea? - a întrebat Todiriță. ― După felul măsurat în care ați
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lei! ― Atâta mă costă pe mine! răspunse băcanul supărat. Și, dacă nu-ți convine, n-ai decât să nu iei; îl torn înapoi, și gata socoteala! ― Chiar te rog! zise pungașul nostru supărat. Băcanul, necăjit că-și pierduse vremea de pomană, luă urciorul, se duse la butoi și-l răsturnă cu gura în jos, așteptând până crezu el că s-a scurs tot untdelemnul, care, fiind supt de buretele dinăuntru, nu se prelinse prea mult. Apoi dete urciorul prefăcutului mușteriu, care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care trăiește în neorînduială, și nu după învățăturile, pe care le-ați primit de la noi. 7. Voi înșivă știți ce trebuie să faceți ca să ne urmați; căci noi n-am trăit în neorînduială, între voi. 8. N-am mîncat de pomană pîinea nimănui; ci, lucrînd și ostenindu-ne am muncit zi și noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. 9. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înșine o pildă vrednică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85051_a_85838]
-
maimuțări cu cruzime șchiopătatul paznicului indian sau felul în care arăta fiul unui dirzi, care avea buză de iepure, atunci când mânca dal. Cei din jur încercau să-i explice că nu e bine ce face, dar își răceau gura de pomană. Încetul cu încetul, cu toții ajunseră la aceeași concluzie cu bucătarul: băiatul era o pacoste. Și totuși, era singurul fiu al familiei. Tot ce făcea sau spunea, trebuia să fie considerat perfect. Tatăl lui se închidea tot timpul în birou, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cabină cu miros stătut, de sudoare și de mobilier încins. Hamalul pune cele două valize în plasa pentru bagaje, este plătit, își ia rămas-bun și pleacă. Imediat, se întind mâini pe fereastră să le ofere nuci și să ceară de pomană. Trenul s-a pus deja în mișcare, rulând încet de-a lungul peronului, dar mâinile rămân agățate acolo și nu-și dau drumul până când viteza nu crește destul de mult cât să nu mai poată ține pasul. Apar apoi câmpurile galben-maronii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
chipiul îl apucai de umeri și veselia mi-o auzii singur printr-un fel de strigăte pe care le scosei și care speriară caii parcă adormiți... Asta, da, înțelegeam, iată, să stai să-ți dai singur seama că bălmăjești de pomană și că în nici un fel nu poți face pe cineva să înțeleagă prin cuvinte ceea ce i se întîmplă... Tu îi vorbești și el se uită înainte și nu vede decât soarele și cerul și fundul cailor bătuți de cozile lor
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și le Împărțea marfa, cumpănit ca un țăran sfătos: pentru doamna Cati, pentru domnișoara Tița, pentru doamna Lizi, Marcelica, Lili, drăcica și lăcica - cum le-o fi chemat pe fiecare. După care, parcă umil, ca și cum le-ar fi dat de pomană, aproape că cerșea rușinat: „Dacă ați putea să-mi dați ștergarele Înapoi...”. Pomană În nici un caz nu făcea, ba le mai și păcălea pe toante: le vindea cu cinci lei oul de țară pe care el dăduse doar un leu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
domnișoara Tița, pentru doamna Lizi, Marcelica, Lili, drăcica și lăcica - cum le-o fi chemat pe fiecare. După care, parcă umil, ca și cum le-ar fi dat de pomană, aproape că cerșea rușinat: „Dacă ați putea să-mi dați ștergarele Înapoi...”. Pomană În nici un caz nu făcea, ba le mai și păcălea pe toante: le vindea cu cinci lei oul de țară pe care el dăduse doar un leu În Hală, fiindcă găinile care le ouaseră fuseseră hrănite cu scârnă de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sau când se făceau parastase, așteptam cuminți la intrarea În biserică. Când ieșeau babele cu colivă, ne dădeau direct În palmă, cu lingura, ne puneau să zicem bogdaproste și ne speriau că, dacă nu mâncăm tot și Încercăm să aruncăm pomana, Doamne-Doamne o să ne pedepsească de n-o să ne vedem. De frica iadului mâncam tot, chiar dacă nu-mi plăcea coliva Întotdeauna. La intrarea În biserică erau zugrăviți și câțiva draci negri și păroși. Picioarele li se terminau cu copite, cozile lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aș fi tată-său? Coman a făcut tămbălau mare când am vernisat - vă spun mai Încolo ce Înseamnă - opera de artă elaborată În doi: el cu ideile tâmpite, iar eu cu mâna și pensula. A adus În curte, ca la pomană, mese lungi și bănci, a umblat la butoiul cu vin și a pus-o pe nevastă - fie-mea, de! - să prăjească munți de gogoși. M-a așezat la loc de cinste, În capul mesei. Peste opera de artă pusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lesne depune mărturie despre puținătatea minții mele, dar n-o fac, din respect pentru familia mea, tot de dascăli - și că eu doar pretind asta, ca să nu mă fac de râs În fața lumii. De fapt, eu aș arde gazul de pomană la oraș ori aș avea o slujbă atât de măruntă, că nici n-ar putea fi băgată În seamă ori ținută minte. Cel mai aproape de adevăr, Însă, ar fi că le mănânc părinților banii degeaba, mă bețivănesc prin tot soiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îmi citești scrisorile. Dacă te prind că le păstrezi, pun Poliția pe tine și pe dirigintele Poștei și n-o să ieșiți de la pârnaie decât ca să vă faceți rost de scânduri pentru sicrie, de vase, prosoape și batiste pentru dat de pomană În ziua Îngropării. Ca om ești un căcat cu ochi, iar poezia și pictura ta nu sunt nici măcar atâta. Îți place cum Îi zic? Dacă Într-adevăr Îmi citește scrisorile către tine, nu poate riposta direct la Înjurături. Va continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În mutarea de colo-colo a stupilor directorului de școală. Cu durere, sudoare și frică am plătit acel borcan cu miere. V-a-nțepat vreodată o albină? Dar o sută? Dar două sute? Străchini, căni de lut, farfurii nenumărate, linguri și furculițe - toate de la pomeni primite, În beneficiul sufletelor celor morți; cine ce preț ar putea pune pe aceste lucruri sfințite din care până mai ieri se adăpau și se hrăneau, prin gurile noastre, cei duși În veci? Praf s-au făcut cocenii cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]