2,423 matches
-
termeni deloc simpli, din cauza vârstei lor, a chestiunilor legate de starea economică - dependentă aproape în întregime de moștenirea rămasă de la soțul defunct -, a prezenței copiilor etc.) în căsătorii succesive (o văduvă se putea mărita din nou - după ce făcea o ultimă pomenire soțului defunct - fie pentru a asigura un tată copiilor avuți din prima căsătorie [noul bărbat devenea tutore ale acestor odrasle și administrator - de multe ori abuziv - al averii lor, fie pentru a-și menține poziția socială, sau erau recăsătorite în vederea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prin munți și-n codri lui Hristos sălașe Ce-au făcut zugrăvite de dau străluciare Să-i trăiască-n bun nume pomana supt soare”. 50. Vezi, în limba ucraineană, verbul pomynáty. 1. „a pomeni, a aminti”; 2. „a face o pomenire” și substantivul pómynky - „praznic, parastas, pomană” (Dicționar ucrainean-român, București, Editura didactică și pedagogică, 1964, p. 635). 51. Inscripții medievale și din epoca modernă a României, inscripția nr. II 190. 52. Op. cit., p. 535, nr. IX 787. Aceeași sintagmă apare și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au trăit; și în Ierusalimul cel de Sus să trăe(s)că în véci, nehotărâți, slăvindu-se și cântându-să. Acestŭ sf(â)ntŭ și luminat lăcaș, blagocestivului domnŭ făcândŭ, așa l-au înfrumusețat și cu de toate înzestratŭ, cât nemoartă pomenire lui și părințilorŭ, moșilorŭ, strămoșilorŭ, și tot bătrân și bl(a)govodnicului său neam în véci să rămâe și să se laude au lăsat...”( Op. cit., nr. IX 786). 53. Ibidem, p. 553, nr. IX 811. 54. Vezi Eudokiu de Hurmuzaki
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
leat 7163[1655]”, „iară pe tată-său Preda vornicul, l-au ucis Mihnea Vodă cel Rău, în casele domnești de la Târgoviște, nefiind vinovat nimic” (Nicolae Iorga, op. cit., vol. II, p. 74). Moartea bunicului său, ucis de slujitorii răsculați, era amintită („pomenirea”) și de o cruce pusă de beizadea Constantin, fiul cel mare al lui Constantin Brâncoveanu, cruce așezată chiar pe locul omorului: „Această cruce iaste rădicată în slava D(o)mnului H(risto)s de Constantin Brâncoveanul B(asarab), feciorul luminatului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cruce iaste rădicată în slava D(o)mnului H(risto)s de Constantin Brâncoveanul B(asarab), feciorul luminatului domnŭ Io Costandin Basarab voevod, în locul alții cruci ce era de lemnŭ, ce era rădicată de Preda biv vel vornic Brâncoveanul, în pomenire pentru fiiu său Papa post(elnic), părintele mai sus pomenitului domnŭ, că într-acestași loc au perit în zilele lui Costandin vod(ă) Șerban, ce au stătut domnŭ în urma lu Matei vodă, când s-au rădicat dărăbanții asupra domnului și a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ceresc S-au mutat făr de prihană, Cu pace și cu pohvală, Iar trupul său cel de om Cu cinste ca de un Domn Aicea s-au astrucat Și îngropării s-au dat La a sa domnească zidire Spre vécinică pomenire” (August 26 d, leat 7260 [1752]) (Vezi Nicolae Iorga, Inscripții ..., vol. I, fasc1, p. 70-71). 93. Vezi Georges Duby, Doamnele din veacul al XII-lea, [vers. rom], București, Editura Meridiane, 2000, p. 109-110. 94. După Nicolae Iorga, Inscripții din bisericile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de-a șasea părți din satele sucevene Bălăceni și Săvăuți, a părții de sus din satul Seleșău și a restului averii „ce a lăsat Dumitrașco cu limbă de moarte” cu condiția ca Antimià „să-l grijească și să-i facă pomenire din an în an”. Grija pentru copii nu lipsea. Marele clucer Buzinca și-a împărțit, în 1641, moșiile și robii celor doi fii și soției, „iar din vite, oi și dobitoace să-și ia [soția] mai întâi zestrea, apoi să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe văduve în ipostaza de executori testamentari. în afară de înmormântarea („pogribania”) soțului defunct (obligație a văduvei), acești legatari trebuiau să împlinească, în primul rând, ritualurile postfunerare - componentă a atitudinii creștine în fața morții (căci era vorba de „perpetuarea amintirii” defunctului) - praznicele, sărindarele, pomenirile - (Cămărașul Sima: „Nimenea cu nimic treabă să n-aibă, iar soțul mieu, Marica, să aibă a mă pomeni cumsecade”; postelnicul Constantin Cantacuzino: „După aceasta [Ilina] să scoată taleri 1500 să facă milostenii și pomene pentru multu păcătosul sufletul mieu, ca
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
numărului mare al ibovnicelor - și al Teodorei [Tudora] Cantacuzino, soră a lui Iane banul. Oltea (de fel, probabil, din țara de Jos, de pe Valea Trotușului; se știe că Ștefan cel Mare a ridicat, prin 1493-1494, o biserică la Borzești „întru pomenirea răposaților înaintașilor și părinților lor”; zidise ctitoria împreună cu fiul său, Alexandru) mai avea trei băieți - Iachim (Ioachim), Ion și Cârstea - și două fete - Maria și Sora (amândouă măritate cu mari dregători ai fratelui lor) dintr-o căsătorie anterioară. Nu fusese
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care era subordonată în familie, care în acțiunile ei publice era reprezentată de soț, deodată devenea cap de familie. Ca urmare a acestui fapt, ei îi revenea sarcina de a apăra interesele familiei. Grijile ei se împărțeau între înmormântarea și pomenirea soțului defunct, apărarea gospodăriei în fața creditorilor și a rudelor din partea soțului, educația și căsătorirea copiilor”. Gestionarea patrimoniului Administrarea averii rămase de la soțul defunct - oricare ar fi fost „dimensiunile” acesteia - reprezenta o îndatorire importantă a văduvei. Chiar dacă uneori intrau cu dificultate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cumpărată de la un oarecare Balotă, ucigaș care nu avusese bani să-și „scoată capul” din ștreang). Și, schimburile de valori, foarte frecvente, îi găseau împreună pe cei doi soți. La fel în cazul darurilor făcute unor lăcașe de cult în vederea „pomenirii”. Atunci când averea familiei era vândută complet sau într-o câtime însemnată a ei, alături de părinți apăreau și copiii (garanție că afacerea nu va fi contestată mai târziu), iar când mijloacele de cumpărare erau furnizate de zestrea soției, bunul achiziționat aparținea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cinul călugăresc”. Și sentința a fost comutată: în locul pedepsei capitale, osânda era expunerea infamantă și călugărirea. Numai că - ne spune hrisovul dat de Antonie-Vodă („la mâna acestor boiari carei scriu mai sus, ca să le fie de mare credință și de pomenire lor și coconilor lor, și nepoților și strănepoților în veci”) - generozitatea Cantacuzinilor (să fi contat ei pe asprimea inflexibilă a Judecății de Apoi?), a jupânesei Elina (o „văduvă milostivă”), în primul rând, a fost răspunsul la cererea de iertare a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi vorba despre Radu Mihnea, fiu al lui Mihnea Turcitul (Mehmed - pe numele lui islamic). Radu Mihnea, fiu făcut cu Vișa (sau Voica), o iubită a Domnului, a crescut la curte, alături de copii Doamnei Neaga (fiică a clucerului Vlaicu, pentru pomenirea căruia ea a ridicat o biserică în satul Buda, scriindu-i pe piatra funerară: (trad) „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Vlaicul clucer, cu patru copii ai săi, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubirorului Io[an] Mihnea voievod și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
an] Mihnea voievod și ale doamnei lui Neaga, fiica lui Vlaicu; pentru acea, jalnică cu osârdie a făcut această biserică”; iar jupânița Anca, mama ei a împodobit mormîntul: „iar jupanița Anca, le-a înfrumusețat această piatră ca să le fie veșnică pomenire. în anul 7096”344), căci Mihnea nu pre era atent la conveniențe. După o a treia ședere în scaun, efemeră (câteva zile în lunile mai și iunie 1591, căci domnia nu a fost confirmată de înalta Poartă), „în iunie 1591
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
face parte din acel complex care asigură solidaritățile dintre vii și morți. Antim Ivireanul - în apropierea căruia am rămas în acest capitol - îi furniza celui interesat și un „model” (în Izvodul dieții): „A treia, să mi se facă pogrebaniia și pomenirile céle obicinuite până la împlinirea unui an. Așijderea și milele și sărindarele ce las să se dea deplin”. Irina, văduva lui Dragul portarul, rămasă singură, căci îi murise și fiica, a lăsat - prin diata făcută în 1577 - averea rudelor (punând și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi vegheat. Comemorarea liturgică a celui mort, practicile devoționale, actele de pietate, considerarea neîncetată a amintirii sale (care includea și respectarea ultimelor dorințe), coroborată cu gesturile făcute împotriva uitării, gesturile întreprinse (cei vii mijlocesc...) în vederea mântuirii celui dispărut - sărindarele, comândările, pomenirile - toate figurând în testamente („două sărindare, pomeni la moarte la 3 zile, la 6 săptămâni, la unu și la 3 ani împreună cu parastase”) însoțite uneori de sumele de bani trebuincioase, acceptate de Biserică (ritualurile și practicile sunt limpede formulate), toate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru sufletul mieu”), și fixarea (măcar) în memoria descendenților: „de vor scăpa, să cumperi cunună frumoasă, să-s pomenească, și moșă-său, și pă mene”; „să să dea cestoralalți nepoți, Stancăi, lu Ștefănică și Săfticăi, să ne pomenească și ei...”. Mereu pomenire.... Mureau și ele, aceste văduve „Ajungând eu la vârsta bătrânéților” „Marea neputință”, evocată de Elina Cantacuzino în testamentul ei din 1681, nu este doar un termen, retoric obligatoriu, al discursului testamentar. „Neputința” tindea a exprima o realitate legată (și) de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și se-au pus această piatră în zilele Io[an] Costantin Voevod, vă leat 7164 [1656]”), văduvele (nespunându-ne câteodată, din inscripții, prea multe despre ele: (trad.) „S-au pristăvit roaba lui Dumnezeu jupanița Dobra, fostă mare băneasă, veșnica ei pomenire...”584 - glăsuiește o piatră funerară fostă la Mănăstirea Bucovăț) își conjurau urmașii, rude ori străini, spunându-le că vor să-și afle odihna eternă lângă defuncții lor soți585. Pe muchia din stânga a acelei pietre de mormânt faimoase (lucrată, la cererea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la anul de la Zidirea Lumii 7207 și de la Spăsenia ei 1699, fev. 10, într-al unsprezecelea an al Domniei fiului său mai sus numitului Io[an] Costandin B[râncoveanu] B[asarab] Voevod, carele cu nume cinste și cu toate creștineștile pomeniri și mile aici la mănăstirea Brâncovénii, unde și însăș la moarte-i au lăsat, aducând-o lângă soțul ei Papa post. și socru-său Preda vornic, o au astrucat 597. Când împrejurările (politice, mai ales) îngreunau sau împiedicau „reunirea în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Iorga afirmă că textul i-a fost comunicat de Al. Lapedatu), are o înscripție laconică în ceea ce o privește pe soția lui Șerban Cantacuzino: „într-această sfântă mănăstire den un lemn, supt această piatră să odihnescu oasele celor de bună pomenire luminaților: Mării sale Doamnei Mariei a Mării Sale răposatului Io[an] Șărban Băsarab Voevod [ce-au] fost Domn țării Românești, care au trăit ani 78 și [au răposat] la anul 1725, la noemvrie 16...”, dar ne spune și că, împreună cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țării chir Filaret și cu amăndoi episcopii și cu alti zece arhierei străini, aducăndu-să din București pănă aici, s-au așăzat într-acest mormânt cu mare cinste și cu multă jale dă norodu, păcum Măriia Sa au pohtit, pentru vecinica pomenire” (Nicolae Iorga, Inscripții..., fasc. I, pp. 70-71). 596. Vezi Nicolae Iorga, Inscripții..., vol. II, pp. 71 și urm. 597. Nu s-a pierdut tradiția (o reține Constantin Gane în Trecute vieți...) potrivit căreia Maria Cantacuzino ar fi intrat între monahii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
anii viitori - se accentua În circulară -, vom continua a serba ziua de 10 Mai În acest spirit și cu toată tragerea de inimă” . În strânsă legătură cu această serbare patriotică era și ordinul privind invitarea veteranilor războiului de la 1877 și pomenirea specială a celor căzuți În luptă În cadrul oficierii serviciului religios. Astfel, la toate bisericile se țineauTe Deum-uri și se intonau cântece religioase de către corurile școlare și bisericești, conduse de Învățători și preoți, urmate de parastase pentru pomenirea militarilor căzuți pe
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
de la 1877 și pomenirea specială a celor căzuți În luptă În cadrul oficierii serviciului religios. Astfel, la toate bisericile se țineauTe Deum-uri și se intonau cântece religioase de către corurile școlare și bisericești, conduse de Învățători și preoți, urmate de parastase pentru pomenirea militarilor căzuți pe front . Pe aceeași linie, a conservării spiritului prețuirii și recunoștinței pentru Înaintași, se Înscria și Circulara din 19 decembrie 1897 trimisă revizorilor, ce avea În vedere alcătuirea unei liste cu eroii fiecărei comune, care urma să fie
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
o parte și altul de altă parte. Și au stat mâinile lui ridicate până la asfințitul soarelui. Și a zdrobit Iosua pe Amalec și tot poporul lui cu ascuțișul sabiei. Atunci a zis Domnul către Moise: << Scrie acestea în carte spre pomenire și spune lui Iosua că voi șterge cu totul pomenirea lui Amalec de sub cer ! >>. Atunci a făcut Moise un jertfelnic Domnului și i-a pus numele <<Domnul este scăparea mea !>> . Căci zicea : << Pentru că mi au fost mâinile ridicate spre scaunul
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
mâinile lui ridicate până la asfințitul soarelui. Și a zdrobit Iosua pe Amalec și tot poporul lui cu ascuțișul sabiei. Atunci a zis Domnul către Moise: << Scrie acestea în carte spre pomenire și spune lui Iosua că voi șterge cu totul pomenirea lui Amalec de sub cer ! >>. Atunci a făcut Moise un jertfelnic Domnului și i-a pus numele <<Domnul este scăparea mea !>> . Căci zicea : << Pentru că mi au fost mâinile ridicate spre scaunul Domnului, de aceea va bate Domnul pe Amalec din neam
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]