1,484 matches
-
SOROS, 2010 Regula generațională pe care am constatat-o în cazul populației adulte, conform căreia cu cât individul a trăit mai mulți ani în comunism cu atât tinde să valorizeze mai pozitiv fostul regim, își găsește un corespondent în categoria populațională a adolescenților care nu au trăit nicio secundă în sistemul comunist: cu cât biografia individului începe mai târziu de punctul de referință 1989, cu atât va tinde să de-valorizeze comunismul. Tabel 46. Aprecierea regimului comunist în comparație cu regimul actual în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vulnerabile, respectiv: persoane implicate în sexul comercial, utilizatori de droguri, homosexuali, copii ai străzii. • Dezvoltarea capacității pentru a asigura accesul universal la consiliere și testare a femeii gravide. • Efectuarea periodică de studii santinelă de estimare a incidenței HIV în grupuri populaționale la risc. b. Supravegherea de generație a doua a infecției HIV/SIDA Obiectiv: Introducerea din 2004 a supravegherii periodice a comportamentelor de risc asociate transmiterii infecției HIV/SIDA. Strategii: • Crearea capacității în sistemul guvernamental și neguvernamental pentru a efectua studii
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
HIV/SIDA Obiectiv: Introducerea din 2004 a supravegherii periodice a comportamentelor de risc asociate transmiterii infecției HIV/SIDA. Strategii: • Crearea capacității în sistemul guvernamental și neguvernamental pentru a efectua studii calitative și cantitative privind comportamentele la risc în diverse grupuri populaționale. • Includerea elementelor privind supravegherea comportamentelor la risc în programul național de supraveghere. • Dezvoltarea de programe specifice bazate pe rezultatele supravegherii de a doua generație; c. Sistem de raportare integrat Obiectiv: Elaborarea, începând cu 2004, de rapoarte periodice care să ofere
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de tipul constituțional al subiectului și de modelul de răspuns al acestuia din punct de vedere emoțional-afectiv. El poate avea următoarele aspecte: paranoia senzitivilor, depresii reactive, fenomene pitiatice. B. Reacții colective și sociale, sau „psihozele reactive”, apar la un grup populațional în condițiile unor cataclisme sociale (război, bombardament, deportări, captivitate, revoluții, cutremure, incendii, inundații). Ele pot lua diferite aspecte psihopatologice: panică, teroare, frică, violență, stupoare, acțiuni paradoxale etc. Stările reactive, mai sus analizate, oferă o largă paletă de tulburări psihopatologice specifice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
performanțelor. R. Zazzo prin scala NEMI (Nouvelle Echelle Metrique de l'Intellingece) pune accentul pe performanțele motorii și pe funcțiile de organizare spațială și temporală. R.L. Thorndike, E.P.Hagen și J.M. Sattler printr-o cercetare longitudinală efectuată într-un grup populațional, ne oferă o imagine sintetică de reprezentare a distribuției scorurilor QI, așa cum se poate vedea în graficul de mai jos. ***(grafic, pag. 359 verso, ms.) În acest grafic Media, Normalul cuprinde categoria de subiecți cu un QI între 90-110, situațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca o întârziere în dezvoltarea și maturizarea psihobiologică și psihosocială (G. Gottlieb) Întârzierile în dezvoltare sau oprirea din dezvoltare la un anumit nivel va determina instalarea diferitelor forme sau grade de retard mintal. Termenul de retard mintal desemnează un grup populațional extrem de eterogen care are în comun o deficiență de dezvoltare care afectează capacitatea de învățare, asociată cu alte forme de deteriorare sau incapacități neuropsihice. Între aceste aspecte diferențiate, legate de tulburările de dezvoltare ale sistemului personalității există o relație strânsă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
selectivă. Asupra acestor aspecte vom reveni. 39. PSIHOZELE COLECTIVE I (Factorii de modelare și control ai psihologiei colective) Cadrul general al problemei Psihologia colectivă este rezultatul unui complex de factori determinanți care contribuie la configurarea profilului sufletesc al unui grup populațional. Spre deosebire de psihologia individuală care este, în primul rând, rezultatul dispozițiilor genetice individuale, psihologia colectivă care configurează profilul sufletesc al unui grup social, este rezultatul trăsăturilor specifice etno-rasiale, care corespund în plan individual cu structura genetică a grupului respectiv, iar, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
genetică a grupului respectiv, iar, pe de altă parte, totalitatea factorilor social-istorici, etno-culturali și moral-religioși care normează și determină natura sufletească și formele de gândire, sensibilitate și comportament ale grupului social respectiv. Acestea dau originalitatea, unicitatea și marca specifică grupului populațional de referință, diferențiindu-l în raport cu alte comunități social-umane. Este de la sine înțeles faptul că factorii mai sus menționați sunt cei care, în egală măsură, determină și configurează atât starea de sănătate mintală colectivă, cât și formele de anormalitate psihică ale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care, situând boala psihică în centrul atenției sociale, au proiectat nebunia în sfera obscură a iraționalului. Din acest motiv s-a creat chiar un mit al nebuniei care a dus la segregarea, din punct de vedere social, a unor grupe populaționale asupra cărora erau proiectate culpabilitățile colective: leproși, ciumați, eretici sau sectanți religioși, vrăjitoare. Aceste forme de culpabilizare colectivă, de factură mitico-magică ce au persistat pe tot parcursul istoriei, au luat în secolul XX aspectele unor proiecții sublimate ale urii colective
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
au persistat pe tot parcursul istoriei, au luat în secolul XX aspectele unor proiecții sublimate ale urii colective și ale „luptei de clasă”, în care procesul de deculpabilizare colectivă se realiza prin transferul proiectiv al culpabilității colective asupra unor grupe populaționale „țintă” (evrei, negri, persoane posesoare de avere, intelectuali etc). Ne găsim îm fața unei veritabile stări de Psihoză colectivă, menținută, în special, în societățile cu un regim social-politic de tip totalitar, represiv. Psihozele colective, indiferent de epoca istorică în care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin discursul colectiv. Înțelegem prin termenul de discurs colectiv acel limbaj social-politic ce exprimă o anumită ideologie și care permanent, în mod repetitiv, utilizând formule simple, directe, prin repetiție și persuasiune cu un extrem de puternic conținut emoțional-afectiv, se adresează maselor populaționale, creînd un curent de opinie cu o anumită direcție de orientare-țintă precisă ca intenție, în scopul formării unor modele de gândire subordonată și a unor modele de comportament dirijat. Prin aceasta discursul (ideologic) colectiv devine cel mai important și, în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intime ale individului. Instituția terorii are la baza ei ca mecanism frica de vinovăție și pedeapsa. În societățile totalitare, fenomenul fricii sociale are un dublu sens: frica comunității social-umane de autoritate, iar, pe de altă parte, frica autorităților de masa populațională. Această dublă frică va genera o stare de tensiune între populație și autoritate, un sentiment de nesiguranță și suspiciune. Aceasta va genera o incertitudine și o insecuritate permanentă, accentuată și prin faptul că societatea, masa de indivizi, proiectează culpabilitatea asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și axiologice generale. Ele au un caracter de cele mai multe ori aberant, nefundat, luând chiar aspectul formal și de conținut al unor construcții delirante de masă, colective. În sensul acesta menționăm, ca mai frecvente și specifice, următoarele forme de manifestare: migrația populațională către alte regiuni sau țări, diferite de cea de origine, ca expresie a căutării unei ordini și siguranțe sociale care să anuleze angoasele și să confere o identitate precisă și sigură; conduitele de panică, psihozele delirante având ca substrat angoasa
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în geneza tulburărilor psihice după cum urmează: factori neculturali: factori genetici-ereditari, climatici, alimentari, demografici, sociologici; factori pur sociologici: modelele de educație, presiunile psihosociale, încurajarea unor anumite conduite patologice, schimbarea relațiilor interumane etc.; factori culturali cum ar fi următorii: mobilitatea geografică, migrațiile populaționale, schimbările culturale și conflictele culturale, izolarea socio-culturală etc.; alți factori, de natură psiho-biologică, dar cu efect cultural, cum sunt următorii: creșterea duratei de viață, difuzarea medicamentelor analgezice și psihotrope, creșterea factorilor de stres, suprasolicitarea individului prin mijloace mass media. Toate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
naturii persoanei. 44. STATUL, BOALA PSIHICĂ ȘI BOLNAVUL MINTAL Raporturile omului cu statul Capitolele precedente au analizat aspectele tulburărilor psihice în planul colectivităților umane. Aceste tulburări psihice colective, care recunosc aceleași cauze, au forme de manifestări unitare și cuprind grupe populaționale importante numeric au fost numite psihoze colective. Vom încerca să extindem analiza noastră asupra acestor fenomene pentru a căuta o altă explicație a lor, diferită de cea medico-psihiatrică. Din totdeauna nebunia a avut două accepțiuni: socio-culturală și medico-psihiatrică. Această „diferențiere
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de credință creștină de rit vechi și de proporții reduse la aromâni , greci și turci. S-au semnalat doar 6 cazuri de sinucidere la catolici-nemți, și nici un caz la țiganii turci și romi, cu toate că ocupă un loc patru ca pondere populațională. 8. Statutul socio-profesional În contradicție cu datele din literatura de specialitate care arată o incidență crescută la celibatari, văduvi, divorțați și fără copii(Grecu-Gaboș, 2000), din acest studiu reiese că există un risc suicidar mai mare la cei căsătoriți, Într-
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
-
mortalitatea ulterioară tardivă, care se ridică până la 79 % la 5 ani, este dată cel mai adesea de recurența infarctului. Ischemia miocardică silențioasă Durerea precordială este principalul simptom al bolii ischemice coronariene după care se evaluează tipul și eficacitatea tratamentului. Studiile populaționale au arătat că între 20 - 60 % dintre infarctele de miocard acute nonfatale nu sunt recunoscute de pacient, fiind descoperite numai la înregistrările electrocardiografice ulterioare sau decelate postmortem. Dintre aceste infarcte nerecunoscute, circa jumătate sunt cu adevărat silențioase, pacientul fiind incapabil
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
sunt supuse unui complex proces de reparare. Numai mutațiile care scapă de rigorile unui asemenea proces reparator, dar totodată sunt compatibile cu viața, fie că sunt avantajoase selectiv, fie că sunt neutrale, vor fi menținute și perpetuate, intrând în genofondul populațional. Cele cu efecte deletorii sunt supuse presiunii selective și sunt eliminate în decursul generațiilor. La nivel molecular, celular și organismic, în cursul evoluției regnului animal, au fost elaborate mecanisme capabile să discrimineze între self (propriu) și nonself (ceea ce nu este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
identificat o diferență de 24 aminoacizi. Cea mai importantă deosebire dintre aceste două subclase Ig constă în numărul legăturilor disulfidice intercatenare. Moleculele diferitelor subclase sunt sintetizate în celule diferite. Clasele, ca de altfel și subclasele Ig, sunt elemente de nivel populațional, întâlnite însă la toți indivizii speciei. Genele codificatoare ale claselor Ig nu segregă în descendență fiind acelea de nivel populațional existente și în genotipul părinților. De aici derivă denumirea de izotipuri a acestor variante imunoglobulinice. Dacă diferențele în secvența de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
intercatenare. Moleculele diferitelor subclase sunt sintetizate în celule diferite. Clasele, ca de altfel și subclasele Ig, sunt elemente de nivel populațional, întâlnite însă la toți indivizii speciei. Genele codificatoare ale claselor Ig nu segregă în descendență fiind acelea de nivel populațional existente și în genotipul părinților. De aici derivă denumirea de izotipuri a acestor variante imunoglobulinice. Dacă diferențele în secvența de aminoacizi a regiunii constante a catenelor grele imuno-globulinice determină variantele izotipice, respectiv clasele de imunoglobuline, diferențele în secvența de aminoacizi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pe când altele codifică pentru diferite alte componente care, la rândul lor, sunt esențiale în inducerea și reglarea răspunsului imun, având rol cheie în asigurarea homeostaziei organismului. Fiecare dintre locii genici pentru aceste gene este înalt polimorfic, fiind ocupat la nivel populațional de 10-50 variante alelice distincte. Polimorfismul genic CMH este printre cele mai înalte polimorfisme genetice întâlnite până în prezent. Pe acest polimorfism alelic se edifică enorma variabilitate serologică a populației umane pentru CMH, de unde, exceptând gemenii monozigotici, derivă unicitatea fiecărei ființe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
tip de antigen, niciodată amândouă sau nici unul atunci când este vorba de un genotip codominant. În mod normal, raportul de segregare alelică este de 0,5 și această valoare atestă modelul de ereditate mendeliană simplă și codominantă. Atunci când se analizează eșantioane populaționale mari, pentru fiecare dintre cele trei serii polialele HLA-A, HLA-B și HLA-C se constată aplicabilitatea legii echilibrului populațional Hardy-Weinberg. În anul 1975, Zinkernagel și Boderty au adus date privitoare la existența unui înalt polimorfism al locilor genici HLA, la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
segregare alelică este de 0,5 și această valoare atestă modelul de ereditate mendeliană simplă și codominantă. Atunci când se analizează eșantioane populaționale mari, pentru fiecare dintre cele trei serii polialele HLA-A, HLA-B și HLA-C se constată aplicabilitatea legii echilibrului populațional Hardy-Weinberg. În anul 1975, Zinkernagel și Boderty au adus date privitoare la existența unui înalt polimorfism al locilor genici HLA, la om, evidențiind existența unui dezechilibru de linkage atât între locii genici HLA, cât și între aceștia și genele răspunsului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
exprimată tranzient și anume în trofoblaste fiind implicată probabil în asigurarea toleranței imune la interfața materno-fetală (Marry și colab., 1997). Unele dintre genele pentru antigenele CMH clasa I se prezintă sub multiple variante (alele), ceea ce explică înaltul nivel de polimorfism populațional al acestui locus genic (Hughes, 1997). Un asemenea polimorfism al regiunii genice CMH explică de ce, cu excepția gemenilor monozigotici, fiecare individ uman are o structură genetică sui-generis pentru această regiune a cromozomului 6, diferită de a tuturor celorlalți indivizi umani, din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
alelele A și B, HLA -DQ cu alelele A și B, HLA-DR cu alelele A și B și HLA-DN. Regiunea HLA-D are aproximativ 900 kb lungime și conține un număr mare de loci genici, fiecare cu multiple alele, la nivel populațional. De exemplu, HLA-DP are două gene α și două gene β care sunt desemnate convențional A1 și A2, respectiv B1 și B2. În ultimul timp, multe dintre aceste alele au primit noi denumiri, de unde derivă necesitatea unei standardizări reactualizate de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]