4,009 matches
-
Blugii lui negri indicau o Îndelugă purtare și prezentau pete de grăsime, iar eterna canadiană muncitorească Îi atârna pe oase de parcă ar fi fost priponită pe ciolanele ieșite În afară. Tom reveni cu băutură și niște chipsuri. Pegg Înhăță o porție, desfăcu ambalajul de la un capăt la altul și devoră conținutul pungii, de parcă nu mai văzuse mâncare de săptămâni de zile. — Tom zice că ai fost membru al Socialiștilor Militanți, am spus, hotărând că Pegg nu era genul pe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
colțul ochiului“), dar, pentru moment, neavând altă obligație decât să-și trăiască prezentul și să se bucure de această căsuță fermecător de artificială, care părea o incitantă șaradă. Pearl sosise înainte cu bagajele. Taxiul o lăsase, la ceasul asfințitului, în fața porții din spate, unde o găsise pe Ruby așteptând-o. Înainte de aceasta, zburaseră o serie de scrisori dintr-o direcție în alta, scrisori care sunau mai curând a ordine militare decât a produse de artă epistolară. John Robert îi scrisese lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cei care se mai simțeau în stare, pe urmă ceaiul, și din nou băuturi și, vremea de plecare. O zi lungă. Ruby și Gabriel preparau merindele (Gabriel adora acest lucru) și Alex și Gabriel aduceau băuturile. De astă-dată, Gabriel adusese porții în plus pentru cei trei oaspeți din afara familiei. Cum în cronologia povestirii noastre s-a scurs o bucată de vreme, sunt necesare câteva explicații cu privire la actuala stare de lucruri. Vacanța universitară se terminase. Tom și Emma își reluaseră studiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a și amorezat sado-maso, la superlativ, are tendința statornică și perversă de a pleca hai-hui, în pribegie, cu săptămânile și cu lunile și de a reveni la hoceag, când te-aștepți mai puțin. Ca acum, spre o pildă. Cele câteva porții de bruftuluieli și de cafturi educative, încasate pe fundalul idilei, de la blândul Boss, adus pe culmile disperării de un asemenea model comportamental alandala (dar, totuși, consecvent principiului mai bine faci sex cu Coco, decât deloc!), nu au condus-o nicicum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu mânuțele ridicate. Care are chef de glume, îl bag în spital, în mă-sa, bre! S-a-nțeles? Continuând să se chiorască preventiv, prin geamul blindat, după elocventa-i somație, Moș Magiun ia de-odată o pauză, înghite o porție bunicică de scuipat și eliberează, printre dinții lui răriți și pătați, o înjurătură complicată, nereproductibilă și cu circulație restrânsă, la anumite zone plebee ultra-rău famate, de mahala, de la periferia sud-vestică, dinspre Mimiu: Ce mama dracu'...? Ce s-a petrecut aicea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și te-ar remodela din cap până-n picioare. Și Brandy zice: — Ce grăsime? Și Seth zice: — Ar fi minunat dacă ai putea face o vizită din viitorul îndepărtat via anii ’60. Și eu mai pun niște Premarin în a doua porție de cafea a lui Seth. Mai pun niște Darvon în șampania lui Brandy. Sari înapoi la noi în baie, eu și Brandy. — Dă-i bătaie, zice Brandy. Buzele ei sunt relaxate și alungite, și eu mai las să cadă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
prostie și mai mare ar fi fost să continue. Trebuia să se reântoarcă, înainte de a resimți foamea sau setea. Ajunse înapoi în apartamentul lui Crang, fără probleme. Își făcu un pachet cu sanvișuri și tocmai se pregătea să atace o porție de ochiuri cu șuncă, când apărură patru bărbați. Aceștia intrară prin trei uși diferita. Primii trei aveau arme în mâini și pătrunseră în cameră ca și cum ar fi fost catapultați de un resort puternic. Cel de al patrulea, un tip slăbuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
admirând grația fiicei sale - impecabilă În paltonașul de lână azuriu, delicioasă apariție, cu codițe castanii, despărțite printr-o cărare perfectă, ce-i Împărțea căpșorul În două luni identice, șarmantă prințesă ce sălta nepăsătoare printre dejecțiile canine și motocicliști impertinenți. În fața porții Începuse deja să se adune mănunchiul de părinți, școlărei și cameriste cu pielea Întunecată, iar Maja Își aminti că trebuia să-și afișeze surâsul prefăcut și monden, necesar pentru a se proteja În fața invaziei celorlalți și pentru a părea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a le strica jocul, o sărutase pe Maja pe gât În bucătărie, chiar sub ochii cuvioasei Navidad, și plecase Înainte de miezul nopții, urmărit de dizgrația tuturor. Privi câteva clipe chipul Întunecat al tatălui - lucios de transpirație, Îmbujorat. Urmări hipnotizat cum porții unsuroase de salată boeuf dispăreau În gura lui. Consideră admirabil efortul lui de a face față În mod onorabil acelui prânz. Apoi, când Își dădu seama că era deja unu fără douăzeci, cunoscând nerăbdarea Majei și susceptibilitatea ei, se hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Antonia pe una din canapelele de burete, pufni zgomotos auzind una ca asta. — Antonia, de fapt noi suntem cei care încercăm să nu ne uităm la ei. Ca să apuce să se snopească în bătaie unul pe altul - să-și facă porția de violuri și furturi -, iar noi să nu fim nevoiți să intervenim. Antonia a râs și a făcut o față scandalizată. Este o modă printre profesorii de la St Goerge să se arate cinici în acest fel față de elevi, dar Bill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-o cînd toată povestea mutării era doar o posibilitate. Pieptul meu de oțel e cuprins acum de Îndoieli, de regrete și de vină, cu tot cu scrisoare. Mai Întîi, episodul cu CI-stul, acum - această mutare care nu sună deloc bine, o altă porție de necunoscut și mizerie, după ce abia reușisem să-mi fac cîțiva prieteni, după ce abia reușisem să mă Învăț cu lucrurile din jurul meu, ca să nu mă mai lovesc de ele. După cum se Întrevede noua poveste, nu exagerez dacă spun că la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
exista viitor. Mă scol, trec în camera din față. Mi-aduc aminte de Lung, de casa învățătorului, de turla bisericii strălucind în zare. Parcă n-au fost. Afară vântul bate subțire. Noiembrie. S-aude o căruță mergând pe bulevardul dinaintea porții. Mă uit pe fereastră: e o căruță cu lemne. 9. „Te iubesc, acesta e adevărul! La început nu-mi dădeam seama. Cred că te iubesc și acum. Sunt după-amiezi și nopți când stau cu privirea în tavan. În adevăr, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
auditor, căci soțul plecase în oraș pentru plimbarea obișnuită de dimineață, mai ales acum duminica. Copacii începuseră să înverzească. Mi-adusei aminte că altădată, demult, în penultima clasă de liceu, la vremea asta, mă plimbam, aici, pe micul bulevard din fața porții cu Anna Viaceslava - pe atunci elevă de liceu din Cracovia, refugiată cu tatăl ei, colonel în armata Poloniei, care venise o dată cu trupele după invazia germană; locuiau pe bulevardul acesta, încartiruiți la o mătușă a mea care, acum după război, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
uitați așa? făcu deodată, surprinsă de privirea mea ușor absentă, agățată de tabloul cu un câmp de floarea soarelui, aflat pe peretele din față. - Nimic! eram atent la dumneavoastră... - Da, da, domnule judecător, așa cum vă spun. Pe micul bulevard din fața porții (care se termină în cel mare, circular, al orașului, aici spre capătul lui), se auzea vocea unui căruțaș strigându-și marfa de primăvară; vindea „pământ de flori” cernoziom din cea mai pură alcătuire, adus din câmpia darnică a sudului. - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de flori” cernoziom din cea mai pură alcătuire, adus din câmpia darnică a sudului. - E de-acum primăvară! exclamă doamna Pavel. Se ridică veselă din fotoliu, și adăugând încă vreo câteva cuvinte de bucurie, plecă în curte, apoi ieși în dreptul porții și urmări cu privirea căruța cu calul slăbănog și mic, ascultând vocea răgușită a vestitorului care dormita pe capra căruței, legănându-și din când în când capul spre umeri sau în față, nehotărât ca anotimpul. - Pământ de flori! Pământ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
își trecu țigările din pachetul lor, cum le cumpărase, în tabachera de metal; adăugă, glumind: - Așa tabacheră cere numai țigări boierești! M-am boierit, domnule judecător, statul mi-a dat pământ și dumneavoastră tabacheră de argint. Râserăm. Oamenii treceau prin fața porții și salutau plecându-și capul sau scoțându-și pălăriile; răspundeam cu mare mulțumire, iar Lung era fericit. Când am plecat am străbătut ulițele singur, apoi marginea păduricii și a iazului, până puțin înainte de lăsarea serii, când cerdacul casei învățătorului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fi crezut, cu una din cele mai extraordinare noțiuni ale lumii, concretizată acum, și care se cheamă Istoria. Gândirea lui nădăjduia eforturi raționale, dar nu găsea răspuns la nimic. Mă luă la braț, îmi vorbi despre mersul lumii. Ajunși în fața porții, ne despărțirăm îmbrățișându-ne. Când intră din sufragerie în camera de bibliotecă, rămase puțin în prag, privi cărțile înșirate pe rafturile de pe peretele din față cu sentimentul inutilității. „Prietenii mei de-o viață”, rosti. Apoi se întinse pe canapea. Bravase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
puțină și, fiind înghesuială, vroia să apuce rând”. - Apropo, adăugă, am vorbit la telefon cu nepoată-mea, și mi-a spus să vă transmit complimente; ori de câte ori vorbesc la telefon cu ea vă transmite complimente. Era duminică. Pe micul bulevard din fața porții se auzi căruța cu calul slăbănog și mic, și vocea căruțașului care stătea pe capra căruței, adus de umeri; îl vedeam acum prin fereastră, era același din primăvara trecută; îl auzeam strigând - sosea odată cu primăvara, asta era, probabil, menirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de zile, mult mai târziu, cei mai mulți nejudecați, fără ca vreun tribunal să fi pronunțat împotriva lor vreo pedeapsă, nu făcuseră nimic. Nu se va pricepe niciodată. Timpul se mișca încet, foarte încet. Într-o zi, când trecui pe micul bulevard din fața porții, Anna Viaceslava, uitată din vremea războiului, veni către mine, visam desigur, purta aceeași rochie din vremea refugiului, uniforma ei de elevă, din Cracovia, dar nu era ea sau poate uitase că este ea, ori de mine uitase, căci trecu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
apără cum poate de valurile acestui timp care bate pentru ea (și pentru femeile, și ele în vârstă, cu care se compară, ale acelor sindrofii), din ce în ce mai vizibil secetos. Domnului Pavel nu-i pasă, el e asemeni stâlpului de telegraf din fața porții, cu care se compară câteodată, râzând, uscat și drept, având grijă de verticalitatea ținutei, foarte micile, mai vizibile, mai nu, crăpături ale suprafeței neavând nici o importantă, „important este - își spunea - să stai neclintit și lucid în fața vremii, ca o sfidare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ușor - era vară - mantia îi flutura deschisă pe umeri; se opri și zise: „Iată valoarea timpului! Străbăturăm micul bulevard, eram în plin soare. Fața îi strălucea de-o rară tinerețe. Când intrai în odaie deschisei fereastra dinspre micul bulevard din fața porții. El nu mai era. Doamna Pavel trebăluia la bucătărie, se mișca cu greutate, își ținea mâna dreaptă apăsată pe șoldul măcinat de reumatism, se văita, vorbea singură. Trecui în încăperea alăturată să fac puțină ordine în bibliotecă și pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mărăcini, prin rîpi pe fundul cărora clipocea un fir nevăzut de apă, și pripoare lutoase, cu malurile brăzdate de torente. Drumețiile Începuseră să-i placă. Abia cînd se Întorcea din nou acasă avea unele mustrări de conștiință. Se oprea În fața porții și se uita Îndărăt; decît să intre, ar fi preferat să se Întoarcă În pădure. Christina se arăta Însă de fiecare dată la fel de sigură și Încrezătoare, neclintită În hotărîrea ei, Încît seara, cînd Înșira din nou tăcut pietricele de felurite
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
găsi. Subliniase anume adevăratul Vic, pentru a-l deosebi de cel care fusese o vreme Vic, iar acum era Como. Înainte de a-i răspunde, Como Își luă mîna de pe umărul lui, iar Pablo oftă ușurat; fiindcă, pînă atunci, respirase numai porții mici de aer. — Poți considera că l-ai găsit. E o poveste mai lungă, nu am timp să ți-o spun. Ajunge să știi că pe Vic l-au prins și acum e prizonier În turnul acela În formă de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dar, dintre ele două, Ruby era cea mai ahtiată după junk. Ea Însăși era singura persoană pe care-o auzise vreodată care se uitase la Supersize Me1 lăsându-i gura apă tot filmul. După film, devorase doi Big Mac, o porție mare de cartofi prăjiți și o Cola mare. Își dădea seama că pentru cineva care Își pusese În cap să deschidă un magazin dedicat tuturor lucrurilor organice, pasiunea ei pentru junk-food era - eufemistic vorbind - nițel contradictorie. Încetase să mai Încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să mai Încerce să găsească explicații. Dedusese că viciile sunt o parte din natura umană și că pofta de mâncare plină de grăsimi și de E-uri era viciul ei. Pentru sinele ei, Încerca totuși să-și mai taie din porția de mizerii pe care le mânca. Nu voia sub nici o formă să ajungă să i se facă patru bypassuri Înainte de menopauză sau să se transforme Într-o femeie cu slănină tremurătoare pe fund, așa cum văzuse În documentarele despre Texas. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]