16,876 matches
-
finețe, este și portretul pe care Nicolae Manolescu i-l face Danei Dumitriu, într-o scrisoare către Liana Cozea, publicată ca postfață. Dan Cristea, Versiune și subversiune (paradoxul autobiografiei), București, Ed. Cartea Românească, 1999. 288 pag. Liana Cozea, Dana Dumitriu - portretul unei doamne, postfață de Nicolae Manolescu, Pitești, Ed. Paralela 45, col. "Deschideri", seria "Universitas", 2000. 204 pag., 35 000 lei.
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
cunoscut. Poveștile seamănă între ele, protretul lui Paul Celan e necontradictoriu, poate și pentru că majoritatea se referă la aceleași perioade, cîțiva ani petrecuți în România, înainte de plecarea poetului și apoi scurte întîlniri în străinătate, după foarte mult timp. E un portret în față și revers, un protret al artistului la tinerețe și un alt portret, dramatic, al exilatului la o senectute prematură, sufletească. Celan trînăr e pur și simplu strălucitor, monden, cuceritor: "Tînărul poet avea un șarm romantic, nu sumbru, ci
Paul Celan și prietenii săi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17037_a_18362]
-
majoritatea se referă la aceleași perioade, cîțiva ani petrecuți în România, înainte de plecarea poetului și apoi scurte întîlniri în străinătate, după foarte mult timp. E un portret în față și revers, un protret al artistului la tinerețe și un alt portret, dramatic, al exilatului la o senectute prematură, sufletească. Celan trînăr e pur și simplu strălucitor, monden, cuceritor: "Tînărul poet avea un șarm romantic, nu sumbru, ci melancolic - senin, în ochii căprui, căruia îi sucombaseră Lia Fingerhut și Ciuci Marcovici" (Maria
Paul Celan și prietenii săi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17037_a_18362]
-
pornesc de la o surpriză de ordin, așa-zicînd, personal: și eu i-am cunoscut, chiar dacă nu atît de bine, pe mulți dintre cei portretizați cu mare talent de Virgil Ierunca și aș putea depune mărturie în privința validității morale și psihologice a portretelor. I-am întîlnit (deși ne despărțeau atîtea, vîrsta, depărtarea, vizele - de ieșire, pentru mine, de intrare pentru ei), începînd chiar cu autorul jurnalului, pe care l-am căutat, în 1967, cu ocazia primei mele călătorii în Franța, de cînd durează
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
două semne de întrebare,/ aici în colț o să-mi pictez gândurile - / o claie informă de rufe murdare.// Pieptul - o oglindă cu poleiul zgâriat -/ va lăsa să se vadă interiorul/ (cu totul neinteresant, în definitiv),/ sus, sprâncenele își vor schița zborul." (Portret) Ce critică poetul? Critică emfaza poeziei, stilul sentențios, tendința de a înnobila mecanic existența. Să nu uităm că în deceniul patru, pe care tocmai îl traversase, poezia românească se poetizase la maximum, devenise cu totul și cu totul altceva decât
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
bine una cu alta, alimentîndu-se reciproc. Dacă mai adaug că d-na Marta Petreu este și redactorul șef al unei foarte bune reviste clujene, Apostrof, pentru care se zbate să obțină, de vreo șapte-opt ani, subvenții (și le obține!), căpătăm portretul ideal al acestui remarcabil intelectual transilvan, deopotrivă poet și cugetător. Știu că are, în dubla ei ipostază, iluștri precursori. Dar nu mă pot reține să observ, cu bucurie, că speța nu s-a pierdut și că iată, există și azi
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
merge mai departe decît era necesar, punînd, în cartea ei, fapte și informații cunoscute, dînd unor capitole înfățișarea de déjà vu (de pildă cel în care reface istoricul mișcării legionare și al doctrinei sale). Așadar, autoarea noastră țintește spre un portret integral al fazei românești a lui Cioran filosoful. Ori, aici, negativul ocupă întreg spațiul. Un negativ eseistic pe care, de prin 1945-1946, Cioran l-a repudiat, socotindu-l drept o rătăcire a tinereții. Avea dreptate. Născut în 1911, începe să
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
de Ov.S. Crohmălniceanu. Or, obiecțiile aduse de cei trei sunt de substanță. Ele l-au nemulțumit profund pe G. Călinescu, forțându-i un răspuns. Mihai Ralea a fost pedepsit prin folosirea unor trăsături de caracter și de fizionomie în faimosul portret al lui Pomponescu, din Bietul Ioanide (celelalte împrumutate, se pare, de la profesorul Ion Petrovici). Cafeneaua literară a epocii știa că, la o vreme de la apariția romanului, invitat imperios și de urgență acasă la G. Călinescu, Ralea șovăise, bănuind că romancierul
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
temperament acivilizat, neîngrădit de frâne și convenții, sălbatic, dezordonat" cu daruri scriitoricești depășind "superb și de departe insuficiențele și lacunele" - prin urmare, lucrarea se impunea prin merite literare. În cronica sa, după ce-i trasează autorului Istoriei literaturii române un grațios portret în purul stil al celor din carte, Șerban Cioculescu pune la îndoială calitatea impresionismului călinescian de a îmbrățișa vastul obiectiv ales, contestând matematic structura acelei lucrări ce expedia în 55 de pagini epoca secolelor XVI-XVIII, pe când secolul literar de la 1779
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
Cronicar Neagra jubilație Dan C. Mihăilescu își începe cronica din revista 22 nr. 20, la volumul lui Alexandru George Confesiuni împotrivă (Ed. Albatros), cu un portret al autorului pe care nu riscă să îl supere, fiindcă el e oricum supărat pe toată lumea. Cel mult, să-i dea în plus apă la moară celui care, oricît de apreciate, pe bună dreptate, i-ar fi cărțile și publicistica
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
pe Alexandru George identificîndu-l cu Grumpy, Supărăciosul căruia nimeni, cu nimic, nu-i intră în voie (ne imaginăm ce savuroasă va fi expresia indignării distinsului eseist, critic, istoric literar, prozator și traducător la asemenea blasfemie!). Inutil să mai spunem că portretul - ce ocupă o întreagă pagină de revistă, analiza propriu-zisă a cărții urmînd în nr. 21 - e creionat cu prețuire pentru operă și simpatie "pentru Figura care este Alexandru George", atitudine comună, credem, majorității celor ce îl cunosc și îl citesc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
de mișcare literară. Există mai degrabă un fel de solidaritate intelectuală transgeneraționistă între niște spirite elective. Astfel, 80-iștii (atît cît sînt) basarabeni se simt solidari cu "optzeciștii" (ca vîrstă) Vasilache, Busuioc, regretatul V. Levițchi... M.V.: Ultimii - firește absenți din "Portret de grup (o altă imagine a poeziei basarabene)". Ce părere aveți despre antologia lui Eugen Lungu? E.G.P.: Există o variantă "austeră" a antologiei, incluzînd vreo 10 autori, și una "generoasă" (peste 30 de autori antologați). Prima însuma relieful "muntos", a
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
Prima însuma relieful "muntos", a doua "văile". Ca "ardelean", fie și prin adopțiune, sigur că am pledat pentru "munți". De tipărit, însă, s-a tipărit o "hartă geografică" destul de fidelă a poeziei de aici, cu piscurile și prăpăstiile ei. Totuși, "Portretul de grup" a "cotizat" apoi pentru o antologie apărută la Paris, precum și pentru cele 2-3 antologii importante din România ultimilor ani, O mie și una de poezii românești de L. Ulici, Antologia poeziei românești culte de F. Șindrilaru, Poezia română
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
Hyperion, 1991. Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1994. PROZĂ. Gesturi (Trilogia nimicului), Chișinău, Ed. Cartier, 1996. CRITICĂ LITERARĂ. Poezia de după poezie - ultimul deceniu, Chișinău, Ed. Cartier, 1999. * Versuri semnate de Emilian Galaicu-Păun figurează în antologiile: Portret de grup (O altă imagine a poeziei basarabene), Chișinău, Ed. ARC, 1995; O mie și una de poezii românești, București, Ed. DU Style, 1997; Antologia poeziei românești culte, București, Ed. Teora, 1998. Texte ale sale au fost traduse în franceză
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
Dan Grigorescu sau Aurel Martin care denunțau "impostura poetică" în Scînteia anilor '60, pînă la reproșuri îndreptățite și prezentări nuanțate făcute de Florin Mihăilescu și, respectiv, Ion Bogdan Lefter. Un dialog cu Mariana Marin apărut în Contrapunct în 1990 completează portretul extrem de interesant al poetului. Volumele scrise în românește sînt, în primul rînd, dovada "slăbiciunii" pentru latura suprarealistă a avangardei românești. Principalul reproș este asincronismul demersului său (în 1969 cînd debutează, suprarealismul era istorie). Însă, ca și Gellu Naum, Reichmann crede
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
Pop este preocuparea pentru marginal. Întregul volum de versuri valorifică bestiarul ființelor "livide" și "colaterale". Oamenii stenici, infectați de morbul succesului nu-l interesează pe autor, în schimb, exemplarele decadente, cu fața schimonosită și chinuite îl fascinează. (Tocmai de aceea portretele șarjate ale unor ființe mult mai luminoase nu-i reușesc poetului, de exemplu gioni.) Aceste figuri îi inspiră, în același timp, înclinația de a creiona un peisaj urban gri. Mocirla, cheagurile de sânge, proximitatea viețuitoarelor parazite, devenite atât de familiare
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
decît prin ignorarea cu rea voință a faptelor. Fapte care n-au nici o legătură cu președinția de azi sau cu guvernele care s-au succedat din '96 la conducerea României. Problema nu ține nici de imaginea țării, ci strict de portretele unor persoane care, dacă n-au făcut nimic rău, se pot disculpa. Există, însă, și posibilitatea ca persoanele implicate în afacerea albumului să fi călcat alături de lege. Pretenția unora de a-și drapa greșelile cu imaginea României e neserioasă. Nici
Afacerea albumului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17100_a_18425]
-
din dreapta și ezită. Îi spun să intre. Se așează lîngă fereastră, în bătaia soarelui. E și el de chihlimbar, nasul și pomeții mai aprinși, și celelalte, fularul, cojocul, mîinile, doar sprîncenele și părul, care coboară în favoriți suri, sînt verzi. Portret fauve". Lumea se transformă în atelier: "Cana, gutuia, sfeșnicul, scrumiera, toate sînt acum ornamentele unui damasc stacojiu, care-și trage razele din bucata de chihlimbar de deasupra Teatrului". Dialogurile care se desfășoară în acest mediu saturat de artă sînt, desigur
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
am avut parte și eu - ca și de o anumită liniște, o anumită neîncetată voioșie, o anumită zâmbitoare nepăsare, o anumită semeață nesimțire, o anumită copilăroasă încăpățânare. Doamne, iartă-mă! Iată că mă pornii a-mi face un fel de portret psihologic - tu vois ça d'"ici"! Iartă-mă și tu și nu râde prea tare!" Uneori însă, când este obosit, uită să mai țină sus steagul încrederii în steaua lui norocoasă și își mărturisește regretul sfâșietor că și-a ratat
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
rochie roșie. Trei tineri pictori răsfoiau un album Picasso exclamînd la fiecare planșă: "Ce frumos! Inimitabil! Ăsta e foarte frumos! Uite!". Am revăzut baigneusele lui Renoir, cea verzuie ca ceara veche și cele două roșii, monstruoase, centrul unei spirale vegetale; portret de fată cu pălărie pai, de Padina, nimfa adormită a lui Corot etc. Cîteva pînze esențiale (Iarna lui Andreescu, apoi Luchian) lipsesc, duse la retrospectiva de la Simu. Cînd am ieșit, ploua subțire, copacii de pe acele locuri dădeau coroane sferice cu
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
O lumină venind de nu știu unde, răcoroasă, largă, absorbită de cîmp și copaci. În vecinătatea acestui loc pacific, cochete locuințe, printre care ale cîtorva familii de italieni, aduc în spațiu grăuntele de sare. Ziduri albe, sticlă, țigle albicioase". Iată și un portret, din tușe mitologice, al lui Ion Barbu: "Neptun sever răsărit dintre talazuri de cifre, craniu masiv acoperit cu alge parcă, ochii strălucind ca la vipere în păienjenișul stelar al formulelor și ecuațiilor axiomatice din noaptea tablei". Radu Petrescu e un
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
face cu precădere lucruri ce se bucurau de o atenție maximă, atît în mediile artistice academiste, cît și în opinia acelui segment din public care se interesa de artă. Iar genul cel mai autoritar și cel mai prețuit era tocmai portretul, socotit o expresie maximă a talentului și a serozității, dar și dovada irefutabilă a celei mai înalte măestrii profesionale. În al doilea rînd, de-a lungul întregii sale cariere, Corneliu Baba a avut o permanentă fascinație a portretului, o adevărată
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
era tocmai portretul, socotit o expresie maximă a talentului și a serozității, dar și dovada irefutabilă a celei mai înalte măestrii profesionale. În al doilea rînd, de-a lungul întregii sale cariere, Corneliu Baba a avut o permanentă fascinație a portretului, o adevărată mistică a acestuia, și este în logica firii ca un asemenea interes obsesiv pentru fizionomie și pentru chipul interior să se fi așezat în conștiința pictorului de foarte devreme, chiar o dată cu formarea personalității sale. Și, în sfîrșit, în
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
un asemenea interes obsesiv pentru fizionomie și pentru chipul interior să se fi așezat în conștiința pictorului de foarte devreme, chiar o dată cu formarea personalității sale. Și, în sfîrșit, în al treilea rînd, cele mai timpurii lucrări cunoscute sînt chiar două portrete; un Autoportret și un Portret al mamei, ambele aflate în colecția artistului. Primul este datat 1922, cînd autorul nu avea decît șaisprezece ani, și a fost realizat, probabil, la Caransebeș, iar cel de-al doilea, lucrat în cărbune, este datat
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
fizionomie și pentru chipul interior să se fi așezat în conștiința pictorului de foarte devreme, chiar o dată cu formarea personalității sale. Și, în sfîrșit, în al treilea rînd, cele mai timpurii lucrări cunoscute sînt chiar două portrete; un Autoportret și un Portret al mamei, ambele aflate în colecția artistului. Primul este datat 1922, cînd autorul nu avea decît șaisprezece ani, și a fost realizat, probabil, la Caransebeș, iar cel de-al doilea, lucrat în cărbune, este datat 1927, în perioada în care
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]