4,351 matches
-
femeia muncește din cauza dezorganizării familiei sale normale. Aceste familii constituie marea majoritate. Femeia muncitoare din ele are o mentalitate pur patriarhală și acceptă munca în afară de cămin ca o datorie a ei pentru întreținerea copiilor. Ea se străduiește să facă tot posibilul pentru asigurarea celor necesare creșterii copiilor, și în același timp caută să mențină și un cămin organizat, lucru aproape imposibil; femeia mai întotdeauna ajunge la ruină din punct de vedere fizic, iar tristele urmări ale educației neglijate îi rezervă mai
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Politică a Femeilor Române a aflat cu mândrie că o femeie, în calitatea sa de deputat, a știut să se ridice la acel înalt grad de dreptate internațională încât în plin parlament ea a rugat guvernul său să facă tot posibilul ca principiul de asistență mutuală să fie respectat. Această femeie sunteți Dv. Doamnă! Prin acest gest de înțelegere cu totul superior, Dv. ați ridicat prestigiul tuturor femeilor și în același timp ați emoționat inima poporului român. Iată de ce asociația femeilor
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
am socotit din primul ceas, că trebuie să ascultăm păsul surorilor noastre minoritare și credem că nici ele nu au uitat întrunirea din Capitala țării în 1925, când după rugămintea noastră au venit și am ascultat toate cererile, făcând tot posibilul, ca să fie în bună parte, rezolvate. Suntem aceleași, dorul de bine ne mână ca și atunci, dorim conlucrare, colaborare, sinceritate, însă stăm neclintite în serviciul Patriei una și indivizibilă, gata la jertfirile cele mai dureroase pentru păstrarea unui patrimoniu sacru
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
paratactică, expresiile încifrate și simbolurile dau textului tensiune ideatică și o polifonică obscuritate. Pentru B., creația - cinematografică ori literară - e rodul unei „căutări interioare” mijlocite de inteligență. Nefiind simplu mimesis, având ca esență „minciuna”, iluzia, arta trebuie să depășească „limitele posibilului și ale ponderabilului”, să surprindă „spiritul ascuns al lucrurilor”. Câteva eseuri aduc în prim-plan probleme existențiale. În Elogiul ipocriziei, autorul afirmă că propriul eu este „vacant, reflex al nenumăraților alții care îl domină”; starea permanentă este ipocrizia, în sensul
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
ceva care exista ca putință, și nu ca act. Virtualul nu se opune realului sau realizabilului, ci actualului, „prezentificării” de acum. Virtualizarea, ca procesualitate, înseamnă o mișcare inversă actualizării, de mutare a unui lucru sau a unei activități în sfera posibilului, a evoluțiilor și capriciilor ulterioare, a indeterminării spațiale și temporale. Ea nu are nimic negativ în sine, ci ține de acea putere a omului de a se proiecta, de a ieși de sub constrângerile imediatului, ale datului și ale prezentului. „Virtualizarea
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
subiectul ce a generat-o, ființând de sine stătător și influențând realitățile la care face trimitere. Accepțiunea virtualului, care coboară până în filosofia Evului Mediu, este analizată cu pertinență de Pierre Levy (1995). El identifică în real mai multe valori, precum posibilul, actualul și virtualul; în total, patru moduri de a ființa care se opun două câte două: posibilul realului, iar virtualul actualului, conform schemelor de mai jos: Posibilul este un real nemanifest, latent, iar realizarea corespunde apariției unui posibil predefinit. Actualul
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
virtualului, care coboară până în filosofia Evului Mediu, este analizată cu pertinență de Pierre Levy (1995). El identifică în real mai multe valori, precum posibilul, actualul și virtualul; în total, patru moduri de a ființa care se opun două câte două: posibilul realului, iar virtualul actualului, conform schemelor de mai jos: Posibilul este un real nemanifest, latent, iar realizarea corespunde apariției unui posibil predefinit. Actualul este acel ceva care se manifestă hic et nunc drept o soluție concretă, creativă la o problemă
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
pertinență de Pierre Levy (1995). El identifică în real mai multe valori, precum posibilul, actualul și virtualul; în total, patru moduri de a ființa care se opun două câte două: posibilul realului, iar virtualul actualului, conform schemelor de mai jos: Posibilul este un real nemanifest, latent, iar realizarea corespunde apariției unui posibil predefinit. Actualul este acel ceva care se manifestă hic et nunc drept o soluție concretă, creativă la o problemă dată, iar virtualul apare ca o configurare dinamică de forțe
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
trupul era preluat de dispozitive sau invenții tehnice), virtualizarea violenței prin intermediul contractului (ceea ce se dovedea distructiv și sursă permanentă de conflict era negociat și supus învoielii, înțelegerii). Ceea ce nu se poate realiza la un moment dat este „împins” în sfera posibilului, a unei cauționări viitoare pe axa timpului. Dacă totul s-ar realiza acum, nu ar rămâne nimic de atins în viitor. La scară individuală sau socială, posibilul ne mobilizează, ne împinge înainte, ne înalță valoric. Artificializarea despre care pomenim nu
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Ceea ce nu se poate realiza la un moment dat este „împins” în sfera posibilului, a unei cauționări viitoare pe axa timpului. Dacă totul s-ar realiza acum, nu ar rămâne nimic de atins în viitor. La scară individuală sau socială, posibilul ne mobilizează, ne împinge înainte, ne înalță valoric. Artificializarea despre care pomenim nu are numaidecât consecințe negative. Crearea noilor artefacte asigură individului o cunoaștere și o întrebuințare efectivă a lumii în care existăm. Lumea „se dedublează” prin intermediul spațiului virtual. Ceea ce
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
imaginația. De aceea, scenariul ca instrument metodologic nu este decât un efort sistematic de a genera contexte plauzibile, prin analiză și imaginație, În care dezvoltările posibile pot fi testate sau, cel puțin evaluate și discutate. Scenariile se referă la tărâmul posibilului: așadar, aparțin ontologiei lumilor posibile, psihologiei și epistemologiei contrafactuale și gândirii experimentale. Scenariile pun În evidență diferite aspecte ale „istoriei viitoare” și o pot face În diverse forme. Dar indiferent de tipul de scenariu, există câteva funcții generale ale acestora
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
publice. În ciuda utilității lor, trebuie să fim mereu precauți și să nu uităm limitele scenariilor. Contextul lor epistemologic nu este cel tradițional, centrat pe realitate și focalizat asupra a „ceea ce există”. Epistemologia lor este a lumilor posibile, a contrafactualului sau „posibilului”. Deși ele sunt utile pentru a stimula, ilustra sau Învăța și pentru a da precizie și bogăție comunicării, nu trebuie confundate cu predicția unei realități certe viitoare. 8.5. Scenariile În politica de securitate naționalătc "8.5. Scenariile În politica
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Prorocul), București, 2000; Grădina lui Epicur, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Două debuturi, RL, 1979, 27; Val Condurache, Paul Eugen Banciu, „Sărbătorile”, CL, 1982, 3; Eugen Dorcescu, Proza lui Paul Eugen Banciu, O, 1982, 38; Cornel Ungureanu, Realul și posibilul, O, 1983, 11; D. R. Popescu, Galaxia Grama, București, 1984, 334; Odangiu, Romanul, 153-156; Ioan Holban, Drama și melodrama, CRC, 1986, 45; Gh. Perian, „Muflonul”, F, 1986, 11; Ulici, Prima verba, III, 22-23; Ruja, Parte, I, 67-75; Radu Cernătescu, Întoarcerea
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
a nu-i acorda măcar un ajutor, chiar dacă era inutil. Dar ceea ce a pus capac la toate e faptul că ai început să-l lovești și să-i chinui trupul mort atunci când trebuia să ceri îndurare și să faci tot posibilul să-l ajuți. A avut îndrăzneala, băiete, de a... Taci! tună Sergiu. Pentru faptele comise și pentru comportarea ta, te facem vinovat de crimă! Moarte criminalului! Sentința fusese preluată de buzele fiecăruia și toți îl numeau ucigaș pe cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai faceți aici? O să întârziați la serviciu. A se înțelege: ești o vacă rea și n-am nimic să-ți spun. ― Știu, tocmai plecam, am dormit amândouă prea mult. ― V-ați distrat azi-noapte? Cum a fost în club? Fac tot posibilul să fiu de treabă și nu menționez că le-am văzut, că știu ce pun la cale. ― A fost excelent, răspunde Sophie. Dar cum a fost seara ta? ― Minunată. Zâmbesc. ― Deci acela era Ben? ― Îhâm. Pauză. ― E superb. Zâmbetul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
preveniți, numai ca s-o putem recunoaște, să nu cumva să ne gândim că Jemima Jones e de negăsit. A fost la serviciu, unde s-a simțit absolut mizerabil fără Ben Williams, și a fost la sală. A făcut tot posibilul să-și evite cele două colege de apartament după eșecul de la petrecerea de adio a lui Ben, și și-a ascuns durerea provocată de faptul că Ben n-a mai sunat-o de atunci. S-a împrietenit din ce în ce mai tare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
încercând să pară surprinsă. Chestia asta veche? Îl întrebase, mângâindu-și cămașa (pe care o cumpărase la prânz cu scopul precis de a-l seduce în sfârșit pe Ben). Încă de când au luat loc la masă, Ben a făcut tot posibilul să vorbească despre muncă. Vinul curgea în pahare, dar el a încercat să bea cât de încet putea, să tragă de fiecare picătură. Diana tot umplea paharele: al lui era mereu pe jumătate plin, al ei mereu gol. Au discutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
hotărât aer În piept. Iar apoi adulmecă ceva. —Dumnezeule, a ce miroase? E dezgustător. Walter se Întoarse din nou spre el. —Câțiva dintre prietenii dumneavoastră s-au Îmbolnăvit, mă tem. Bănuiesc că e vorba de diareea călătorului. Am făcut tot posibilul ca să le fie bine. Cine? Întrebă Harry. Cine s-a Îmbolnăvit? — Domnul Moff și fiul său. Domnul Bennie și domnișoara Marlena. Dar fiica ei este bine, nu are absolut nimic. Marlena! Biata, nu-i de mirare că l-a repezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lui Rupert pe care o Îndreptă spre cameră. Vorbi pe un ton calm și Încrezător: — Știu că e bine. Tatăl lui e foarte protector. Mark nu ar lăsa niciodată să i se Întâmple ceva rău fiului nostru. Va face tot posibilul să mi-l aducă Înapoi. Moff se Întrebă cinic dacă era un compliment sau un ordin. Dar apoi Lana se Întinse după un șervețel, Își tamponă ochii și Începu să plângă. — Aș da orice să-i am Înapoi pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Era atât de cald, iar aerul era greu, așezându-i-se În plămâni precum pietrișul. Dacă Moff, Rupert și Esmé au urcat aceste scări nenorocite, atunci el de ce n-ar putea? Totul ținea de eforturile lui de a face tot posibilul. Aceste știri de la fața locului erau singura lor șansă de a menține atenția concentrată asupra prietenilor lui. Astfel, dacă fuseseră răpiți, răpitorilor le va fi teamă să-i ucidă. Dacă se pierduseră, un milion de oameni vor fi pe recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Takahashi încă mai răsufla când a fost urcat în mașină, dar mi-am dat seama că nu mai avea nici o șansă. Până în acel moment nu văzusem pe nimeni dându-și ultima suflare. Chiar dacă era pe ducă, trebuia să fac tot posibilul să-l salvez. Pur și simplu asta am simțit. Șoferul a insistat: — Domnișoară, veniți cu noi! — Nu, nu vin, am răspuns eu. Nu am știut niciodată la ce spital au fost transportați sau ce s-a întâmplat cu ei. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în continuare. Se vedea dinăuntru. După ce am trecut de Kōrakuen, respirația mi-a devenit din ce în ce mai greoaie. Galbenul s-a intensificat. Atunci m-am gândit: «S-ar putea să nu fiu în stare să muncesc astăzi.» Totuși, voiam să fac tot posibilul să ajung la slujbă. Așa că am rămas în metrou și mi-am propus să cobor la Hongō-sanchōme și să mă urc în alt vagon. Cel în care mă aflam se eliberase. Erau locuri neocupate. De necrezut! În fiecare dimineață în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mi-au spus: Dacă nu se simte rău, ar putea vină cu alt metrou. Ar fi mai bine să fie toți prezenți la repetiție.» M-a sunat din nou. «Profesoara mi-a spus că ar fi bine să faci tot posibilul și să te duci!», am zis. Dar el a spus: «Mi-e rău!». Tocmai mă uitam la televizor și deja circulau știri legate de nebunia de la metrou. Pentru că se pomenea ceva despre un gaz toxic, am spus: «Lasă, vino acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
De când plec de acasă până ajung la firmă nu pot să stau jos. Nu numai dimineața, dar nici măcar când mă întorc. Dacă e greu să fac naveta? Păi, m-am obișnuit. Iau metroul de la Urawa la 07.27. Fac tot posibilul să mă urc mereu în el. Îmi pun mereu două ceasuri deșteptătoare să sune (râde). Nu mi-e așa de greu să mă trezesc dimineața. În schimb, în zilele libere, dorm până mai târziu. Apoi lenevesc prin casă, citesc ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ne puteam întâlni și ne-am întâlnit. Mă ținusem la distanță de sectă pentru o vreme și voia să știe ce am mai făcut în ultimul timp. Cu cât vorbea mai mult, cu atât devenea mai impacientat. Vorbea despre un posibil Al Treilea Război Mondial, arme cu laser, arme cu plasmă - părea o născocire desprinsă dintr-un science fiction. Era interesant, ce să zic, dar mă gândeam că puneau ceva la cale. Pe atunci, insistau foarte mult să devin membru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]