2,403 matches
-
schimba registrul stilistic al paginii, adăugîndu-i o notă de familiaritate nepotrivită cu modul de adresare cuvenit într-o asemenea ocazie. Propoziția neașteptată suna cam așa: Și și-a mai pus și poza în ziar, să nu cumva să-i uite posteritatea mutra!" Cititorul de astăzi trebuie să știe că în acele vremuri povestea cu poza avea un subtext. Exista o educație comunistă a privirii și retina omului de pe stradă se obișnuise să vadă două tipuri de figuri umane: cele ale conducătorilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la îndemînă, care este mâncarea. Bănuiesc că, la rândul meu, mi-am interiorizat în primă instanță o strategie maternă menită pe de o parte să compenseze sincopele de parcurs ale tatălui, capabilă pe de altă parte să-mi asigure o posteritate prin excitarea memoriei gastronomice. Lucru perfect firesc, de vreme ce nu știam dacă mai urma să joc vreun alt rol în viața fiului meu. Cred că în adolescența lui am intrat mai întîi în chip de bucătar. Apoi a început să mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cunoscut decadența culturală, care presupune un cosmos uzat și obosit de prea lunga lui istorie, pentru că noi nu am atins niciodată punctul ce apare la capătul unui traseu și de unde se poate cădea. Filozofii mor la noi din lipsă de posteritate, din neglijență și nesimțire ritualică, din incapacitatea urmașilor de a-i îngîna și reitera. Critica rațiunii pure sau Ființă și timp ar fi avut în România exact soarta pe care o are astăzi Tratatul de ontologie al lui Noica: lumi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lume a moaștelor ultimei iubiri a lui Cioran. Încântătoarea doamnă, ne spune cronicarul din Observatorul, a făcut și "precizări de detaliu". Orice conviețuire cu un "mare om" (nevastă, copii, amantă, prieteni mai mult sau mai puțin ocazionali) se termină, în posteritate, cu revendicarea unui drept de proprietate asupra spiritului lui. Cel mai mic gest de conviețuire se reportează asupra posterității defunctului și speculează neputința acestuia de a se apăra de tirania postumă a celor care în timpul vieții "l-au iubit" și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de detaliu". Orice conviețuire cu un "mare om" (nevastă, copii, amantă, prieteni mai mult sau mai puțin ocazionali) se termină, în posteritate, cu revendicarea unui drept de proprietate asupra spiritului lui. Cel mai mic gest de conviețuire se reportează asupra posterității defunctului și speculează neputința acestuia de a se apăra de tirania postumă a celor care în timpul vieții "l-au iubit" și "i-au fost aproape". Pentru că au mâncat cu el, pentru călI-au auzit sforăind, pentru că i-au făcut servicii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
generație în generație, și adecvați diverselor situații. În scurtele și densele sale Noțiuni de hotărnicie, publicate postum în volumul de Poezii. Alcătuiri, ediția a II-a, Iași, 1887, p. 342-348, autorul a urmărit, probabil, să-și instruiască contemporanii (acum și posteritatea !) cu sensurile unor termeni din documente vechi ori păstrați în cutume. Conachi definește noțiunea de însorărire în felul următor: „Însorărirea între două sau mai multe moșii este o legiuire pe care s-au întemeiat pururea judecățile în Moldova, în lipsă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
administrativă și fiscală. Identitatea unică a locuitorilor din cele două entități sătești o găsim explicit prezentată într-o însemnare din 16 octombrie 1774, deci în același an cu catagrafia, când, pe un manuscris vechi, micul dregător Năstase Scorțescu nota pentru posteritate, după obiceiul timpului, producerea unui cutremur de pământ chiar în vremea când se afla cu strângerea dării vădrăritului în ținutul Tecuciului, precizând: “Și eram în satul Umbrărești, în deal la Condrea, șăzând la masă când s-au cutremurat”. Celelalte nume
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de Istorie „N. Iorga” din București, condică rătăcită nu se știe pe unde ori înstrăinată. Recapitulând informațiile documentare, pe care le-am avut la îndemnă, menționate mai înainte, ar rezulta că primii stăpânitori de notorietate la timpul lor și în posteritate ai Bozieștilor au fost hatmanul Isac Balica, rudă apropiată a familiei Movileștilor, apoi, prin moștenire, a trecut la domnitorul Vasile Lupu, a cărui primă soție, doamna Tudosca, fiica marelui vornic al Țării de Jos, Costea Băcioc, din căsătoria acestuia cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dar nu și la Umbrărești. Deducem că ceea ce localnicii noștri au numit o bună bucată de vreme Podul Vechi și despre care am pomenit mai sus, a fost o construcție realizată mai târziu decât data din documentul amintit. Presupunând că posteritatea și contemporanii vor dori să știe ceva despre existența podului construit la Umbrărești, între anii 1929-1931, și fiindcă a fost o lucrare mai deosebită din lemn, putând fi considerată operă de arhitectură a genului, venim cu câteva informații de arhivă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
va produce transformări în toate straturile societății românești, influențând pozitiv dezvoltarea nu numai a satelor de clăcași, ci întreaga desfășurare a procesului emancipativ ce va continua drumul spre progresul întregii societăți. Meritul de necontestat și cvasiunanim recunoscut atunci și în posteritate pentru obținerea radicalelor schimbări înspre bine revine acelor luminați bărbați de stat care au fost Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Vasile Alecsandri și întreaga pleiadă de patrioți de atunci, unii nu au ezitat ca, în situații cruciale pentru
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
seninul adus de ei. 4. Reforma agrară din anul 1864 „...este timpul ca cuvintele să se prefacă în fapte, ca legea să fie un adevăr” Vasile Sturza, deputat tecucean. Actul reformator cu cea mai mare rezonanță în epocă și în posteritate a fost publicat, după tipărirea inițială din „Monitorul oficial”, de către C. Hamangiu, în Codul General al României, volumul al IX-lea, p. 1396, cu titlul Lege pentru regularea proprietății rurale din luna august 1864. O primă prevedere a ei consemnează
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
întâmplate la Umbrărești (și în alte sate) au rămas amintirile povestite de către localnici când se adunau sărbătoarea la taclale, uitate și ele acum, și consemnările documentare păstrate în arhive, acte care ar trebui mai în amănunt cercetate și comentate, pentru ca posteritatea să cunoască fapte și adevăruri peste care „giulgiul rușinei și al uitării s-a întins prea curând”. 3. Viața spirituală „A lăsa necompletată o enormă parte a istoriei spiritului uman riscă a încuraja ideea că în tot acest timp activitatea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
încât se desparte, ca interes și scop, de viața materială, oamenii din fiecare așezare, epocă și diviziune socială rezervându-și intenția și pretenția de a se impune prin ceva deosebit de original în contemporaneitate, pe de o parte, chiar și în posteritate, pe de alta. Legenda românească a Meșterului Manole este cea mai grăitoare din acest punct de vedere. Dar cum condițiile nu au fost aceleași pentru toți creatorii de opere care să înfrunte veacurile, evident că nu toate așezările umane pot
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
o teorie sistemică deschisă metodologic, care surmontează multe din neajunsurile teoretice ale lui Waltz, dar nu reușește pînă la urmă să ofere o justificare convingătoare pentru teoria sa realistă restrînsă. SĂ UITĂM DE REALISM: O OPȚIUNE IMPOSIBILĂ Mulți realiști din posteritatea lui Morgenthau, cu unele excepții, cum ar fi Gilpin, pretind că teoria lor nu trebuie dedusă din natura umană. Dar atunci care este originea scepticismului realist? De la Aron încoace (vezi capitolul 3), realismul nu mai poate susține maximizarea puterii ca
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cititorilor, cât și ale criticilor literari. Fiecare a reprezentat, în spațiul geografic în care s-a desfășurat artistic, un întemeietor, un inovator. Narațiuni s-au mai scris și până la ei, însă nu cu atâta măiestrie, încât să uimească contemporanii și posteritatea în aceeași măsură. Lucrările lor încorporează atât spiritul moralizator al Evului Mediu 19, cât și intelectualismul Renașterii, sunt opere aflate la granița dintre două lumi, una vetustă, supusă influențelor dogmatice, temătoare și nebuloasă, alta manifestând o deschidere extraordinară spre nou
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de ani de domnie, era neîntrecut în libațiuni bahice. Ca mare amator de vinuri, Ștefan zăbovind în zona Cotnari a construit acolo o minunată biserică, dar ca bun gospodar și poduri și drumuri pavate, care să permită transportul vinurilor, rămânând posterității și o renumită cramă pentru degustarea acestora. Este cunoscut că Ștefan a avut mai multe neveste, iar legenda îi atribuie și copii din flori. Istoricii susțin că Ștefan, ca orice alt războinic, avea nevoie de multă dragoste femeiască, faptul este
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cititorilor, cât și ale criticilor literari. Fiecare a reprezentat, în spațiul geografic în care s-a desfășurat artistic, un întemeietor, un inovator. Narațiuni s-au mai scris și până la ei, însă nu cu atâta măiestrie, încât să uimească contemporanii și posteritatea în aceeași măsură. Lucrările lor încorporează atât spiritul moralizator al Evului Mediu 19, cât și intelectualismul Renașterii, sunt opere aflate la granița dintre două lumi, una vetustă, supusă influențelor dogmatice, temătoare și nebuloasă, alta manifestând o deschidere extraordinară spre nou
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
grele în legătură cu scrisoarea doamnei Slavici. Osândește oroarea burgheză a gospodinei care nu poate răbda în casa ei demența unui mare poet și cere să fie „scăpată de el”. Deci dus la azil, căci altundeva unde?! G.Călinescu are, în ochii posterității lesne judecătoare, dreptate! Ce bestie, această doamnă „burgheză” care cere să-i fie luat de pe cap poetul național cu mintea răvășită! În realitate, judecătorii postumi ar trebui, pentru lămurire, să facă o experiență. Să găzduiască în casa lor, fie și
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
s-ar scăpa” de cei care stabilimentul doctorului Șuțu n-ar putea să-i mai încapă. Biata doamnă Slavici nu gândea în termeni de istorie și critică literară! Ea avea pe cap un nebun și atât. Valoarea lui absolută aparținea posterității și lui G. Călinescu, nenăscut pe atunci, dar doamna Slavici, disperată, avea o problemă de care trebuia „să se scape” urgent. Nu știu cum se manifesta poetul național când era „foarte rău”, dar am experiența contemporanilor mei. Ei, cu siguranța impunității, înjură
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
s-ar putea trece cu un surâs dacă, din imensa turmă a țăcăniților cu pretenții literare și venin pe limbă, s-ar ivi măcar un Eminescu. Un autor pentru care doamnele Slavici ale secolului nostru să merite a înfrunta ironiile posterității. Din păcate nu prea sunt semne. Prea sănătoși ca să ajungă pe strada Plantelor, nu mai zic de decența de a părăsi lumea la 39 de ani, amicii noștri își vor sorbi berea în așteptarea indemnizației de merit, în libertate și
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
expedierea între bibliotecile din țară, nici vorbă să se mai întâmple în anul 2007, când ziarele ori revistele editate într-un județ nu se găsesc și în județele vecine la biblioteci - unde ar trebui să le fie locul, să rămână posterității. Așa că, mă întreb, și transmit interogația și către dv., domnule Turculescu, revista “Viața noastră” de la Bârlad, există sau nu, și care îi este ecoul, dacă de ea nu cunoașteți decât dv. Și poate încă câțiva... norocoși? * Visătorii Visătorii, revistă literară
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fi peste o jumătate de secol ? * 5 decembrie 1990, un grup de inițiativă (12 persoane) se întrunește la inițiativa lui Dumitru V. Marin pentru a înființa un studiou de televiziune (după o idee ivită când se multiplica o "casetă pentru... posteritate", adică pentru participarea la centenarul Liceului "Mihail Kogălniceanu", pe 29 noiembrie). Nici măcar jumătate din cei prezenți nu credeau posibilă această "intreprindere", rămânând ca profesorul Dumitru V. Marin și Daniel Cernat Marin ... să alerge ! în condițiile marii dezbinări umane de după Revoluție
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
să scrie În segmentul de ficțiune al creației, În aceeași măsură există și-o luptă nemărturisită cu moartea. Orice autor scrie cu gândul că rândurile sale vor Înfrunta timpul. La fel, jurnalul intim e o Încercare reînnoită de a transmite posterității mai mult decât scrisul său: propria viață. Istoria vieții, care, la Katherine Mansfield, vrea să fie una „a fiecărei zile”, În Pseudo-jurnalul lui Anton Holban nu aspiră decât la expresivitatea fragmentului, iar la Camil Petrescu nu e decât un conglomerat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
punct de vedere, Între textele rămase din diversele faze ale vieții sale - ale atât de scurtei sale vieți. Pentru Început, ea savurează „clipa cea repede”, intervalul dintre o suferință și alta, dintre o revelație și alta. Poetă ca structură (deși posteritatea avea să o descopere, prin The Bell Jar, drept una din marile prozatoare ale ultimei jumătăți de veac), Sylvia Plath percepe lumea ca pe o realitate secundă, ca pe o transparentă Întrupare a visării: Pentru mine, prezentul e eternitate, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
preferențiale, care avantajau flagrant județul Suceava, în detrimentul altor zone semnificative istoric (de exemplu, Iașului i s-a alocat "de 400 de ori mai puțin"). De la stipendii, discuțiile au ajuns finalmente la meritele reale ale domnitorului, comparativ cu cele atribuite de posteritate, inclusiv prin trecerea lui în rândul sfinților ortodocși 2. Preparativele pentru venirea liderilor politici la festivitățile din 2 iulie au părut exagerate 3, la fel și eforturile autorităților locale de a impresiona cu orice preț4; iar participarea efectivă a publicului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]