5,162 matches
-
Doña Letizia, prinții Asturiei. Se poate specula îndelung asupra motivelor intime ale alegerii artistului, a înclinației sale monarhice sau oportunismului, dar aceasta ne conduce spre tărâmuri psihologice și nu artistice. Romeo Niram propune o pânză în care, în genul lui postmodern, își ia ca maeștrii de companie, ostentativ revelați, pe Leonardo, Dalí și Brâncuși. O aproape neverosimilă cutezanță. Mai mult, și asta doar pentru a preveni privitorul, nu e vorba doar de o simplă preluare de elemente, ci și de un
ROMEO NIRAM: POARTA SĂRUTULUI A ASTURIEI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357227_a_358556]
-
clasicismul, suprarealismul și abstracționismul se armonizează într-o sinteză „peste mode si timp” și care, plecând de la Leonardo, îi face pe ceilalți doi mari artiști ai modernității să-și „împrumute” specular (ca într-o oglindă magică) operele. Aceasta este libertatea postmodernă a unui artist care își declară subiacent și năstrușnic afinitățile elective. ---------------------------------------------------------------- * NIRAM Romeo: „Parta sărutului a Asturiei” (Ulei și acrilic pe pânză, 140 x 200 cm) ** http://www.youtube.com/watch?v=3iS-YWKiPgE Dan CARAGEA Madrid, Spania Referință Bibliografică: Dan
ROMEO NIRAM: POARTA SĂRUTULUI A ASTURIEI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357227_a_358556]
-
întunecatul Goya fiind un privilegiat), la muzică („scandalosul" Jesus Christ Superstar beneficiind de o interpretare inedit-creștină), la sculptură (Michelangelo producându-i reacții și trăiri revelatorii), la film (Demetrios și Marcellus, personaje din producția hollywoodiană The Robe devenind chei de înțelegere postmodernă a fragmentelor Bughi mambo rag din Jurnalul fericirii) și teatru (O scrisoare pierdută și jocul actoricesc blând, temperat, „creștin", la Teatrul Național din anii ‘20 fiind sursă de plâns cathartic și de interpretare inedită în Secretul „Scrisorii pierdute"). Volumul publicat
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
Nicolae Băciuț afirmă că a ieșit „din mantaua lui Vișniec, precum alții din cea a lui Gogol” - și că D.R.Popescu crede în Darie, fiindcă „este foarte tânăr și refuză să scrie la fel cu majoritatea dramaturgilor pășuniști, maneliști, moderni, postmoderni, de piață”. Mai afirmam că, la rândul său, Răzvan vine cu poate cea mai frumoasă carte a sa de poezie - „Poem sărutând mâna poetului”. Cred că noi, lunaticii ăștia care vagabondăm prin vis, avem ceva comun: un soi de avariție
REGAL DE LUNI, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358382_a_359711]
-
au cucerit Peninsula Iberică, menținându-se aici mai bine de șase sute de ani, dar câți dintre noi realizează că singura lor cale de acces a fost Marea Mediterană? „Așadar și prin urmare”, nu doar „grecii făceau comerț pe mare”. Spre deosebire de vremurile postmoderne, pe atunci nu era o plăcere să locuiești pe litoral, ba chiar era pericol de moarte. Rămâne pentru mine un mister cum de creștinii și maurii s-au despărțit după atâtea secole, ca și când s-ar fi adunat abia în urmă
PARADA CA LA RIO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357655_a_358984]
-
magică, apă vie, care ne scoală din morți. Constrângea vesului care încorseta ideile a fost luată de patima inimii care delirează liber. Lirismul în poezia de azi, liberă de încorsetări, capăta aspecte tragice, trece prin Baudelaire, prin toți simboliștii, prin postmoderni. De altfel de la Baudelaire încoace poezia universală si cea românească a adus acel plus de inefabil care i-a lipsit lumii, a scos din marasmul sufletului toate agnoasele umanității și le-a pus pe scena vieții: iubirea, neliniștea, disperarea, amărăciunea
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
părintele Sofian făcea să înflorească suflete și să ofere speranță. Tocmai „misticismul“, adică conștiința prezenței și lucrării lui Dumnezeu, era condiția pentru apariția unui „om nou“. Din contră, ateismul comunist nu a produs decât jale și pustiu. Azi, în lumea postmodernă, cei doritori de „noi provocări“ exterioare se „golesc“ sufletește pe zi ce trece, în timp ce cuvântul lui Dumnezeu, mereu repetat, desăvârșește pe cel care îl rostește. III. Părintele Sofian Boghiu vorbindu-ne despre mișcarea spirituală “Rugul aprins” și temnița comunistă În
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
de astăzi , cu consecințe incalculabile în educarea tineretului nostru este fenomenul de reciclare a „mastodonților” artificiali „umflați”, vinovați'că au făcut jocul puterii comuniste. Acești „mastodonți” aduși până la „genialitate” s-au folosit de relațiile lor pentru a-și publica aberațiile postmodern'iste, de a beneficia de multe facilități materiale, în timp ce masa mare de muritori suferea cele mai cumplite lipsuri. Aceștia „jucau” si mai joacă și'azi destinele literaturii române, impunând „valorile” și ierarhiile artificiale, conform mentalității implementate de comunism, de care
PROGLOBMODERNUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344721_a_346050]
-
vizibilă a punctului de fugă al structurii lui arborescente dincolo de linia distinctivă a ipoteticului orizont de raportare construit cu scopul de a crea o matcă strict de distanțare a sa față de restul ansamblului global în unanimitate recunoscut. Spre deosebire de produsul mitic postmodern construit, mitul ancestral apare ca o poartă de trecere a Ființei umane dinspre exterior către propria sa lăuntricitate absconsă, o citadelă a unei logici fluide și aparent dificil deductibile, cu geometrie bine structurată și coerentă însă, care anulează încercarea vizibilă
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
trecere a Ființei umane dinspre exterior către propria sa lăuntricitate absconsă, o citadelă a unei logici fluide și aparent dificil deductibile, cu geometrie bine structurată și coerentă însă, care anulează încercarea vizibilă de „prefacere a lui în dovleac”, o încercare postmodernă de „Apocolokyntosis” eșuat, dacă vreți, făcând referire la vestita satiră concepută în momentul morții împăratului roman Claudius de către exilatul în Corsica pentru o perioadă de timp (la ordinul împărătesei Messalina) scriitor latin Lucius Annaeus Seneca. Perspectiva de relaționare a umanului
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
neuniformitate, dacă stăm să privim din foarte multe unghiuri de vedere problematica expusă aici analizei, inclusiv din cel religios, care exclude din start în orice fel de diagnoză prezența elementului magic, ceea ce nu se poate afirma însă despre mitul vandabil postmodern, unde amestecul dintre componentele totemice și animiste cu cele sacre sau eliminarea celor din urmă din „creația” tabloului astfel închipuit presupune orizontalizarea componentei active a verbului „a fi” în detrimentul verticalizării acesteia, un drum ce împinge puternic și vizibil omenirea către
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
Claude Lévi-Strauss) ori semantica Logos-ului divin mai pot însemna cu siguranță ceva pentru Omul dezarmantului început de veac XXI (o Ființă adecvată sau nu ca trăire interioară și mentalități în tot acest turbion existențial mefistofelic al agonizantei forme imperiale postmoderne, cu devoțiune pr-istică desăvârșită clădite pe amalgamul dezarticulat, dar extrem de profitabil pentru unii, dintre superficiu și fragmentar. Se naște, astfel, și motivul îndeajuns de suficient pentru ca arta în genere să fie privită ca un veritabil punct de fugă al societății
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
important pentru definirea Ființei umane în genere): „Toată viața noastră ar trebui să fie o lecție de modestie.” Într-o lume de măști golite continuu de sensurile profunde ale existenței în sine - scopul fundamental și perpetuu, de altfel, al timpului postmodern -, vocea baritonului Nicolae Herlea ni se înfățișează sufletului întocmai ca o pânză delicată de Lumină ce tremură plină de forță neumbrită de întuneric în miezul fiecărui microcosm ființial al Pământului. Este o parabolă ca un cerc deschis al poeticii muzicale
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
a divinității. Este foarte adevărat însă faptul că, pentru unii semeni noștri, existența Alterității doare. Cu alte cuvinte, prezența Celuilat - Omul caracterizat de inteligență, demnitate, coloană vertebrală puternică și sistem axiologic propriu, bine individualizat - între cadrele fixe ale actualei societăți postmoderne de tip lichelar curvit (precum am scris deja cu câțiva ani în urmă în „Dictatura nonvalorii”), societate căreia îi sunt înlocuite azi în mod constant reperele și esențele-i profunde cu iluzia ipocrită a superficiului consumerist așezat cu forța în
MATEMATICA UNEI SECUNDE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350701_a_352030]
-
omul care să parcurgă această lume ca și când nu ar fi existat în perimetrul ei în mod concret. Ceea ce a l-a aruncat, fără temei rațional însă, pe el și pe mulți alții în matca neagră a nefastului anonimat specific lumii postmoderne, a fost, pe de o parte, poziționarea incorectă a centrului de greutate axiologic contemporan, iar pe de alta, percepția diformă a modelului societar actual în raport cu semantica pe care o implică clasicul tipar profesional-uman autentic privit în ansamblul său, o percepție
MATEMATICA UNEI SECUNDE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350701_a_352030]
-
clasicul tipar profesional-uman autentic privit în ansamblul său, o percepție pe care perimetrul globalizant al prezentului a transfigurat-o într-un sens negativ mai mult decât evident, dacă ne raportăm la tot ceea ce înseamnă reper valoric real versus neoprototip uman postmodern. Acesta este și motivul pentru care academicianul dr. HORAȚIU IOANIȚOAIA a fost unul dintre numeroșii mari „anonimi” ai timpului nostru, la fel ca și acad. MARCU BOTZAN, prof. ANDREI WEHRY, prof. SIMION HÂNCU, prof. DUMITRU CIOC, prof. VALERIU BLIDARU, prof.
MATEMATICA UNEI SECUNDE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350701_a_352030]
-
să avem în vedere faptul că interesul pentru viața interioară a omului este extrem de neglijat de marea parte a creștinismului actual și de lumea secularizată, care pune accent unilateral pe acțiunea exterioară. Autorul mai observă și constată faptul că omul, postmodern, desacralizat și secularizat caută, astăzi, să cucerească cosmosul, dar riscă să își piardă sufletul, fiindcă se lansează în aventuri, fie ezoterice, fie tehnice, în timp ce rămâne victima patimilor din propria lui ființă și persoană, care îl incită la sexualitate, violență, hedonism
EPISCOPUL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358648_a_359977]
-
valori negative, întâlnită permanent în sfera publică. Tot în această secțiune sunt recapitulate, ca și coloratură ideatică, câteva forme de translare discursivă, made secolul XX, când cultura veacului abandonează într-un con de umbră filosofia (de fapt, aici avem tendința postmodernă) și se reorientează către semiotică și lingvistică, autoarea referindu-se la teoria semnelor, a lui Ferdinand de Saussure, și la logica limbajului, impusă de Ludwig Wittgenstein, arătând că toate acestea își au o noimă indubitabilă în spațiul public: aceea de
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE de EUGENIU NISTOR în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360296_a_361625]
-
așa-zisul nou fenomen economic de globalizarea forțată în cele două triunghiuri: “Triunghiul sociologic american” Paris-Londra-Washington și „triunghiul civilizator” Ierusalim-Atena-Roma din Armaghedonul Templului lui Solomon. „Idea universului vălurit” este o temă preluată de cel puțin trei civilizații: tradițională, modernă și postmodernă. Dacă însă admitem teoria lui Hesiod că au existat mai multe seminții de oameni pe pământ (de aur, argint, bronz, fier, etc.), respectiv de zei, semizei, daimones de rangul al doilea numiți “prea-fericiți ai Infernului”, pământeni și nepământeni (de epoca
DESPRE AL DOILEA VAL DE REVOLUŢII ISLAMICE ŞI PORTOCALII (2) NOTE PENTRU ESEUL AGONIA UNIUNII EUROPENE (7) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PR de CONSTANTIN MILEA SANDU [Corola-blog/BlogPost/360383_a_361712]
-
prin eliminarea sensului liniar al evoluției, aducând în prim plan iluzia temporală a desfășurării logice. Prin poemele sale poetul ne dovedește a avea o conștiință a posmodernității care este eminamente retorică. Poetul nu se poate elibera de trecut asemeni omului postmodern, întrucât acesta revine, în mod automat, în conștiința lui prin discurs, prin retorică. Dumitru Velea, prin noul său volum, unic în felul său, are revelația istoriei în care transcedența a coborât, cu recunoașterea legăturii dintre adevăr și moment (istoric), dintre
NISIPUL CU OASE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360583_a_361912]
-
prin eliminarea sensului liniar al evoluției, aducând în prim plan iluzia temporală a desfășurării logice. Prin poemele sale poetul ne dovedește a avea o conștiință a posmodernității care este eminamente retorică. Poetul nu se poate elibera de trecut asemeni omului postmodern, întrucât acesta revine, în mod automat, în conștiința lui prin discurs, prin retorică. Dumitru Velea, prin noul său volum, unic în felul său, are revelația istoriei în care transcedența a coborât, cu recunoașterea legăturii dintre adevăr și moment (istoric), dintre
NISIPUL CU OASE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360584_a_361913]
-
controversatul proces Pătrășcanu. Cu toate acestea, viața a devenit o scenă la fel de goală de sensuri ca atunci, lumea șade închisă în aceeași aparent nedemontabilă capsulă a tăcerii (de tip polichinéllic, adăugăm noi), iar actorii sociali, pătrunși până-n esență de spiritul postmodern, se consumă existențial în interpretarea lipsită de glorie a câtorva roluri omoloage celor jucate de către antecesorii lor în perioada ființării temutului cor al executanților staliniști. (Este și motivul pentru care ideea de înființare a unui Memorial al Libertății, ca simbol
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
fapt, niciodată în mod exclusiv decât la nivelul unor subiectivități izolate, de unde au și purces, până la urmă, înspre perimetrul faunei societale, aidoma razelor de cerc, liniile de forță ale trăirilor omenești înălțătoare. Cu alte cuvinte, cadavrul din deșert este omul postmodern plecat în exil din propria lui umanitate, undeva, în largul unei hiperindividualități agresive și extrem de periculoase, individul epidermic desprins totalmente de pe orbita profunzimilor sacre și închinător cu fervoare unui dumnezeu personal al viciilor cărnii, subiectul care, învăluit de o stranie
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
este exclusă constant din linia de gândire acum ceea ce mărturisea cu ani în urmă Părintele Dumitru Stăniloae, anume faptul că, “Dacă n-ar fi decât viața aceasta, totul ar fi fără sens.”. Nu am venit aici ca să rămânem, iar omul postmodern nu-și mai găsește un rost în a desluși nici beneficiile ruperii sale complete de chingile spațio-temporalității dominatoare și nici a identifica acea dramă tăcută a infinitului, care izvorăște cu putere de nicăieri altundeva decât din abisurile nebănuite ale eu-lui
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
continuă, mai bine zis, deasupra a tot și a toate, de-a lungul și de-a latul spațiului teluric atât de vast. Este și motivul pentru care actuala stare de nihilism conjunctural - de altfel, fundamentat - a izbucnit din viscerele dimensiunii postmoderne pe care o trăim, o formă de realitate deloc confortabilă sub raport existențial, cu miezul înfipt în lutul uscat al profanului și al neesențialității, acolo unde fenomenul extins și vizibil dirijat al desacralizării dinamice inundă cu o aviditate aiuritoare istoria
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]