4,565 matches
-
mă gândeam adineaori că textul tău, deși vorbește mereu despre situarea În timp, de asumarea timpului și a relativității interpretărilor, În mod paradoxal pledează În subsidiar pentru regăsirea esențelor și despărțirea de relativism. Mai este aceasta o căutare În sensul postmodernismului, al cărui adept erai până nu demult, sau nu? Horea Poenar: Sau Într-un sens clasic? Anca Hațiegan: Nu cred că Marius Jucan a făcut o trimitere Întâmplătoare la romantici comentându-ți „cazul”. Pe de altă parte, tu propui aici
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fără lansări În tot soiul de ipostaze postmoderne. Când am citit textul acesta mi-am zis: „Mamă, ceea ce se petrece cu el de aici Înainte e grav, deja!”. Pentru mine, din momentul acesta, Horea a ieșit din ceea ce eu numesc postmodernism și a intrat În ceea ce numesc postmodernitate, adică o asumare din temelii și care de data asta depășește un pic ceea ce cunoaștem - nu știu ce exemple aș putea da. El vorbește de un soi de existență asumată În lumea lui aici și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
iluzie. Un concept de eprubetă Ovidiu Pecican: Contra-reeducarea este un termen nefericit nu numai prin conotațiile lui ideologice - trimiterea la reeducarea stalinistă de tipul Încercat la Pitești -, ci, În primul rând, pentru că substantivizează, ca atâtea alte vocabule de aceeași sorginte (postmodernism, postistorie, trans-, meta-, para-, cvasi-cutare fenomen), o relație cu un obiect anume, desemnând dependența conceptuală de acel obiect și incapacitatea de a găsi un concept propriu. În cazul contra-reeducării opțiunea mi se pare cu atât mai nefericită cu cât deja
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este una de tip modern, ci inovează practica istorică românească, introducând un demers postmodern. E adevărat, poate că acești termeni sunt și ei niște stereotipuri, ceea ce Îmi dă prilejul să-ți dau și eu un exemplu de loc al memoriei: postmodernismul! Ovidiu Mircean: Și cu pietricica cum rămâne? Ruxandra Cesereanu: Sau istoria ca barieră de corali ce fel de istorie este: arhetipală sau anarhetipală? Corin Braga: Poate că nu trebuie să decidem. Suntem Într-o comuniune, o ecumenitate anarhetipică În care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din nou pus pe tapet și rediscutat odată cu ajungerea Convenției Democrate la putere, din 1996. În tot cazul, În 1990 termenul tranziție a fost perceput ca fiind unul tare, ca după 1991 să devină derizoriu, pentru că era folosit, ca și postmodernismul, În orice context. Orice, oriunde, oricând era catalogat a fi postmodern sau În tranziție. Din 1996, când a avut loc o schimbare decisivă În politică, iar opțiunile populației s-au dovedit a fi altele decât cele care dominaseră timp de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o Întrebare. Pe parcursul prezentării tale ai evitat cu obstinație termenul postcomunism. Ai folosit o singură dată formula discurs postcomunist. De ce ai dat la o parte termenul acesta cheie, preferând termenul tranziție? Ți se părea excesiv multifuncțional (și riscant), precum termenul postmodernism? Ai considerat că nu acoperă situația de la noi din țară, din 1990 Încoace, când la putere au rămas atâta vreme neosau criptocomuniștii? L-ai considerat inadecvat și pentru că după cei patru ani de ruptură (atât cât a fost ea) - 1996-2000
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pagul izbăvitor al Revoluției - ne-am Întrebat ingenuu de ce vorbesc polonezii sau ungurii cu fervoare de „contra-cultură”, de Ginsberg, Timothy Leary, hippies, Beat Generation, Havel, Gombrowitz, Esterházy, Foucault, Lacan sau Kundera, de ce exaltă ei doctrina „culturilor marginale”, alternative, non-dominante ale postmodernismului sau „antipolitica” lui Konrád, atunci când noi vorbim, În continuare, de Camus, Sartre, eventual Heidegger, receptați trunchiat, sau chiar de Thibaudet, de la care Împrumutăm triada metodologică a relației dintre doric, ionic și corintic? Concluzia la care ajung din ce În ce mai des, meditând pe
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Iorgulescu sau cu Calpuzanii lui Silviu Angelescu. Optzeciștii au adus, În această schemă evolutivă, aversiunea structurală față de Puterea Zilei, față de Establishment, și decizia de a răspunde unei provocări politice ultragiante prin mijloace estetice, cu un rezultat firesc, care a fost postmodernismul. Optzecismul a fost - dacă privim În perspectivă evolutivă - prima generație ne-restitutivă a literaturii române postbelice; prima generație care a refuzat să trăiască predeterminată de trecut, pentru a-și defini „aventura” printr-o relație eroică, responsabilă, stabilită cu prezentul. Într-un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Literatură Universală și Comparată a Facultății de Litere din Cluj, calitate În care susține un curs despre literatura erotică și imaginarul relațiilor de gen. A debutat În presă În 1991. A debutat În volum cu critică literară: Optzecismul și promisiunile postmodernismului (Editura Paralela 45, Pitești, 1999), pentru care a obținut Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, devenind membră a USR. A mai publicat volumele: Gheorghe Crăciun - monografie (Editura Aula, Brașov, 2000) și Scriitopia sau Ficționalizarea subiectului auctorial În discursul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Ioana Pârvulescu, Geo Dumiterescu în colții timpului, RL, 1994, 37; Poantă, Scriitori, 26-31; Virgil Mihaiu, Poet survolând epoci, ST, 1995, 4-5; Simion, Fragmente, I, 187-188; Lucian Vasiliu, „Optzecistul” Geo Dumitrescu, CL, 1996, 3; Dicț. analitic, I, 74-75, II, 373-374; Cărtărescu, Postmodernismul, 306-307; Gabriel Dimisianu, Evoluția, RL, 2000, 19; Constantin Țoiu, Director de conștiință, RL, 2000, 19; Constanța Buzea, Scrisoarea rătăcită, RL, 2000, 19; Tita Chiper, „Zadarnic ca un cuc pe Niagara”, RL, 2000, 19; Alex. Ștefănescu, Un poet mereu la modă
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
Fântâneru, ARG, 1972, 10; Ion N. Voiculescu, O reeditare semicentenară: C. Fântâneru, „Interior”, ARG, 1981, 4; Ion M. Dinu, Figuri de dascăli argeșeni, Golești, 1991, 224-227; Acterian, Privilegiați, 81-83; Micu, În căutarea, II, 96-101; Dicț. scriit. rom., II, 259-261; Cărtărescu, Postmodernismul, 291-293; Dicț. analitic, II, 174-175; Aurel Sasu, Prefață, în Constantin Fântâneru, Cărți și o altă carte, București, 1999, 5-14; Simion, Genurile, 243-248; Victor Durnea, O restituire incompletă: proza lui Constantin Fântâneru, CL, 2003, 10. V.D.
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
CC, 1997, 3-4; Borbély, Xenograme, 88-92; Regman, Dinspre Cercul Literar, 33-34; Mihai Șora, „Pe țărmul unde plânsem”, RL, 1998, 25; Dicț. analitic, I, 23-25, 72-74, III, 212-215; Templul memoriei. Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Emil Șimândan, Arad, 1998; Cărtărescu, Postmodernismul, 301-304; Cistelecan, Top ten, 96-98; Dicț. esențial, 259-263; Alex. Ștefănescu, Ștefan Aug. Doinaș prozator, RL, 2001, 13; Manolescu, Lista, I, 54-69; Popa, Ist. lit., II, 378-381, passim; Alex. Ștefănescu, Ștefan Aug. Doinaș, RL, 2002, 16; Cassian Maria Spiridon, Ștefan Aug.
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
bibliografice: Steinhardt, Critică, 253; Nițescu, Atitudini, 170; Tartler, Melopoetica, 16-19; Eugen Simion, Sfidarea retoricii. Jurnal german, București, 1985, 300-301; Mincu, Eseu, 99-100; Grigurcu, Existența, 690; Ioana Bot, „Aripa secretă”, TR, 1987, 37; Țeposu, Istoria, 83-85; Dicț. analitic, I, 60-62; Cărtărescu, Postmodernismul, 157, 370, 389, 392; Faifer, Faldurile, 87-90; Octavian Soviany, Poemele agoniei, VR, 2000, 1-2; Luminița Marcu, Un volum câștigător, OC, 2000, 15; Bucur, Poeți optzeciști, 118-122; Daniel Corbu, Generația poetică ‘80, Iași, 2000, 69-72; Grigurcu, Poezie, II, 34-48; Dicț. scriit
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
linie neoexpresionistă, de confesiune deturnată în pansexualism și tanatic, se desfășoară și lirismul din Var (1989), Parcul (1991) și Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996), pentru ca Fugi postmoderne (2000) și Îmi mănânc versurile (2003) să releve o atracție către postmodernismul în variantă biografistă. Îndeosebi prin aceste ultime cărți M. devine o figură emblematică pentru poezia milenaristă, după cum anterior fascinase o serie de reprezentante ale optzecismului. Tot în aria de iradiere a poeziei se plasează și Jurnal scris în a treia
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
Ulici, Lit. rom., I, 148-150; Pop, Pagini, 136-141; Dicț. analitic, I, 100-101, IV, 339-340; Milea, Sub semnul, 88-91; Cistelecan, Top ten, 76-78; Dicț. esențial, 492-495; Grigurcu, Poezie, II, 49-62; Manolescu, Lista, I, 225-230; Cristea-Enache, Concert, 78-80; Al. Cistelecan, Flirt cu postmodernismul, „Cuvântul”, 2002, 1. A.Tr.
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
Între thanatolog și poetician, ST, 1996, 3; Alexandru George, A scrie despre ce nu se poate, LCF, 1996, 36; Dan Silviu Boerescu, La o reeditare, LCF, 1997, 16; Alex. Ștefănescu, Al doilea Nichita al literaturii române, RL, 1999, 16; Cărtărescu, Postmodernismul, 444-456; Dicț. analitic, II, 63-65; Alex. Ștefănescu, Publicistică de cinci stele, RL, 2001, 18; Manolescu, Lista, III, 420-424; Dicț. scriit. rom., III, 200-202; Daniel Cristea-Enache, Filosofie și pamflet, ALA, 2002, 621, 622; Tudorel Urian, Contrafort pentru plăcerea textului, RL, 2003
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
un tabel periodic de tip Mendeleev”) este dinamizat prin relevarea liniilor de influență care determină sau subordonează diversele orientări ale perioadei înscrise, în mare, în intervalul 1890-1990. Ca subcategorii ale direcției principale a modernismului sunt identificate eminescianismul, simbolismul, avangardismul, proletcultismul, postmodernismul, textualismul. În centrul panoramei stau, exceptându-l pe Eminescu, poeții Tudor Arghezi, G. Bacovia, Lucian Blaga, Ion Barbu și Nichita Stănescu, echivalați simbolic cu elementele fundamentale (Pământul, Apa, Focul, Aerul, Cuvântul). Din acest nucleu sunt derivate „seriile tipologice”, structurate dincolo de
GOCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
Halici, Cluj, 1964; Streinu, Versificația, 123; Ist. lit., I, 438-440; Ivașcu, Ist. lit., I, 238-239; Paul Cernovodeanu, Contactele umanistului Mihail Halici cu literatura engleză, O, 1969, 12; Gáldi, Introducere, 93-94; Dicț. lit. 1900, 422-423; Dicț. scriit. rom., II, 479; Cărtărescu, Postmodernismul, 233. A.Sm.
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
3; Papahagi, Cumpănă, 358-361; Ovidiu Pecican, Foiletoanele neatârnării, ST, 1992, 10; Monica Spiridon, Trece caravana povestitorului, RL, 1993, 17; Țeposu, Istoria, 23-24; Lovinescu, Unde scurte, IV, 198-202; Petraș, Lit. rom., 157-159; Borbély, Xenograme, 84-87; Dicț. scriit. rom., II, 461-463; Cărtărescu, Postmodernismul, 427-429, 431-433; Anca Noje, O retrospectivă Ioan Groșan, ST, 2000, 5-6; Dimisianu, Lumea, 428-435; Nicoleta Cliveț, Ioan Groșan, Brașov, 2001; Manolescu, Lista, II, 291-295; Cristea-Enache, Concert, 212-222; Popa, Ist. lit., II, 920-921. M.S.
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
citate din Marx și ideile lui Malraux cu ideologia partidului unic. Volumul Geografii spirituale (1973) consacră pe deplin ideea de „muzeu imaginar” și deschide, pentru prima oară în critica noastră, ample perspective asupra a ceea ce avea să poarte denumirea de postmodernism. Construite cu intenția de realizare a unor conexiuni integratoare între cele mai variate perioade, stiluri și epoci ale culturii universale, mergând de la diversele expresii ale goticului european până la compoziția peisajului în grădinile japoneze, eseurile sunt o pledoarie pentru un nou
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
interes, evită monotonia și linearitatea demersului critic tradițional. „Semnul epocii noastre, scrie autorul, este o capacitate nouă, fără precedent, de a resuscita întregul acumulărilor umanității”; eliberat de obsesia originalității și a frondei care a bântuit avangarda artistică până în anii ’60, postmodernismul îmbrățișează, fără deosebire, toate epocile culturale. Impresia generală este, în termenii eseistului, aceea de „proteism” și „paradoxal eclectism”, iar artiștii emblematici sunt Borges, T. S. Eliot și Picasso. Spirit clasic, H. reduce paradoxul la o simplă sinteză și proteismul la
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
estetice deveniseră astfel lupte politice disimulate, contribuind de fapt la depolitizarea câmpului, printr-un discurs adesea aluziv și eufemistic. Pierderea de sens ideologic al opoziției Între «tradiție» și «modernitate» explică În bună măsură interesul manifestat la sfârșitul anilor ’80 pentru postmodernism. Cererea partidului de a produce opere literare reflectând problemele de actualitate și În același timp vigilenta cenzurii față de orice inovație În acest gen au Împins autorii spre trecut, romancierii contribuind și ei, alături de criticii și de istoricii ideologi la re-realizarea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
al cauzelor interne asupra prăbușirii („implozia») regimurilor «de democrație populară». Ele infirmă teoriile Înscrise În moștenirea tezelor asupra «totalitarismului», formulate de Hannah Arendt asupra unei alte perioade istorice. Un studiu monografic al ideologiilor literare O carte recentă, De la proletcultism la postmodernism (Mihăilescu, 2002), și-a propus ca obiect de analiză trei momente istorice și ideologice distincte ale literaturii române din cursul perioadei comuniste, marcate, conform autorului, de opoziția dintre literatura și ideologie. Scrisă din perspectiva unei istorii a rezistenței literare, autorul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
deveni, În anii ’90, refondatorii extremei drepte naționale. Ei Își revendică astăzi rezistență față de linia internaționalista („kominternistă») a partidului comunist, denunță «Holocaustul Împotriva culturii române» și pretind că ar fi sabotat sistemul din interior (vezi Bădescu, Ungheanu, 2000). Dezbaterea În jurul postmodernismului la sfârșitul anilor ’80 prevestește mai curând reconfigurarea câmpului literar din anii ’90, de data aceasta, În absența aparatului de propagandă al partidului. Deși novator și «occidental» prin principalele sale referințe, postmodernismul apărea mai curând că o figură ambigua, căci
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
din interior (vezi Bădescu, Ungheanu, 2000). Dezbaterea În jurul postmodernismului la sfârșitul anilor ’80 prevestește mai curând reconfigurarea câmpului literar din anii ’90, de data aceasta, În absența aparatului de propagandă al partidului. Deși novator și «occidental» prin principalele sale referințe, postmodernismul apărea mai curând că o figură ambigua, căci pretindea În același timp «să depășească» orientările literare și artistice de dinainte și să reintegreze trecutul. Este incontestabil că această nouă dezbatere contribuise la diversificarea pozițiilor posibile În spațiul public și intelectual
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]