1,577 matches
-
SF), prezentă în decursul ultimului deceniu 7. Acest schimb este simptomatic pentru procesul de implozie care, crede Baudrillard, caracterizează o societate postmodernă în care fenomene diferite se întrepătrund. Ficțiunea cyberpunk implică, așadar, o astfel de contopire a tehnicilor moderniste și postmoderniste, a genului SF și a altor coduri generice de mare popularitate, a stilului și elementelor caracteristice mișcării punk și a altor culturi urbane opuse curentului principal. În literatura cyberpunk, viziunea postmodernă își găsește expresia literară paradigmatică și se diseminează din
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
anumite categorii pe care autorul francez le abandonează, în special ideea unui individ care încearcă să păstreze controlul asupra mediului ce îl înconjoară și să-și mențină suveranitatea într-o lume inconstantă și plină de pericole. Stilul din Neuromancer este "postmodernist" în sensul propus de Jameson (1991); aici, Gibson combină narațiunea tradițională cu tehnicile literare moderniste. Scriitorul postmodern elimină distincțiile dintre cultura "înaltă" și cultura "comună" și pastișează genuri și convenții ale prozei și filmului popular. Prin atenția acordată intrigii, personajelor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
postmodern elimină distincțiile dintre cultura "înaltă" și cultura "comună" și pastișează genuri și convenții ale prozei și filmului popular. Prin atenția acordată intrigii, personajelor și povestirii, Neuromancer poate fi considerat un roman tradiționalist (nu are caracter de metaficțiune), dar este postmodernist în modul în care combină genurile, amestecînd literatura științifico-fantastică cu povestirea polițistă sau chiar cu cea de genul "crime-noire", cu cărțile de aventuri ce includ elemente tehnologice, cu genul western (eroul este descris drept un cowboy al informaticii), cu drama
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a tuturor misterelor, deși sfîrșitul rămîne încă învăluit în mister, în spiritul celui mai veritabil modernism, ambiguitățile rămase fiind greu de interpretat. Asemenea tuturor textelor moderniste, Neuromancer necesită contribuția unui lector foarte activ deși, așa cum am mai sugerat, romanul este postmodernist ca formă și tematică; fuziunea de forme ficționale complexe, moderniste, cu motive provenite din proza de scandal, preluînd convențiile și genurile acesteia, este însă o caracteristică "postmodernistă". Temele și perspectiva din Neuromancer sînt în mare măsură tipice pentru Baudrillard, prefigurînd
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
necesită contribuția unui lector foarte activ deși, așa cum am mai sugerat, romanul este postmodernist ca formă și tematică; fuziunea de forme ficționale complexe, moderniste, cu motive provenite din proza de scandal, preluînd convențiile și genurile acesteia, este însă o caracteristică "postmodernistă". Temele și perspectiva din Neuromancer sînt în mare măsură tipice pentru Baudrillard, prefigurînd o fuziune a culturilor naționale într-o societate eclectică, în care distincția dintre tehnologie și natură a suferit un proces de erodare. Romanul debutează cu imagini ale
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
avea impresia că este stăpîn. De aici încolo, computerele și programele inteligenței artificiale vor fi cele care vor stăpîni, așa cum arată Baudrillard, iar domnia acestora semnifică apropiatul sfîrșit al omenirii ca specie. Atît Baudrillard, cît și Gibson împărtășesc o perspectivă postmodernistă ce reprezintă o răsturnare a ideii moderne conform căreia tehnologia este percepută ca o prelungire a făpturii umane, care o folosește pentru a controla și domina natura. În acest caz însă, tehnologia preia controlul chiar și asupra oamenilor care luptă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
respingă "depășirea" economiei politice sugerate de Baudrillard și ar trebui să creeze noi sinteze de economie politică, semiotică și teorie socială pentru a identifica noutățile și conflictele epocii moderne. Cartografierea curentului cyberpunk, dar și a unei mari părți a teoriei postmoderniste necesită, așadar, existența unei teorii sociale critice pentru a determina schimbările culturii media, pentru a-i plasa produsele în contextul necesar, dar și pentru a le stabili efectele. Baudrillard, dimpotrivă, teoretizează un extaz al comunicării plat, lipsit de profunzime, superficial
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
viziune, dar vor fi numai o parte a ei, chiar dacă una indispensabilă. În vreme ce creăm noi teorii și direcții politice, nu ar trebui să-i uităm pe autorii cyberpunk, căci viitorul ne mai poate rezerva surprize și produce revelații, iar teoria postmodernistă și literatura cyberpunk reprezintă doar un fragment din povestea ce a mai rămas de spus, pe măsură ce ne apropiem de noul secol. NOTE 1 Despre Baudrillard, vezi Kellner, 1989b, Best și Kellner, 1991 și Kellner, 1994a. Mă bazez în acest capitol
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nu sînt "alfabetizate" din punct de vedere media. Ca urmare, dezvoltarea acestei calități legate de cultura media impune dezvoltarea unor strategii explicite de pedagogie culturală, iar școlile de teorie contemporane dominante precum Școala de la Frankfurt, studiile culturale și majoritatea teoriei postmoderniste nu au reușit să dezvolte o pedagogie critică media 1 . În cercurile care se ocupă de educație este în curs dezbaterea axată pe problema identificării domeniului pedagogiei media, existînd diferite programe în acest sens. O abordare tradițională "protecționistă" va încerca
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Press. Clover, Carol (1992), Men, Women, and Chain Saws: Gender in the Modern Horror Film, Princeton, Princeton University Press. Collins, Jum, Hilary Radner, and Ava Preacher Collins, (eds.) (1993), Film Theory Goes to the Movies, New York, Routledge. Connor, Steven (1989), Postmodernist Culture, Londra, Blackwell. Coward, Rosalind and John Ellis (1977), Language and Materialism, Londra, Routledge & Kegan Paul. Cox, Oliver (1948), Caste, Class and Race, New York, Doubleday. Crawford, Alan (1980), Thunder on the Right, New York, Pantheon. Cross, Brian (1980), It's not
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
lui Reagan și Bush 154 Poltergeist și anxietatea socială 156 Poltergeist II și criza patriarhatului 166 O critică diagnostică: de la Poltergeist la Slackers și Beavis și Butt-Head 169 Efectul Slacker 170 Beavis și Butt-Head sau nu există viitor pentru tineretul postmodernist 174 NOTE 184 Capitolul 5 VOCILE NEGRILOR. DE LA SPIKE LEE LA RAP 191 Filmele lui Spike Lee 192 Do the Right Thing ca poveste morală brechtiană 193 Strategia culturală din Do the Right Thing 195 Molcolm X ca poveste morală
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
descriere etică, cel puțin ca posibilitate. Intervenția etnografului sau a sociologului se datorează faptului că, în mod obișnuit, clasificările, tipizările, „teoriile” emice nu sunt explicite. Ele trebuie deduse, construite din fragmente de cunoaștere emică de către analistul cultural și social. (Mișcarea postmodernistă în antropologie mizează aproape în exclusivitate pe faptul că raportul de cercetare al unui etnolog este în fapt un text scris pe baza realității lui personale, este retorica lui, lumea lui, și nu a oamenilor la care se referă.) În
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
încorporeze într-o manieră cât mai articulată dimensiuni, factori și variabile ce țin de individ, mediu familial, comunitate și macrosocial (Nicholas, 2005). Se regăsesc aici, desigur, dezideratele expuse anterior, ale contextualismului și ale „familiei-sistem social mai larg”. • Terapii etichetate ca postmoderniste (vezi, pe larg, Goldenberg și Goldenberg, 1996), care pun în centru construirea împreună, pacient-terapeut, a unor soluții imediate, lăsând loc, pentru viitor, unei diversități decizionale, accentuându-se faptul că nu există ab initio o rezolvare infailibilă. În cadrul acestei orientări s-
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
expansiunea educației și contextul social, • specificul și așteptările problemelor noi ale societății cunoașterii, • includerea problemelor de logică a cercetării economice și de dezvoltare economică, • lichidarea inegalității în educație și cultură în noua societate, • probleme de "naturalizare" a cunoașterii sub influență postmodernistă, postpozitivistă, • sprijinirea înțelegerii în și pentru situații reale, concrete prin activitatea directă, • exersarea competențelor de bază și integrate necesare aici, • aplicarea noilor paradigme privind esența educației. Chiar și Consiliul Europei (Council of Europe, 2003, pp. 11-13) argumentează schimbarea ca fiind
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
angajare, • cuprinderea varietății experiențelor existențiale în situații și contexte reale, • recursul la formele vizuale de expresivitate, • urmărirea evoluțiilor și a proceselor de deconstrucție și reconstrucție, • introducerea de procese experimentale, • introducerea stilului variat de prezentare (critic, ironic, metaforic, autocritic, diferențiat). Paradigma postmodernistă propune un alt model actual de alternativă în reconceptualizarea curriculumului, esențial prin infuzarea acestor trăsături în elementele sale componente: • obiective, • conținut, • organizare, • metodologie, • evaluare, • management-leadership, • cercetare prioritar calitativă, • introducere a educației multiculturale și a altor "noi educații", • recurs intensiv la
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în activitate, multiplele proceduri și perspective în construcția înțelegerii, cu variate posibilități de interpretare, pentru a aprecia mai corect contextul în care se realizează învățarea, se descrie situația, se observă). • Dar se poate folosi și paradigma aprecierii critice, în sens postmodernist (cu folosirea reflecției critice asupra proceselor, a contextului asupra aspectelor practice antrenate sau rezolvate în raport cu teoria și cu așteptările reale, pentru a înțelege dinamica și multiplele perspective de analiză, prin proceduri calitative). Explică dificultățile întâmpinate făcând retroacțiunea activă, eficace (întărește
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
presupune însă și un anume raport de autoritate a educatorului și de libertate a educaților în afirmarea, participarea lor în leadership. Reanalizarea problemei în actualitate s-a impus ca reacție firească împotriva magistrocentrismului, dar și a influențelor sociale de formare postmodernistă a tineretului pentru o societate democratică, pentru responsabilitate asumată, inițiativă, autonomie, comunicare, colaborare, spirit critic, reconstrucție. Pentru educație și leadership, studii tematice sintetizate anterior (Joița, 2000, pp. 135-147) au atras atenția asupra necesității: • reinterpretării autorității educatorului, • a luării în considerare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
condiții de context, cu ce metodologie, dacă și cum trece spre conceptualizare sau rămâne la dezvoltarea calitativă a practicii. Aceasta s-a conturat ca o paradigmă de actualitate, o alternativă la cercetarea și experiența lor tradițională, nu numai în sens postmodernist, dar deosebit de utilă reconsiderării activității educaționale. Scopul este de a găsi și alte moduri de abordare decât cea pozitivistă, de tip empiric-formal, strict experimental. Admițând marea varietate a situațiilor educative, poate admite explicarea de tip probabilistic mai mult decât cea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
manifestat inițial cu poeme de fluență simbolistă, incluse într-o scriere de tip mozaic, Jurnal de vacanță (1983). O culegere mult mai consistentă este Homer avea dreptate (2002), în care priveliști, reverii, reflecții fugare sunt adnotate subtil antifrastic, în spirit postmodernist. Între preocupările scriitoarei se află și literatura pentru copii. SCRIERI: „Literatorul”, București, 1968; Trecuta vârstă a Julietei, București, 1969; Domnișoara cu miozotis, București, 1970; Insula, București, 1971; Reviste literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea, București, 1972; Realismul în literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
Când comparăm teorii, comparăm fenomene diferite și practic imposibil de comparat. Nu există un acord cu privire la cea mai bună linie de argumentare în oricare teorie, și nici în ceea ce privește posibilitatea combinării principalelor lor realizări într-o teorie unificată. Teoria sau teoriile postmoderniste, din moment ce susținătorii lor ar nega că există o singură abodare la care aderă (a se vedea Capitolul 7 în volum), resping posibilitatea existenței unei teorii atotcuprinzătoare a relațiilor internaționale. Mai simplu, și după cum a fost deja menționat, există o suprapunere
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
175) întreabă dacă este posibil sau dacă are sens să se facă distincția între "o lume a faptelor și un domeniu cognitiv al teoriei, care ordonează și dă sens în mod retrospectiv (sublinierea autorilor) datelor concrete". Dacă, așa cum susțin unii postmoderniști, nu există un punct de sprijin arhimedic care să facă posibilă cunoașterea obiectivă a realității exterioare, atunci însuși procesul de separare a "teoriei" de "practică", sau a "subiectului" de "obiectul" pe care încearcă să-l înțeleagă, este profund problematic. Într-
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
devenim extrem de conștienți de presupozițiile, prejudecățile și înclinațiile ascunse despre ceea ce este și ce poate fi lumea socială și politică. Conform diferitelor perspective "critice", este inutil sau nerealist să încercăm să ne descurcăm și fără aceste presupoziții. Într-adevăr, abordările postmoderniste au pus accentul pe diferitele experiențe ale lumii relațiilor internaționale, susținând în același timp că toate punctele de vedere trebuie să fie supuse formelor de analiză critică care pun în evidență limitările și excluderile lor (George și Campbell 1990). Putem
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
apariția abordărilor critice ale relațiilor internaționale (derivate fie din marxism sau din Școala de la Frankfurt ori plasate în evoluțiile din teoria socială franceză) a fost deosebit de importantă. Scopul lor este să critice pretențiile neorealiste privind "realitatea cognoscibilă" a relațiilor internaționale. Postmoderniștii, de exemplu, susțin că "realitatea" este produsă discursiv (adică, este construită prin intermediul discursului): ea "nu este niciodată "ceva" complet, total coerent, accesibil unei înțelegeri universalizate, esențialiste sau totalizante..., [ea] este mereu caracterizată de ambiguitate, lipsă de unitate, discrepanță, contradicție și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de ambiguitate, lipsă de unitate, discrepanță, contradicție și diferență" (George 1994:11). Attfel spus, nu poate fi limitată la o singură mare teorie sau redusă la un singur set de forțe, considerate a fi mai importante decât toate celelalte. Pentru postmoderniști, neorealismul nu este decât o altă construcție a lumii, una care ar trebui pusă sub semnul întrebării pentru că "forțează" realitatea și pentru că efectul său politic evident este ideea că eforturile de schimbare ale acelei lumi sunt inutile. Criticile privind scopul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
obiectivă care să justifice de ce oamenii trebuie să prețuiasacă autonomia și să se alăture unui proiect care promovează emanciparea umană universală? Exponenții abordărilor științifice au susținut că o cunoaștere obiectivă a finalităților sociale și politice nu este posibil de obținut; postmoderniștii au susținut că pericolul este ca orice doctrină privind scopurile ideale să devină o bază pentru noi forme de putere și dominație. În anii '90, dezbaterile cu privire la ce constituie "realitatea cognoscibilă" a relațiilor inter-naționale (întrebări ontologice) au fost însoțite de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]