1,366 matches
-
expresia „interacționalism simbolic” desemnează cele două fațete ale realității socioumane - oamenii interacționează pe baza simbolurilor și aceste simboluri Își au originea În interacțiuni; c) oamenii nu vehiculează mecanic simbolurile ci le interpretează și adaptează la schimbările survenite; d) interacționalismul simbolic postulează că individul și socialul se află În interdependență. Școala dramaturgică, subordonată acestei concepții, creată de E. Goffman, promovează ideea „vieții ca o scenă”. Indiferent de condiția lor socială sau fizică, oamenii se străduiesc să obțină din partea celorlalți impresiile dorite de
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
grevate material ale realității sociale, ca urme ce au supraviețuit acțiunilor actorilor sociali, a căror studiere facilitează înțelegerea realității sociale sau a feliilor de realitate aflate sub vizorul investigației. Capitolul 3 Pedagogia națiunii: propovăduirea românității prin manualele școlare Faimoasa sentință postulată de K. Marx și F. Engels în Manifestul Partidului Comunist din 1848 potrivit căreia "un spectru bântuie Europa" a fost puternic afectată de distorsiunile inerente oricărei argumentații pro domo sua. Nu unul, ci două spectre bântuiau imaginarul politic al gândirii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aflați sub aripa educațională a școlii publice girată și finanțată statal. Întreaga epocă a iluminismului românesc de secol XIX stă sub semnul patriotismului civic pre-naționalist fundamentat pe o robustă morală creștină. Axele definitorii ale acestui patriotism civic pre-naționalist au fost postulate încă din Regulamentul școlilor din Țara Românească, adoptat în 1832, care solicita la modul imperativ învățătorilor să inculce în spiritul copiilor "cucernicia către cele sfinte, respectul către pravile și stăpânire, iubirea de bună rânduială și dragostea către patrie". Iar în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se va impune ca modalitate de fixare a punctului de geneză a istoriei românilor: interacțiunea dintre sangvinitatea, limba, civilizația romană și teritorialitatea dacică. Fuziunea dintre cele două elemente, la care se va adăuga și spiritualitatea creștină, marchează nașterea românității. Principiul postulat de Șincai va fi puternic cimentat în conștiința istorică românească prin opusul magnum al lui Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia (1812, Buda), singura dintre lucrările cardinale ale Școlii Ardelene care au văzut lumina tiparului în timpul vieții autorilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
generală a manualului ca vehicul al consensului societal aprobat statal. Florian Aaron, care a sintetizat cele trei volume ale sale de Idee repede a prințipatului Țării Rumânești (1835-1838) în mult mai concisul material didactic Manual de istoria Principatului României (1839), postulează adevărul istoric potrivit căruia "de la coloniile romane își trage începutul nația română din zioua de astăzi" (p. 16). Ioan Albineț, în Manual de istoria Principatului Moldavei (1845), afirmă exact același lucru: "Din aceste colonii [romane cu care Traian împoporă Dacia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
jumătate de secol mai târziu, în faimosul și infamul articol semnat de Nae Ionescu, "A fi "bun român"" (1930). Exponent al autohtonismului românesc întemeiat în matricea ortodoxistă, Ionescu va delimita "bunul român" de "românul" per se. După criteriile de românitate postulate de Ionescu, Samuil Micu, Ion Brătianu tatăl, ca să nu mai vorbim de târgovețul Bercu Solomon, nu se califică drept "români", ci intră în categoria românilor de ordin secund, a cetățenilor de clasa a doua, a "bunilor români". Cărturarul ardelean este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
matricea etnico-spirituală a coloniștilor romani: "Daciĭ amestecîndu-se cu Romaniĭ aŭ inceput a vorbi limba latinească, schimbând cu încetul formele vorbireĭ, ast-felŭ că aŭ dat nascere unuĭ noŭ popor, cel Romănesc" (Xenopol, 1890, p. 13). Pe lângă sinteza glotogenetică (de limbă), Xenopol postulează în memoria națională și sinteza etnogenetică (de sânge): "Romanii [...] care fusese adușĭ aicea de Traian se amestecară în curând cu Daciĭ și se formă din acest amestec un popor cu sângele parte dac, parte roman" (Xenopol, 1890, p. 39). Xenopol
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Xenopol, în care românitatea își are obârșia prin asimilarea dacică în fondul dominant al latinității romane, este îmbogățită de N. Iorga prin adauăgarea elementului slav. Departe de idealul purității, a cărui nerespectare l-ar fi cutremurat pe Petru Maior, Iorga postulează teoria sintezei triale a etnogenezei românești. Plecând de la premisa că în perioada migrațiilor "rasele se amestecară: cutare aveà un tată barbar și o mamă romană sa din potrivă", marele istoric ajunge la concluzia că "Slavii, străbătuți de înrâurirea noastră, s-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
insășĭ a noastră țară" (Xenopol, 1890, p. 43). Teoria "veneticismului" românesc în spațiul carpatic, departe de a fi rezultatul unei reflecții științifice dezinteresate, susține Xenopol, nu este decât o doctrină istorică aservită intereselor politice maghiare. Pe de altă parte, după ce postulează inatacabilitatea și inexpugnabilitatea tezei continuității românești la nord de Dunăre, Xenopol admite că "E o adevĕrată minune cum aŭ putut [Românii] să mai rămână cu viața [și să își păstreze naționalitatea în timpul mileniului de năvăliri barbare]" (Xenopol, 1890, p. 57
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
un neam și să perfecționezi în tine tocmai caracterele națiunii în care ai răsărit" (Mehedinți, 2002, p. 147). Reiese că deznaționalizarea, evadarea din captivitatea etnicului, dacă ar fi posibilă, ar echivala cu dezumanizarea. Între națiuni [neamuri, etnii] nu e nimic", postulează Mehedinți (ibidem). Concluzie care a format una din axele intime ale crezului generației legionare (mărturisit și de mai vârstnicul Mehedinți): "Națiunea este ultima rațiune a existenței noastre, dincolo de națiune nu mai avem nimic" (Marin, 1977, p. 64, subl. în original
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
diferențe cruciale țin de elementele mitice instituționalizate ca parte integrantă a modelului răsăritean al societății naționale. În loc de individualismul prevalent în imaginarul politic apusean, naționalismul est-european a accentuat idealul colectivist al poporului ca realitate organică trans-personală de care individul aparține inextricabil. Postulând interesul suprem al colectivității ca tronând suveran deasupra intereselor egoiste ale indivizilor, ethosul colectivist reclama din partea individului, dacă nu sacrificarea abnegantă a propriilor interese, atunci cel puțin punerea intereselor personale în consonanță armonică cu cele ale națiunii. Din această mistică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Cu greu poate fi găsită o afirmație explicită care să enunțe continuitatea istorică a statului românesc, de genul celor făcute de Heliade. Mult mai precaute, aserțiunile ce vizează continuitatea politică românească se înscriu mai degrabă în prelungirea tezei "Romaniilor populare" postulată de N. Iorga. Unitatea. Procesul de unificare a viziunile regio-centrice despre trecut într-o memorie națională românească a început după unirea principatelor danubiene din 1859, desăvârșindu-se până la sfârșitul secolului. Astfel că unificarea trecutului românesc a antecedat unificarea politică și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fermă împotriva acelei "corcitură de internaționalism șovăielnic ce pretinde să concilieze patriotismul cu internaționalismul" (Hervé, 1910, p. 134). Trei sunt propozițiile care trebuie acceptate ca bazele doctrinare ale socialismului cu privire la patriotism: a) enunțul axiomatic exprimat de Manifestul Partidului Comunist, care postulează cum nu se poate mai clar caracterul apatrid al muncitorilor: "Proletarii nu au nicio Patrie"; b) corolarul logic al acesteia este că proletarii care își dau viața pentru patria lor sunt "idioți, dobitoace imbecile", întrucât chiar dacă patria lor va fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
teritoriale precum Polonia, Lituania sau Ucraina, care să nu țină cont de criterii de naționalitate. "Soluția" federalismului național pentru care pledează austromarxiștii inculcă în muncitori un spirit separatist. Doar federalismul regional, organizat pe bazele principiului solidarității internaționale a proletarilor, este postulată de Stalin ca soluția problemei naționale. De la această poziție teoretică ortodox marxistă, Stalin avea să se abată considerabil sub presiunea evenimentelor concrete. Pierzându-și speranța într-o revoluție mondială a comunismului (spre deosebire de rivalul său L. Troțki), Stalin a enunțat teza
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
făcut o concesie tactică ideii naționale, ca proptea utilă și necesară în construcția comunismului, care va fi abandonată după ce proiectul comunist va fi desăvârșit. Lenin a consfințit formula pragmatică "național în formă, socialist în conținut", iar după el, Stalin a postulat teza "socialismului într-o singură țară". Tito în Iugoslavia și mai târziu Ceaușescu în România au fuzionat cele două doctrine politice principial ireconciliabile sub forma "național-comunismului". După aproape două decenii de antinaționalism prezentat ca "patriotism socialist" (1948-1964), N. Ceaușescu a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
această concepție asupra rezultatelor cercetării științifice în general și ale celei istorice în particular, care ar putea fi numită "doctrina definitivismului conclusiv", este profund eronată cu privire la modul de funcționare și dinamica cunoașterii științifice. În baza principiului general al failibilismului, care postulează natura finită a întregii cunoașteri umane, interzicând prin aceasta accesul la cunoașterea absolută, totalitatea enunțurilor empirice sunt tentative, provizorii și revizuibile. Cunoașterea istorică, în calitatea sa de sistem de enunțuri empirice despre trecut, intră la rândul ei sub jurisdicția epistemologică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]