1,532 matches
-
zi nu este în măsură să-i contrazică pretențiile, nu are niciun motiv să renunțe la ele" (2008, p. 377). Prin urmare, ca și cele concrete, postulatele abstracte au funcția de a face posibilă experiența (individului). Există, totuși, diferențe. "În vreme ce postulatele concrete asigură ghidarea efectivă a individului cu predicțiile și acțiunile sale, cele abstracte asigură operativitatea celor concrete" (ibidem, s.n. G.A.). Altfel spus, în viziunea lui S. Epstein, postulatele abstracte constituie pilonii pe care se sprijină postulatele concrete. Primul postulat
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
funcția de a face posibilă experiența (individului). Există, totuși, diferențe. "În vreme ce postulatele concrete asigură ghidarea efectivă a individului cu predicțiile și acțiunile sale, cele abstracte asigură operativitatea celor concrete" (ibidem, s.n. G.A.). Altfel spus, în viziunea lui S. Epstein, postulatele abstracte constituie pilonii pe care se sprijină postulatele concrete. Primul postulat de nivel superior, cel al coerenței lumii, afirmă faptul că lumea este organizată, ordonată, că are un sens. El pune individul la adăpost de haos, de dezordine. Îl asigură
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
totuși, diferențe. "În vreme ce postulatele concrete asigură ghidarea efectivă a individului cu predicțiile și acțiunile sale, cele abstracte asigură operativitatea celor concrete" (ibidem, s.n. G.A.). Altfel spus, în viziunea lui S. Epstein, postulatele abstracte constituie pilonii pe care se sprijină postulatele concrete. Primul postulat de nivel superior, cel al coerenței lumii, afirmă faptul că lumea este organizată, ordonată, că are un sens. El pune individul la adăpost de haos, de dezordine. Îl asigură că lumea poate fi decodată. Aceasta face posibilă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
postulatele concrete asigură ghidarea efectivă a individului cu predicțiile și acțiunile sale, cele abstracte asigură operativitatea celor concrete" (ibidem, s.n. G.A.). Altfel spus, în viziunea lui S. Epstein, postulatele abstracte constituie pilonii pe care se sprijină postulatele concrete. Primul postulat de nivel superior, cel al coerenței lumii, afirmă faptul că lumea este organizată, ordonată, că are un sens. El pune individul la adăpost de haos, de dezordine. Îl asigură că lumea poate fi decodată. Aceasta face posibilă îndeplinirea unei precondiții
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
îndeplinirea unei precondiții inerente, intrinseci acțiunii adaptative, cea a previzibilității lumii și a evenimentelor ce vor avea loc. Odată obținută această garanție, procesarea informației capătă sens, iar individul se poate angaja în activitate și în relații cu semenii. Al doilea postulat abstract fundamental, cel referitor la puterea pe care individul o are asupra lumii și la controlul său asupra evenimentelor și relațiilor sale, oferă o garanție suplimentară celei dintâi. Dacă individul aflăm din cartea lui B. Rimé (2008) este sigur și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
calitate a lumii, atunci el se poate angaja în mod efectiv în urmărirea obiectivelor pe care și le stabilește, și încearcă astfel să transforme lumea în conformitate cu imaginea pe care și-o face despre ea" (p. 378). Cel de-al treilea postulat, cel referitor la destinul favorabil, îl pune pe individ la adăpost de evenimentele și de relațiile negative (accidente, boli, nenorociri, încurcături, dezamăgiri etc.). Al patrulea postulat fundamental, cel referitor la imaginea pozitivă ușor exagerată a individului despre sine, reduce precaritatea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
imaginea pe care și-o face despre ea" (p. 378). Cel de-al treilea postulat, cel referitor la destinul favorabil, îl pune pe individ la adăpost de evenimentele și de relațiile negative (accidente, boli, nenorociri, încurcături, dezamăgiri etc.). Al patrulea postulat fundamental, cel referitor la imaginea pozitivă ușor exagerată a individului despre sine, reduce precaritatea de care este și el conștient, făcându-l să se considere mai puternic și mai sigur pe sine în privința capacităților sale de control. Așadar și în
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care este și el conștient, făcându-l să se considere mai puternic și mai sigur pe sine în privința capacităților sale de control. Așadar și în sinteză, teme precum previzibilitatea și controlabilitatea evenimentelor lumii și a relațiilor interumane se regăsesc în postulatele abstracte pe care se sprijină adaptarea noastră la condițiile obișnuite. B. Rimé scrie: Interpretând în sensul cel mai favorabil experiențele pe care le trăiește în viața de zi cu zi, el (individul n.n. G.A.) ajunge astfel să instaureze, să
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o disonanță a lui Saturn, devin atât de lucizi cu privire la acest „punct slab”, Încât sunt oarecum „vaccinați” Împotriva stărilor de spirit saturniene. 4. Orburi și retrogradări Am văzut că importanța tranzitelor este legată, Între altele, de durata lor. Dacă acceptăm postulatul conform căruia influențele planetare au efect asupra stărilor noastre sufletești și, În consecință, asupra existenței noastre, trebuie să admitem că, pe măsură ce această experiență se repetă, crește și posibilitatea de a-i Înțelege mesajul și de a-i resimți efectul. Văzută
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
dintr-o perspectivă diagnostică, prin raportare la locul și manifestarea lor în viața oricărei persoane și, din perspectiva educativității, în asociere cu direcțiile promovate de teoria inteligenței emoționale. Prima perspectivă, cea diagnostică, se poate concretiza într-o serie de cinci postulate, trimițând către ceea ce presupun existența și manifestarea emoțiilor, respectiv planurile asupra cărora acționează cu precădere la nivelul individului/relației/comunicării. (1) Emoțiile sunt necesare (fiind, de altfel, "vitale pentru igiena noastră mintală" Cameron, 2006, p. 20), ele ne comunică ceva
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de ritualuri prin raportare la diferitele tipuri de relații stabilite între locutor și interlocutor), respectiv prin folosirea anumitor strategii ale politeții 26. * * * Teoria politeții este reflectată, în literatura de specialitate, atât sub forma strategiilor, cât și prin actualizarea anumitor principii/postulate/maxime, care recomandă pe aceeași linie a dinamicii relațiilor locutor interlocutor: "generozitate/tact", "aprobare/ modestie", "simpatie", "consens" etc. (G. Leech, apud Haugh, 2007, p. 89; Gurlui, 2008, pp. 183-184), precum și respectarea unor reguli de tipul: "Nu impune!", "Oferă alternative!", "Fii
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
să indicăm măsura judecăților noastre. Obiectivitatea se raportează deci la perspectiva aleasă. Spre exemplu: obținem imagini diferite, dar corecte, ale aceleiași clădiri, în funcție de poziția din care o fotografiem: de aproape, de departe, din avion sau dintr-un unghi contraplonjat. Fără postulatul unicității realității, știința nu are sens. Reprezentările despre această realitate pot fi multiple. Toate științele au progresat, în măsura în care oamenii au reușit să separe viziunea riguroasă și pertinentă de tentația unei viziuni diferite. Ar trebui să renunțăm la căutarea adevărului doar
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
să fie liberă și nimic să n-o îngrădească 69." Societatea se supune unei realități pe care o consideră transcendentală, de necontrolat. Din lucrările lui Karl Polanyi au fost reținute mai ales conceptele de economie "inserată" și de economie "neinserată". Postulatul care stă la baza cercetărilor sale a fost remarcat și discutat mai puțin: Polanyi presupune că orice societate se confruntă cu problema economică. Particularitatea lumii noastre este aceea de a face din chestiunea economică o problemă autonomă (independentă de chestiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
permite să justifice, să transforme o serie de comportamente aparent incoerente, arbitrare, într-o serie coerentă, ceva ce putem înțelege plecînd de la un principiu unic sau de la un ansamblu coerent de principii 126." Științele umane și-au însușit cu totul postulatul lui Leibniz: nimic fără rațiune (nihil est sine ratione)127. Ele sunt capabile să găsească justificarea, adică să reducă incertitudinea din jurul oricărui comportament, al oricărei decizii, oricărei credințe. Căutînd să cunoască realitatea a ceea ce s-a întîmplat, se întîmplă sau
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mult sau mai puțin posibil; el nu poate să fie mai mult sau mai puțin imposibil. Ideea potrivit căreia un același eveniment poate fi considerat, în același timp, ca un posibil și ca un imposibil nu contrazice în nici un fel postulatul discontinuității. Probabilismul care impregnează științele umane nu este un mod savant de a reduce, de a nega libertatea și responsablitatea oamenilor? Bourdieu explică, spre exemplu, că e în mare măsură improbabil ca agenții să pună în discuție structurile sociale, că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
necesității. Teoria posibilelor-imposibilelor se opune doctrinei ne-cesității susținute de Spinoza. Considerat cel mai mare gînditor al posibilului după Aristotel, Leibniz (1646-1716) inventează un Dumnezeu creator de lumi posibile, oamenilor fiindu-le rezervată cea mai bună dintre ele146. Teoria noastră acceptă postulatul potrivit căruia lumea noastră nu este decît una dintre lumile posibile dar refuză ideea că, prin bunătatea lui Dumnezeu, avem parte de cea mai bună dintre lumile posibile. Vorbind de "posibilitate reală", Hegel (1770-1831) se înscrie, oare, printre gînditorii posibilului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ar putea să fie, la fel de mult, dacă nu și mai mult, decît în ceea ce a fost sau este. Omul, fiecare dintre noi, este propriile posibile. Teoria posibilelor-imposibilelor se întîlnește cu gîndirea lui Heidegger în cîteva aspecte esențiale, cum ar fi postulatul că posibilul primează asupra realității. Din Ființă și timp, ale cărei pagini ne-au stimulat cel mai mult în elaborarea acestei teorii, am înțeles că posibilul nu este produsul gîndirii, ci gîndirea este conținută de posibil. Ernst Bloch (1885-1977) scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
crede că în lume există fundamente, a încerca să le cunoști. Înseamnă a crede că realitățile fizice, chimice, biologice sunt fundamentele ultime ale lumii. Acestora considerate principale, li se adaugă, ca fundamente secundare ale lumii, realitățile economice, sociale, culturale. Există postulatul potrivit căruia ființele umane nu sunt constrînse cu totul de aceste realități. A încerca să cunoști realitatea înseamnă a încerca să identifici ce anume limitează libertatea umană. "Marjă de libertate" e o expresie proprie gîndirii omului modern. A spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Eu sunt, noi suntem lumea. Modul M2 de a fi în lume postulează identitatea între "eu" și lume, între "noi" și lume. Lumea nu este ceva exterior, este viziune a lumii. Lumea noastră este viziunea noastră despre lume. Acesta este postulatul epistemologic care stă la baza teoriei posibilelor-imposibilelor. E un postulat pe care îl calificăm de "constructivist", cu un termen care se cere explicitat. Lumea este posibilele și imposibilele noastre. Teza noastră inversează relația între realitate, posibilele și imposibilele noastre: realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în lume postulează identitatea între "eu" și lume, între "noi" și lume. Lumea nu este ceva exterior, este viziune a lumii. Lumea noastră este viziunea noastră despre lume. Acesta este postulatul epistemologic care stă la baza teoriei posibilelor-imposibilelor. E un postulat pe care îl calificăm de "constructivist", cu un termen care se cere explicitat. Lumea este posibilele și imposibilele noastre. Teza noastră inversează relația între realitate, posibilele și imposibilele noastre: realitatea este construită, creată de posibilele și imposibilele noastre. Am adus
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
se înscrie pe poziția realismului cultivat. Reprezentarea nu este o imagine a ceva exterior, o percepție a realității, un punct de vedere asupra acesteia. Reprezentarea construiește realitatea, percepția o creează, punctul de vedere o inventează; imaginea este realitatea. Acesta este postulatul epistemologic la care face apel teoria noastră. Dacă putem spune că posibile și imposibilele noastre sunt reprezentările noastre, noțiunea de reprezentare are acest sens extrem de precis. UN ANIMAL SUBLIM ȘI ÎNFRICOȘĂTOR: ALTFEL SPUS, CONSTRUCTIVIST A adopta o poziție epistemologică riguros
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mașinile, se spală pe dinți ca și cum ar crede în existența unei lumi exterioare populată de obiecte (mașini, străzi, periuțe de dinți, dinți). Teoria omului și a lumii pe care o propunem are în comun cu gîndirea filosofului american două mari postulate: imposibil de a dovedi existența unei realități (în sensul de constrîngere exterioară); imposibil ca oamenii să nu presupună existența unei realități (M1 modul realist de a fi în lume este o necesitate vitală pentru ființele umane). Dezacordul e de găsit
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ale viitorului. Cînd propunea conceptul de "limbă", Ferdinand de S a u s s u r e avea în vedere o formă abstractă, existentă în conștiința vorbitorilor, care nu se realizează ca atare în actele lingvistice, în vorbire. Apoi, prin postulatul potrivit căruia limba se constituie diacronic și funcționează sincronic, acest savant sublinia faptul că, pentru vorbitorul limbii dintr-un anumit moment, nu au relevanță fenomenele lingvistice produse în timp, dar ieșite din uz în vremea sa, fiindcă, pentru el, limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
gîndi-tor admite implicit o obiectivare a limbii în afara individului uman, și atunci nu se mai poate susține teza existenței limbii numai pentru individ. Prin urmare, ceea ce se construiește prin modul de interpretare a faptelor vine în contradicție cu axiomele și postulatele în perspectiva cărora sînt analizate aceste fapte. Orice limbă (și, firește, și limba română) are o sumă de elemente care o individualizează, dar aceasta nu înseamnă că i se poate atribui o superioritate (metafizică) în raport cu alte limbi. Există elemente individualizatoare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aproape tot ceea ce se spune în Tractatus despre obiecte este incompatibil cu o asemenea presupunere. 44 Ibidem, pp. 89 și urm. 45 Vezi ibidem, pp. 111-112. 46 Nu se poate repeta îndeajuns că întreaga construcție a Tractatus-ului se sprijină pe postulatul că obiect al descrierii prin limbaj poate fi numai ceea ce este real și, prin urmare, contingent. Propozițiile, spre deosebire de adevărurile logicii și de contradicții, sunt adevărate sau false în mod contingent. Despre forma logică a limbajului, despre ceea ce este necesar, nu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]