4,003 matches
-
-n duhul profan... Izvor neobosit al sânului omenos... Ție, spetează ce ridici duhul fărădelegii, Mulțumiri și odă-ți aducem mereu - Mici petale sfințitoare. Azi, în luna solară a lui Mărțișor, Când pragul mecanizat din al lumii mers Nu se mai potolește... Trâmbițe tunătoare să răsune-n orice loc, Iar meteorii să strige din ale lor glasuri vulcanice: „La mulți ani, stea gingașă!” Mărțișor Un Mărțișor de neuitat Domnul a dat lumii, Când peste argilă a răsuflat Și cu viață ne-a
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
cum este încinsă de un fir rece de apă, ca și sufletul său. Intră în sfârșit în casă și primul lucru pe care-l făcu a fost acela de a bea pe nerăsuflate o cană cu apă. Nici să-și potolească setea nu avusese timp. Parcă îi mai veni inima la loc. Se așeză obosită pe un taburet să-și mai tragă sufletul. Simțea cum o cuprinde somnul și o moleșeală totală se instală în corpul său obosit, așa că se ridică
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
s-ar fi născut băiat. Cred că beutura i-a întunecat mințile că de când ai născut, o ține numai în beutură. Și când se trezește zici că-i beat. O să-l dea afara și de la șantier dacă nu se mai potolește odată. - Eu știu tată socrule ce să zic? Ce vină am eu, sau copila asta, că s-a născut fetiță și nu cum a vrut el? - Și cum ai s-o botezi? Ce nume ai să-i pui? evită Vasile
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343118_a_344447]
-
mă-nfășoară Golul tău trup! VECINI LUMINII Vino, iubito Să devenim vecinii luminii! Tu nici nu știi Că în fața ta Există biblioteci neguroase! Vino, am șoptit. Deschide aceste antice cărți Și lasă-mă Să-ți mângâi trufia! MONOLOGUL UNUI VIS Potolește setea Pe Valea Luminii Râzi Ca să te mângâie îngerii! Du-te sus, Trage perdelele Și stinge lumina! Nu vezi că eu sunt Lumina ta! Așteaptă-mă! TREZIȚI-VĂ, PIETRE! Treziți-vă, zei, Și frumoase femei, Și bărbați plini de griji
FOC SACRU DE BAKI YMERI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343182_a_344511]
-
s-a întâmplat ceva rău. Doar de durere plânge omul cu asemenea hohote. S-a mai liniștit un pic. O bătrânică cam de etatea mamei sale își făcu curajul și o întrebă curioasă, când a văzut că s-a mai potolit. - Dar ce ai pățit, maică, de plângi cu atâta durere în suflet? Ți-a murit cineva? - Nici nu-i prea departe, răspunse fata printre sughițuri oftând din adâncul pieptului său zbuciumat de durere. Mama mea a făcut comoție cerebrală de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343548_a_344877]
-
atenție nimic. -N-am! N-am nimic! Cereți dracului odată să muriți! De ce vă mai chinuiți? De ce vă mai chinuiți să trăiți ? Când rușii vor ataca totul va deveni istorie ! Istorie ! Zbiară cuprins de febră iar camarazii îl doboară la pământ potolindu-l.Are dizinterie, dinții i-au căzut unul câte unul cum cad toamna frunzele.. Vom muri aici.. E clar ! Dumnezeu a plecat în vacanță vreo 4 sau 5 ani și noi ?.. Noi cui rămânem? -Să nu adormiți! Șoptește sergentul Iliescu
INGERI CAPTIVI P4 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343653_a_344982]
-
privirea înaltă e crispată acorduri line nu-i mai rănesc adâncurile arareori mușcă pe la colțuri din cordul încins dar în coșul cu frunze se vindecă ... iubite cu gingășia mâinilor frământ lutul pe care ieri se coceau pâini una după alta potolindu-ți foamea lipesc crăpăturile fiecărui zid cu răbdarea unei încolțiri dezbrac negrul cămășii filele scrise cu arderi până mai ieri le așez sub talpă pădure pe mâini pe coapse pădure pe cerul gurii al buzelor lutul verde- galben strivește visul
MAIA...DOAR MAIA de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343683_a_345012]
-
capitală, am luat cunoștință de cazul unui polițist ieșit la pensie. Sunt încă în putere, mai am destulă viață în fața mea, de acum vreau și eu să trăiesc fără griji. Iubise foarte mult femeile, dar cu trecerea vremii, se mai potolise. Trecuse prin fel și fel de situații, văzuse de multe ori moartea hlizindu-se la el din golul unei țevi de revolver dar scăpase de fiecare dată. Așa că nu-l mai impresionau ca pe ceilalți, cele care se petreceau în jurul
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (24) de ION UNTARU în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343716_a_345045]
-
cap unei păsări, cu un băț a reușit să prindă chiar și un pește și uite așa se naște dorința ca omul să înceapă lupta cu ,, viul,, Ba ,atunci când nu putea culege nimic s-a gândit să încerce a -și potoli poftele cu cei loviți de pietre, sau prinși de bețele aruncate spre întâmplări de alt semăn de al său. Din clipa aceea omul devine consumator de ,,viu,, Începe să devore nu doar propia geneză ci și creanga universală care îl
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
suferea întins pe patul său, fără nici un sprijin. - Cine e acolo? Reuși să-și ridice chipul și să privească în direcția ușii. - Sunt eu, Miruna, fata vânătorului. Slăvite Soare, nu mă alunga! Am venit la tine să te rog să potolești iarna care mi-a îmbolnăvit mama. De mai multe zile, satul nostru și toate împrejurimile lui, sunt înghițite de zăpadă. Totul a înghețat, iar gerul e atât de crâncen că răpune orice vietate care se încumetă să iasă din adăpost
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
ochii injectați, tulburi, a țipat înfiorător: --Nu vă apropiați, că vă iau gâtul! Și a-nceput să dea cu coasa-n jurul lui. Speriați, oamenii s-au oprit la câțiva metri, rugându-l să se liniștească. Poate s-ar fi potolit, dacă Fane Mutulache, vecinul de vis-a-vis, cu o sticlă în mână pe care o tot mirosea, nu ar fi intervenit cu voce răstită: --Ce-aveți, mă, cu el? Eu l-am văzut pe Tache cum i-a dat foc. Uite și
SRL AMARU-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377381_a_378710]
-
toate, era fericit... Se urcă cu picioarele sus pe stinghia gardului dinspre livadă, făcând echilibristică. Îl văzu bunica de face, îl certă - ar putea să cadă de-acolo, să-și rupă gâtul, sau vreo mână, sau vreun picior. Se mai potoli, însă. Deodată, mare i-a fost uimirea, transformată în mare bucurie, când zări ceva colorat și pestriț umblând prin livadă. Ce-o fi acolo? Curiozitatea lui de copil îl mână imediat să vadă minunea albă. Când ajunse acolo, își dădu
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
-sa îl "pârli",insemnandu-l la conduită cu vorbele: "tadelnswerth wegen Versaumniss der Exor-ten", adică, măi pe românește: "ticălos, fuge de la predică". Încolo, Eminescu era foarte vioi și chiar vorbareț dar pe data ce profesorul îi făcea vreo observație, se potolea numaidecât, păstrând cea mai adâncă tăcere .Un zâmbet statornic în colțul gurii, care dispărea numai când nu stia lecția, îi câștigase simpatiile colegilor, ceea ce nu înlătura însă înghiontirile și bătăile. Mai dragă decât școală îi era lui Eminescu joacă. Din
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
ca să-l vedem împreună. Noi femeile vom merge la biserică mâine, că e zi mare și după prânz, vom mai vedea.” Între timp, omul intră pe ușă cu un braț de lemne, îl puse sub sobă și ieși iar să potolească corul pe mai multe voci, ce se iscase în bătătură la apariția lui. După ce hrăni porcii, caprele, găinile și pe Grivei, se întoarse în bucătărie să mănânce. -Nu poți face o pauză să mănânci și tu ceva și să-ți
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
eu cu voi, dar știu că nu se poate, dar o să fiu cu sufletul cât un purice până vă întoarceți, sper din inimă ca Laura să nu aibă probleme ieșite din comun cu Nicolae. Mă gândesc că s-a mai potolit după toate prin care a trecut. - Stai liniștit, nu are ce să i se întâmple, nu rămâne singură și nu o să-i dăm ocazia să o agreseze nici fizic, nici verbal, de ce crezi că are avocată! În fine, trebuie să
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378852_a_380181]
-
ele, Dar imima ți-e plină, De-un gând necruțător, Că vei rămâne veșnic Un singur călător... DORINȚĂ Simt focul cel amarnic trosnind în gândul meu Și mă gândesc într-una să-l sting nu-i așa greu, Să-mi potolesc simțirea cu minunate stele, Să îmi hrănesc uimirea cu una dintre ele. Să-mi amintesc mereu cum nopțile sunt grele, Când nu am strălucirea, când nu sunt ale mele... LĂCOMIE De ce să te oprești la una dintre stele, Când iți
DORINŢĂ (VERSURI) de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378945_a_380274]
-
una dintre stele, Când iți dorești cu foc să nu ai nopți mai grele ? De ce nu le culegi pe toate de pe cer Să nu mai fii tot timpul un simplu grănicer ? Ce mai aștepți acum ? Să faci un legământ ? Hai, potolește-ți setea de cer chiar pe pământ... --------------------------------- George Nicolae STROIA Elev - clasa a IX-a Liceul Teoretic „Emil Botta” Adjud, Vrancea mai 2016 Referință Bibliografică: George Nicolae STROIA - DORINȚĂ (VERSURI) / George Nicolae Stroia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1972
DORINŢĂ (VERSURI) de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378945_a_380274]
-
păcate și îmbrac haină de smerenie mă pun în genunchi și coate până noaptea la utrenie, și mă rog pân dimineața, mă rog și la arhierei și-n izvor o să-mi spăl fața de păcate și femei, setea apoi îmi potolesc mai la vale cu un pas din izvor apostolesc de la Dumnezeu rămas, unde stă de veghe un sfânt ce Pantelimon îl cheamă aproape de-al tău mormânt vindecându-se orice rană, atunci setea mi-am învins sorbind lacrimi din izvor
LA MORMÂNTUL LUI ARSENIE PAPACIOC de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379142_a_380471]
-
minunate. După ce glandele noastre sudoripare s-au revoltat îndeajuns pentru o singură seară, din pricina muzicii mult prea ritmată, tinerească, ne-am retras discret pe o terasă cu vedere către mare. Un suc rece și o înghețată ornamentată șmecher ne-au potolit setea biologică, care ne răscolise trupurile. Am vorbit mult, amândoi dorind parcă - într-un timp cât mai scurt - să aflăm totul despre celălalt. Mâinile noastre s-au atins de nenumărate ori pe tăblia lăcuită a mesei, iar picioarele noastre s-
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
un aliment, atât cât se bagă o dată în gură; îmbucătură. DEX] în gură. Zău că pot lua anafură, uite, asta mi-e sfânta cruce, mai zise ea închinându-se. Imediat așez masa și vă ostoiesc foamea una, două [ A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. DEX] - Ce-ai gătit femeie așa special pentru noi? Hai să zicem că de domnișoară nu aveai habar, cum nici eu nu auzisem, că tot astăzi am aflat de ea la spital, dar de
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
nu vedeai vreo poiană, nu vedeai o coamă despădurită de munte, vreo luncă. Totul era o singură pădure. Rar de tot, în anii secetoși, tunetele și trăsnetele mai aprindeau, câteodată, pădurea, care ardea cumplit preț de câteva zile. Până se potolea de la sine. Atunci rămânea o rană adâncă și întinsă în blana acelei fiare mari, numită pădurea. Nu treceau decât poate vreo câteva zeci de ani, și pădurea se vindeca din rana pârjolului, era iarăși pădure întinsă, cât țineau depărtările. Dacă
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
casei vecinilor. Tocmai atunci se porni să latre furios un „grivei”, care lătra foarte gălăgios, schelălăind cu furie. Ionuț era cât pe ce s-o ia la goană înapoi la deal, de teama câinelui, dar fetița din vecini liniști câinele: - Potolește-te, Hector! Ce te-a apucat lătratul tocmai acum. La glasul fetiței, potaia din ogradă se potoli. Apoi zise lui Ionuț: - Intră în ogradă, nu-ți mai face Hector nimic. E legat. Cum era și firesc, copiii își deschiseră inima
COPIII DIN VECINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379962_a_381291]
-
furie. Ionuț era cât pe ce s-o ia la goană înapoi la deal, de teama câinelui, dar fetița din vecini liniști câinele: - Potolește-te, Hector! Ce te-a apucat lătratul tocmai acum. La glasul fetiței, potaia din ogradă se potoli. Apoi zise lui Ionuț: - Intră în ogradă, nu-ți mai face Hector nimic. E legat. Cum era și firesc, copiii își deschiseră inima, de parcă se cunoșteau de când e lumea, și începură să vorbească de toate. - Mai întâi spune-ne cum
COPIII DIN VECINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379962_a_381291]
-
mama îndrăzni să-i aducă fiului vestea cea rea: - Tatăl tău nu mai este! A murit în război! - Cum !? Tăticul meu mort!? Și se puse bietul Milan pe un plâns de nestăpânit. După multă suferință, tot mama reuși să-i potolească plânsul: - Nu mai plânge, copilul meu! Tatăl tău e acolo sus, în ceruri, se uită la tine cum ai venit acasă! Mai plânseră, mai povestiră noutăți din sat și din casă. Într-un târziu, bunica îl întrebă pe Milan: - Dar
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
adânc iluzii, visuri și păcate sunt un întreg tumult . sufletul meu e limpede precum e cerul învăluindu-te când îi treci pragul în senin, dac-ai avut curajul . sufletul meu e ca o apă atât cât bei din el îți potolește setea... Referință Bibliografică: sufletul meu / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2034, Anul VI, 26 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Georgeta Zecheru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SUFLETUL MEU de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380005_a_381334]