15,254 matches
-
-i zdravăn la făptură, nebiruit la băutură și are niște mustăți falnice, cum nici în cărțile cu zugrăveli n-am văzut. Însă asta poate fi numai o închipuire; doar Măria Ta știi cel mai bine care soț mi s-ar potrivi, și de asta te iubesc eu așa de tare. PRICINĂ: Bun cuvânt! Vezi bine că numai eu știu nesmintit ce și cum. Și poftesc să aud de la tine, fata mea cea mai mare, Ana, care zici că mă iubești așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ana, pe Țanțoș-Voievod, feciorul lui Zarvă-Împărat, megieș al nostru. Să se întocmească numaidecât carte din care să se vadă că dorim să ni se pețească dintr-acolo această fată a noastră. Și cartea să fie dusă și sprijinită cu vorbe potrivite de cinstitul nostru sfetnic limbut. LIMBUTUL: Se va face întocmai, Măria Ta, să nu porți nicio grijă. PRICINĂ: Așa! În carte să nu se scrie, dar la curtea lui Zarvă-Împărat să se arate că, pe lângă chip slăvit, fata noastră Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cunoscut-o și eu. Și să știi că nu-i numai frumoasă, dar și înțeleaptă. (Intră Liana, toarnă vin și în cana adusă.) LIANA: Luați de bine, Măriile Voastre! GÂND: Mulțumim dumitale, fată frumoasă! (beau) Bun vin! Și bine se potrivește la oameni căzuți de la drum lung! LIOARA: Numaidecât poruncesc și pentru masă, soțul meu. GÂND: Mai îngăduie cu masa. Brăduț, cum facem cu cimilitura noastră? Chemăm sfetnicii sau o lăsăm pe mai târziu? BRĂDUȚ: Timp de amânare nu prea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sunt vrednică de asemenea cinste! LIOARA: Ba ești vrednică! Vom căuta alt ajutor jupânesei Ilinca, iară tu vei fi de-acum înainte ca o copilă a mea dreaptă. Să lăsăm bărbații cu ale lor, iar noi să căutăm un strai potrivit pentru tine, până ne vom așeza la masă. Nu vă fie cu supărare, iubiți ai mei soț și fiu... GÂND: Mergeți sănătoase și căutați să nu zăboviți prea mult; abia acuma bag seamă cât mi-i de foame... (Femeile ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mine nu se prinde! Porumb ori fasole? Merge către banca de lângă colibă, scote de sub anteriu o tablă de țintar, iar din buzunarele foarte adânci boabe de porumb, apoi boabe de fasole. Așază tabla pe bancă, se așază și el, călare. Potrivește boabele.) Hai, Sisoe, nu mai sta popândău! SISOE (se așază de cealaltă parte a tablei): Eu, frate Habacuc, drept să-ți spun, nu prea am chef de joc. Țintarul, pentru mine, e joc de migală, și mai bine mă las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se așază lângă Sisoe, cam împingându-l spre margine. Sisoe se trage ferit, se ridică și se îndreaptă spre cei trei rămași nemișcați la locul lor. Habacuc și Pafnutie joacă foarte concentrați, cu scurte exclamații. Sisoe trece la ucenici, le potrivește cămeșoaiele la gât, îi netezește pe cap, scoate din buzunar o batistă uriașă ți-i șterge pe rând la nas.) PAFNUTIE (fără să ridice capul): Ia seama, Sisoe, ia seama, nu le mai pune mâna la nas... Cel din dreapta are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în anii ’80 se poate vorbi despre un fel de comportament deviant constituit în normă și extins la scara întregii societăți. Eram, în temenii lui Benedict Anderson, o comunitate imaginată pe niște simptome comune. Am mai spus că singura abordare potrivită pentru anii aceia ar fi cea etnopsihiatrică. Pentru a se vedea cum nebunia încheagă o națiune. Mijloacele clasice de analiză vor scăpa mereu câte ceva din vedere. Revenind, pentru că am apucat să pronunț, „de la ei“ m-a fascinat întotdeauna. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Dar care pot fi resubstanțializate. Ceva de genul ochiului stăpânului care îngrașă vita. Se mai află în polată o bicicletă defectă, ruginită, cu lanțul atârnând. Are anvelope care nu se mai fabrică din anii ’50. Dimensiunile nu s-ar mai potrivi la bicicletele care se produc acum. Obiecte demodate. Sticle cu care nu se mai poate face nimic. Magazinele nu le mai primesc la schimb, iar centrele de colectare nu ar cumpăra niciodată așa ceva. Praful - cuvânt cheie. În sens citadin, ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
sau liceul cu diplomă de bacalaureat pentru altele. Persoana fizică poate Încheia un contract de ucenicie la locul de muncă, În calitate de ucenic, și la Împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul scris al părinților sau al reprezentanților legali, pentru activități potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile și cunoștințele sale, dacă astfel nu Îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea și pregătirea profesională. Lipsa acordului părinților sau al reprezentanților legali atrage după sine nulitatea absolută a contractului de ucenicie (art. 5 alin. 2). Având În
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
un strigoi în cale. Au ieșit. Mergeau repede, cu atenția încordată... Era liniște. Doar câte un câine somnoros străpungea noaptea înaltă de mai cu hămăit răgușit... Petrache își terminase socotelile, numărase banii încasați, îi pusese în casa de bani și, potrivindu-și pălăria pe cap, era gata să iasă pe ușă. În seara aceea nu trebuia să-l aștepte pe Costăchel, pentru că acesta fusese plecat la județ și la acea oră era ajuns deja acasă. Vizitiul se întorsese de un ceas
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
doar. Sămânța vă așteaptă din toamnă... I-am păcălit noi pe legionari în primăvara trecută. Dar acuma? Îi floare la ureche. Știți cine o fost atunci cheia și lăcata? Moș Dumitru Carpen. Atâtea mai știe acest bătrân și așa le potrivește, de nici dracul nu le dezleagă. Am auzit de el. Nu se putea altfel... Pe nesimțite au ajuns la poalele dealului „La Cărămizi”. Domnule inginer, mereu m-am întrebat de ce se cheamă dealul ista „La Cărămizi”? Apoi dealul nu s-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Bd. Carol I, nr.35, cod 700506, tel./fax: 0232410427 e-mail: junimeais@yahoo.com Constantin Clisu Restul... e tăcere ROMAN EDITURA JUNIMEA Iași 2005 Soției și fiicelor mele, Corina și Nausicaa PARTEA ÎNTÂI 1 S e potrivise ca în anul în care Simona termina liceul, tatăl ei, Costache, să iasă la pensie. O stare de neliniște, privind situația financiară, plutea deasupra casei familiei Deleanu, întocmai unei păsări care nu-și găsea cuibul. Maria, mama Simonei, nu avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a încercat să taie întunericul nopții cu ochii lacomi de lumină, în găsirea unei căi, în căutarea cu disperare a zorilor, dar acestea îi apăreau mereu încețoșate. Noaptea în care intrase îi înnegrea tot mai mult drumul pe care pornise. Potrivindu-și necontenit pașii incertitudinii în învăluirile pline de întunecimi, a dorit, cu setea omului aflat în deșert, să deslușească linia orizontului pentru a trece dincolo, lăsând cuvintele pe alt tărâm, nebănuind că dincolo putea fi o lume a tăcerilor... Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Misterul care se dezvăluie. Contrar obiceiului larg răspândit, cartea aceasta vine fără nicio dedicație lipită pe frunte. Fiecare cititor își va dedica singur, și doar dacă va vrea, numai acele părți din carte, care socotește cu adevărat că i se potrivesc lui cel mai bine. Așa mi se pare mie - autorului - corect. Suflet paralel e un fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, soarele risipi întunericul în colțuri și împinse lumea spre o nouă zi. Într-o odăiță strâmtă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ceas de seară, frânt de oboseală, cu trupul ostenit de trudă - fapt ce, de altfel, la el nu prea era un lucru obișnuit -, se băgă în pat, uitând cu totul a-i mai șopti acel călduros „noapte bună” oglinzii. Își potrivi perna sub cap, stinse lumina și închise ochii. Cititorul de bună seamă că își aduce aminte de acele nopți lungi, în care, deși stai cu ochii închiși, chinuindu-te să adormi, nu izbutești decât să te foiești de pe o parte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și vitejește! Întotdeauna, totul ține de abordare. Felul în care alegi să tratezi problema va avea o influență colosală asupra felului în care problema se va rezolva. Și o ușă, oricât de masivă ar fi, dacă știi cum să îi potrivești corect cheia în broască, ea tot ți se va deschide dinainte și te va lăsa să intri. Prin urmare, în minte cu această idee, care dă curaj, tânărului i se strânseseră la loc toate sevele puterilor sale, din care izvora
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
socotesc că acel cineva avea deplină dreptate. De altfel, eu m-am hotărât oricum, încă de mai demult, că, decât să mor bătrân, sărac și liniștit, mai bine tânăr, bogat și neliniștit! Sibarit mă fac, asta vreau, asta mi se potrivește mie! Mă rog, acestea toate sunt doar gânduri, gânduri proprii, pe care am să le pun eu, odată și odată, în practică. Însă, despre asta, nimic n-am să-i vorbesc mamei. Cum să-i spun eu despre așa ceva? Ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aștepte sau fără să se pună cumva împotrivă, băiatul se căzni să-și ridice pe picioare mama, însă, nereușind cu niciun chip, cu toată forța lui o luă pe brațe și o depuse, cât putu el de lin, pe pat, potrivind-o atent să stea cu fața în sus. Ei bine, cam câtă ironie barbară ne dă soarta să înghițim uneori: cine și-ar fi putut închipui vreodată că acel banal pat de dormit de ieri se va transforma într-un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
avertizează cu vigilență cititorul: „Contrar obiceiului larg răspândit, cartea aceasta vine fără nicio dedicație lipită pe frunte. Fiecare cititor își va dedica singur, și doar dacă va vrea, numai acele părți din carte, care socotește cu adevărat că i se potrivesc lui cel mai bine. Așa mi se pare mie - autorului - corect.” Genul de proză, pe care autorul îl abordează, este inedit, dar cu largă deschidere pentru literatura secolului al XXI-lea, pentru că, trebuie să recunoaștem implicit, cei atinși de aripa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prevederilor dreptului de bună vecinătate, acesta din urmă va trebui să someze În scris persoana in cauză și să o cheme la medierea conflictului ivit, În vederea ajungerii la o Înțelegere echitabilă pentru ambele părți. Pe parcurs, la locurile și momentele potrivite din cuprinsul cărții, am dezvoltat și alte aspecte legate de dreptul proprietarului de a pretinde vecinului său limitarea folosirii proprietății in scopul de a putea să se bucure si el in condițiile legii, de dreptul de a folosință a fondului
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
și de alta. ....” Aș ruga pe acei ,,critici de artă”, prea riguroși și austeri, să nu fie prea machiavelici În ,,prea bunele intenții” În a găsi răul și acolo unde nu este. Înțelepciunea ne stă la Îndemână și ni se potrivește pe măsura aceea de a nu Încerca a fi un alter ego... Nu pot Încheia fără a aduce prinos de recunoștință poetei Valentina Becart pentru reconsiderarea actului de creație ca act de credință și de cultură de care avem nevoie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
așeză puțin pe alt pat și adormi. Trecu vre-un sfert de oră și soțul o strigă: - Alexandra, hai să facem rugăciune, că e târziu, deja! Ea se trezi și-i zise cu blândețe: - Imediat, Leonid, imediat facem, numai să potrivesc candela. Mare a fost bucuria așteptării. Atât de mult și-a dorit acest început! Știa că va veni. Și acum a venit. Așa, câte puțin, s-a deprins soțul ei cu rugăciunea, după care, cum spunea el, i se făcea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
inima și din tot sufletul „Hristos a Înviat!”. Îl întrebă pe taică-său despre acesta și află că, între timp, primul ei învățător se făcuse cel mai bun cântăreț la biserica din sat. Se bucură mult, iar când i se potrivi o ocazie se apropie de el și îi zise: - Hristos a Înviat! El îi răspunse: „Adevărat a Înviat, Alexandra!” Vocea lui tremura. Nici el, nici ea nu ziseră nimic mai mult, dar era sigur că ambii se gândeau la același
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu putea face nimic, era sărbătoare, Sfântul Chiril. Preoteasa se supără pe el și îi zise: „Mata, părinte, când auzi de sărbătoare, îți joacă țărna sub picioare! Hai, apucă-te de treabă, că în fiecare zi e sărbătoare, dacă te potrivești. Nu e așa mare aceasta, se poate de lucrat!”. El, ca să nu facă supărare, se apucase de lucru. „Ce credeți, fraților, că mă lăsase sfântul să nesotesc acea zi? ne întrebă pe noi părintele. Când ridicasem ciocanul cel mare pentru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nouă, fu ea de acord cu el. Se pregăti moș Parfene de dus la târg și, a doua zi dimineață, porni să-și cumpere o pufoaică nouă. Se îmbrăcă în cea veche, că nu avea altceva mai bun, și își potrivi un locușor unde să ascundă banii. Buzunarele pufoaicei erau rupte pe dinăuntru, nu putea să-i țină în ele, așa că îi ascunse în buzunarul din față al pantalonilor, iar când băga mâna în buzunarul spart al pufoaicei, era destul să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]