1,526 matches
-
acum șoldul, laolaltă cu bazinul, erau străpunse de dureri insuportabile, care-l forțau să rămână într-o poziție inertă, pentru a evita durerea copleșitoare... Într-un târziu, și-a revenit și, cu mișcări încete, și-a pus pe cap căciula prăfuită, într-o poziție caraghioasă. Într-o altă situație, scena aceasta ar fi declanșat un zâmbet, bună dispoziție sau poate chiar un hohot de râs. Dar, în circumstanțele date, crearea unei atari atmosfere era, practic, imposibilă. Cu excepția, pe deplin îndreptățită, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fost crucea și popa din fața căruței, oricine putea presupune că bieții oameni, rămași fără mămăligă, duceau câteva tăgârțe anemice de boabe la moara din Jianu. Calul, obosit și melancolic, a deprins repede tehnica opririlor și, dornic să inspire pe nările prăfuite o doză mai curată de oxigen, se oprea singur la încrucișările de drumuri, dându-i popii posibilitatea să-și murmure litaniile sacramentale, întrerupte, la intervale precise, de intervențiile agonice ale bătrânului cantor, sprijinit în cădelnița fumegândă. De o parte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ajuns. Am fost nevoit să iau o hotărâre decisivă și m-am hotărât pentru literatură. Atâtea manuscrise neprelucrate, atâtea amintiri neadunate, ci doar aruncate într-un jurnal, atâtea sute, ba chiar mii de scrisori în zeci de kilograme de dosare prăfuite, corespondență cu zeci și zeci de scriitori și actori începând cu sfârșitul anilor ´70. Toate aceste mii de pagini trebuie puse în ordine ca după plecarea mea să nu rămână chiar un gol atât de imens, nu în ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cânți oamenilor despre iubire ? Asta ai înțeles tu din tot ce fac ? Că behăi în crâșme de doi lei ? Și petrec ca ultimul parvenit ? Asta vezi tu la mine ? Nu ți-e rușine, să vii, cu lecțiile tale de viață prăfuite, să mă jignești și să mă acuzi, fără să poți înțelege de fapt ce fac ? — Bine, Cristi, bine... Ce faci ? Ce nu înțeleg eu ? — Fac ceea ce un funcționar public ca tine n-ar putea nici măcar visa. — Da ? Și-anume ? — Anume
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Pe masă erau cărți, neglijent stivuite, gata să cadă, iar în fața lui o călimară, un toc și o coală de hârtie de note scrisă pe jumătate. Pe unul din pereți atârna buzduganul de tambur major, iar pe un piedestal, chipiul prăfuit cu pompon în trei culori. După ce i-am spus cine sunt și pentru ce venisem la Paris s-a oferit să mă pună în legătură cu un cunoscut al său, fost mare șansonetist în Montmartre. La plecare, a luat cu el o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
note, poze vechi, câteva cărți, la birou, la lumina unei lămpi uzate, pe care o cumpărase pe o nimica toată dintr-un talcioc, de la un sărman bătrân care nu mai avea unde să locuiască și își pusese pe un covoraș prăfuit tot ce a mai putut salva din agoniseala sa. O lampă galbenă, ca o ciupercă, având capul acoperit de un material textil cu forme de flori. Aici călătorea cu mintea în cele mai frumoase lumi pe care le cunoscuse. Era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
întâmplare șirurile mașinilor parcate, iar teama frenetică s-a întors atunci când am simțit mirosul sărat al mării deși știam că Pacificul se afla la mii de mile depărtare, iar norii dădeau rapid cu spatele și ciorile zburau deasupra parcării nepavate, prăfuite. Mi se părea că temperatura scadea cu grade întregi în fiecare secundă și în timp ce mă uitam la cele aproximativ două sute de mașini din parcare am văzut cum îmi ieșeau aburi din gură. Crezând că disting o pată albă cu trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
De data aceasta, s-a renunțat la artificiul unei scene, la confortul sălii special amenajate, în schimbul contopirii cu natura, al complicității intime cu elementele primordiale. Dansul evocă geneza, nașterea unei lumi noi și moartea celei vechi, înțepenite în ritualuri hieratice, prăfuite, paralizată de prejudecăți și constrângeri absurde. O magmă originară, în care oamenii se resorb în vederea unei replămădiri de mult prevestite. Un ciclu al evoluției se încheie, începe altul, în angoasa necunoscutului. Aceasta pare să fie noima învolburării spasmodice a celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ferestre, cu tronul de lemn aurit așezat sub un baldachin înalt, împodobit cu ceaprazuri de aur și purtând stema parohiei Sfântul Mormânt sub o coroană deasupra unei cruci a Sfântului Andrei. Suntem departe de chichinețele și de sălile de primire prăfuite ale celorlalte patriarhii creștine din oraș. Biserica grecească ortodoxă din Ierusalim, o adevărată putere, este prima dintre Bisericile creștine din regiune nu numai ca număr de credincioși în Israel, Palestina și Iordania, dar și ca vechime a implantării și ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
echivalent, clasă mijlocie înstărită. Masa de nuntă avea loc într-un restaurant amenajat astfel încât să amintească de Cehoslovacia anilor 1960: nu lipseau decât portretele tovarășilor conducători de pe pereți și cravatele roșii la gâtul micilor pionieri fruntași. Vin prost, autoservire, neoane prăfuite, farfurii de plastic și fructe de livadă ca desert. Cântece fals mobilizatoare reluate în cor de toată lumea. Nu tu cravată, nu tu tocuri înalte. O bună-dispoziție generală naivă, contagioasă, cam cum vor fi fost odinioară sărbătorile într-un colhoz. Dacă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nemilostivă și nici o umbră, unde să pleci capul. O apă turbure și sălcie nu poate potoli setea buzelor uscate și a gurilor arse de vânt. Diminețile exerciții de lupte. Sui dealuri, dealuri nesfârșite și văi lungi. Te întorci la amiază prăfuit, cu creerii ferbând de căldura soarelui. După masă, îți pleci puțin capul pe perină, în cort, în cuptorul cortului, nu poți lipi pleoapele, te zvârcolești ca pe jar asudat, până ce vine vremea ceasurilor de instrucție. Cu greu te scoli, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în raport cu izbânzile efective. Spuneam recent, ca răspuns la o anchetă despre soarta scriitorului în provincie, că dacă vrei să faci politică literară te duci la București, dacă vrei să faci literatură rămâi în orășelul tău mai mult sau mai puțin prăfuit ...! (Iertare pentru autocitare!). Cum privești această provocare? Sau o privești doar ca o justificare a unei lașități, a unei comodități? Un personaj al lui Balzac a spus la intrarea în Paris: Acum, între noi doi! Care dintre aceste lucruri te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
XIX-lea. Despre indicii mai vechi, cu greu se poate vorbi în capitala Molodovei. Mai înainte îi descoperim pe meșteșugari. Orașului nu-i lipsec brutarii, croitorii, cavafii, cizmarii, lemnarii, berarii, pantofarii, lumânărarii, morarii, caretașii, butnarii, cojocarii, ș.a. Iașii, cu “uliți” prăfuite, oferă ambianța necesară desfășurării unor asemenea activități economice, aproape exclusiv axate pe servicii, în detrimentul producției. Cu toate acestea, se prefigurau și excepții. Nicolae Iorga amintește despre o veche manufactură de textile, care a funcționat lângă Iași, la Chiperești, încă din
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
în alte timpuri, parcă într-un carusel nesfârșit. E și aici, în nesfârșitele atacuri concentrice organizate împotriva lui Eminescu, semnul adevăratei lui actualități permanente. Antologia de texte pe care ne-o pune la dispoziție Alexandru Dobrescu, scoțându-le din rafturile prăfuite ale bibliotecilor, are darul de a ne arăta cât de susținută, de înverșunată și de parșivă, în fond, a fost, de-a lungul vremii, lucrarea de înlăturare din sufletele românilor a conștiinței lor naționale, axul căreia, l-au resimțit a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
et mourir de plaisir!211 Vai, însă am găsit-o solidă pe temeliile ei, ba încă reparată, dichisită, ironică, amenințătoare, ca să mă rușineze și mai mult parcă de copilăreasca mea speranță. Totuși, o dată reinstalat, înscris din nou în cataloagele ei prăfuite, prins ca într-o capcană fără nici o ușă de scăpare, mi-am zis: la urma urmei, un an nu-i o vecinicie, și, deoarece Dante a revenit din Infern la lumina soarelui, voi reveni și eu de la școală acasă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aerul capătă consistență. Îl simți cum te mânjește, cum se întinde pe tine ca o eczemă. Aceeași senzație de vâscozitate, de ceafă fleșcăită. Să adăugăm la asta căldura de la caloriferul care înăbușă, sufocă pereții, plus un întreg arsenal de obiecte prăfuite, vechi, pe care Rodica le-a depozitat în camera mea deja nădușită. Înghesuiala din camera mea, aerul infectat, obiecte care se sufocă reciproc, se antipatizează vizibil. Prin geamul întunecat de jeg, îl văd pe mustăciosul slinos din blocul de vizavi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de sine stătătoare. Ceilalți trebuiau să aibă ceva diferit de ei. Ei erau singurii oameni. De fapt, cu „o“mare (pag. 86). Textul era bășcălios, însă parodia nu era îndreptată neapărat spre personaje, ci polemiza cu un anume stil cronicăresc prăfuit. Oamenii s-au simțit cu musca pe căciulă. S-au sesizat. Dar nu au luat textul și referirile le persoana lor ca pe o ofensă personală, ci ca pe o diminuare a prestigiului întregului sat. Și, o dată ce scade prestigiul satului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
răsfoiam mult, dar cumpăram puțin; apoi dulcea noastră aromeală pe la con fe rințele de la Ateneu, unde, când nu aveam nimic nou de aflat, persiflam și ne-amuzam, ca niște infatuați și impertinenți ce eram, pe seama bietului vorbitor; apoi cercetarea pinacotecii, prăfuită și pustie, de la Ateneu și a expozițiilor „Tinerimii Artistice“ din Panorama Griviței; și, În sfârșit, introducerea prin contrabandă, pe fereastra privății de la Ateneu sau cu com plicitatea oamenilor de serviciu, la concertele simfonice, unde ascultam - care cum ne găseam cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
capetele noas tre exaltate, cu dicționarul În mână sau amețiți doar de muzica litatea și parfumul versului și al prozei neînțelese, pe autorii chiar mai dificili și „absconși“, dibăciți, te miri cum, de noi, fu garii de la școală, prin rafturile prăfuite ale anticarilor, dim preună cu toate celebritățile epocii, sau, mai des, prin antologii: Baudelaire și Edgar Poe, Verlaine și Rimbaud, Mallarmé și Laforgue, Heredia și Samain, Villiers de l’IsleAdam și Barbey d’Aurevilly, Rollinat, Moréas, Verhaeren, Zola, Maupassant și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cel mai păcălit este acela care a avut curajul să pună mâna pe armă sau pe cutia cu otravă.) Dar la ce să mergem atât de departe când aveți chiar aici, de față și Înaintea dumneavoastră, pe eroul sentimental și prăfuit astăzi din acea epocă romanțioasă și desuetă de acum aproape o jumătate de veac [?]; ba Încă un erou a două drame amoroase, pe urma cărora mai păstrează și acum, În sertarele lui de om cu oarecare dichis până și În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-i carieră - În preaonestul și cu patină veche magazin de lucruri bune Heinrich Prager, de peste drum de poștă, În care colonelul meu părea un Îngropat de viu, alături de patronul veșnic plictisit și de bătrânii vânzători ajunși și ei niște edecuri prăfuite În vasta și sinistra Încăpere a magazinului lipsit acum de clien tela sa, apusă pe urma exproprierilor și-a crizelor bancare, și cu ceva mărfuri prin rafturi oferite nouă, clienților abia treziți la gustul lucrurilor bune, ca „solduri“ din ceea ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de 6 HP, mai Întâi În două inspecții pe la biblio tecile sătești: una, dată În grija Învățătorului din Ciocănești-Ilfov, iar alta În a unui funcționăraș al Asigurărilor Sociale, din Turtucaia. După ce-am privit cu jale la dulapul cu cărți prăfuite, cu registrul-inventar rămas intact de la donația, primă și unică, a bancherului cu ifose culturale Aristide Blank și cu registrul de Împrumut al cărților virgin de orișice Însemnare, inspecția noastră din Ciocănești s-a Încheiat cu o masă aleasă și vin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
curent cu banalitatea contemporană a stilului bărbătesc snob și à la page: părul lins și gominat, mustața aproape inexistentă, cra vata fără personalitate și haina de croială sportivă, avantajând (dându-mi ele să-nțeleg) vârsta implacabilă. ...Ați observat cât de prăfuiți, fizicește și sufletește, sunt băr bații prea Îndelung respectuoși angajamentelor lor [?] Eu Însumi Îmi recunosc, cu silă și amărăciune, un oarecare iz de formulă perimată de viață În ticuri, manii și tabieturi sclerozante. Datorez, așadar, femeilor - și numai [a]celora
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
NOASTRE, ERA un chiul băieților, de o seamă cu mine, ai băcanului Ghiță Tănă sescu, botezați mai toți de tata; În [cofetăria lui] cu prăjituri din albuș de ou vopsit și cu cofeturi pentru colivă, toate decolo rate În vitrina prăfuită, nu intra nimeni. Fiindcă adevărata Îndeletnicire a lui domnu’ Busuioc, pe după perdeaua cofetă riei, erau odăile Închiriate de el În hotelul Lambru, mobilate sumar și date apoi cu ora sau cu „randevuul“ prostituatelor care-și recru tau clienții de pe stradă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-mi cunosc țara; și nu numai țara Înșirată de-a lungul șoselelor ca-n palmă, bătute de limuzine obeze, ci țara necunoscută, pe care o descoperi pe drumuri mărginașe și neumblate de mașini În Întreceri de viteză. Drumuri bolovănoase și prăfuite, vechi de când lumea și care nu duc nicăierea, tăind țara În lung și-n lat, fără nici o țintă; și care te Îndeamnă, cu sufletul și pântecele tale Înfometate și Însetate, la popasuri și Întâlniri cu oamenii pline de Învățăminte, prin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]