1,456 matches
-
-Și recăpăta echilibrul, scăpă sacul din spate, care se dădu de-a rostogolul, se desfăcu la gură, pentru că în graba plecării la drum, Domnul cel Mare nu-l legase tocmai cum trebuie, și-l răsturnă. Iar toate darurile I se prăvăliră de-a dreptul în râul ce se se ducea zglobiu și frumos gâlgâitor, la vale. Marele și Bunul nostru Creator, s-a așezat pe un colț de stâncă să-Și revină din sperietură, privind dezolat la risipa ce făcuse. Râul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sa într-un punct inteligent ales, permitea transportul buștenilor de pe Coastele Lăiții pe apa Lăiții până în buza dispozitivelor de tăiat. Se construise în acest scop, de muncitori aduși din Italia, un bazin cu apă sus, în care se concentrau buștenii prăvăliți de tăietorii de pădure. Când nivelul apei din bazin creștea la nivelul necesar prelucrării, se deschidea un stăvilar prin care buștenii erau trimiși odată cu apa la joagăr, iar acolo dirijați și debitați procesului de prelucrare. Un alt joagăr a funcționat
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Balade și idile". Poate și "Fire de tort": dar despre asta nu sunt sigur, și nici nu m-aș putea informa îndată. Poezia aceasta nouă, fragedă, sănătoasă, care aducea cu ea un parfum de brad, o lumină clară de sat prăvălit pe o poală de deal, lângă o apă limpede, însemna (după Eminescu și eminesciani) o împrospătare. "Noi vrem pământ" era și un semn de înțelegere a problemelor actuale. Cu imnul acesta de revoltă Coșbuc pusese definitiv stăpânire pe inimele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
comori de artă, cu cerul său admirabil și cu tot ce face și azi farmecul vieții sale din ce în ce mai triste, Iașul ar fi devenit unul dintre cele mai frumoase orașe ale Europei. Căci chiar în starea în care se găsește astăzi, prăvălit peste colinele sale, el oferă priveliști cum nu se găsesc oriunde și de o varietate pe care n-au putut-o înțelege și gusta decât cei ce l-au privit, în diverse ore și în diferite anotimpuri, de la Copou, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Octavian Paler MITOLOGII SUBIECTIVE ediția a IIa Coperta: Mircea RÎbinschi 1976 BUCUREȘTI, PIAȚA SCÎNTEII 1 Editura eminescu mamei mele Sfinxul N-are rost să ne imaginăm sfinxul grec atîrnînd mort pe stîncile de la porțile Thebei, unde s a prăvălit după ce Oedip i-a răspuns la Întrebare. Mai degrabă ar trebui să observăm că el contestă indiferența sfinxului de la piramide Probabil, În acest caz, o opțiune e necesară. Abia atunci vom ști dacă melancolia anticilor a fost mai profundă decît
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
coboare iar și să urce iar muntele. Mi-l Închipui, chiar, apropiindu-se de vîrful muntelui cu teama că stînca va rămîne nemișcată acolo, putrezind după ce el va dispare. Moartea Îl așteaptă numai pe vîrful muntelui. Sisif suie mereu stînca prăvălită În vale, dar există numai cît timp face acest lucru. De ce ne-ar speria atunci o idee În care triumfă viața?: trebuie să ne suim fiecare stînca proprie. Șansa de Împlinit e de a trăi cum putem mai corect și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
distrezi tu bine. Asta contează? Ochii lui o examinau de sus până jos și un zâmbet pofticios i se aprise numaidecât în priviri. Se răsuci pe loc, o cuprinse în brațe cu ambele mâini și o aruncă în pat. Se prăvăli peste ea cu tot corpul zicându-i: - De unde era să aflu de nenorocita asta de poveste?! Ochii ei verzi se deschiseră mari, neîncrezători și temători iar Alin îi susținu privirea până la un punct. Se aplecă peste ea și îi umezi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tati se urcă lângă mine. Atunci ne vedem acolo, da? spune Tom posomorât, iar eu îmi dau ochii peste cap. — Tom, vrei să te luăm cu noi? — A, mersi. Ar fi bine. Bună, Graham, spune stângaci către tati când se prăvălește în mașină. Scuze pentru mai devreme. Nu face nimic, Tom, spune tati, bătându-l ușor pe spate. Cu toții avem momentele noastre mai... Se strâmbă ușor la mine peste capul lui Tom, iar eu îmi înăbuș un chicotit. — Gata? Toată lumea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
1941, în Cuvântul său către basarabeni și bucovineni, Ion Antonescu înștiința populația dezrobită că, autoritatea ce se va reinstaura va fi o domnie nouă și curată, o nouă ordine întemeiată pe cinste și muncă, pe dreptate și adevăr, care va prăvăli în țăndări tot ce a împiedicat Neamul nostru să se înalțe. Românii vor fi cu adevărat stăpâni în Țara lor, iar țăranii vor simți cu adevărat bucuria muncii și rodul pământului lor. Ca Împuternicit al guvernului pentru organizarea Bucovinei eliberate
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Alfonso ne cheamă pe rând la un pietroi mai mare lângă focul deja stins, pentru o nouă curățare. Sunt ultima, mă ridic în picioare gândindu-mă că încă nu simt nimic, dau să fac primul pas și îmi văd picioarele prăvălindu-se sub mine, incapabile să mă susțină. Mă repliez, pășesc cu grijă și ajung cu chiu, cu vai lângă pietroiul de care mă sprijin ușurată. Alfonso începe iar un fel de invocație pe care o aud că prin ceață, miros
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
bucată de drum, cu gropi pline cu apă, dar mai rare și mai puțin înfricoșătoare decât acelea peste care trecuseră. Dădu drumul la căpăstrul calului din stânga și se întoarse să urce în căruță când, deodată piciorul îi lunecă și se prăvăli într-o groapă mai adâncă, apa rece îi trecu peste cap, maimai să se înece. Maria sări din căruță, îi dădu mâna să iasă din groapă. Curgea apa murdară de pe el ca de pe snopul de cânepă când îl scoți de la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
refugii unde mașinile din sens opus se opreau pentru a ne lăsa să trecem. Sau invers. Noroc că nu prea era circulație. Munții înalți, fără vegetație și totuși fascinanți; un sat agățat de stâncă parcă așezat special pentru a se prăvăli în prăpastia de sub el. Uimitor. Stăteam cu sufletul la gura căscată. Nici eu, nici Liviu n-am mai văzut așa ceva vreodată. A fost un drum minunat, cu multe amănunte încântătoare, dar pe care acum nu le amintesc, ele, de fapt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
oficialitățile locale în cinstea comemorării căderii Bastiliei de la 1789. Asta ne-a împiedicat să pornim în expediție și ne-am mulțumit cu spectacolul nocturn pe care l-am savurat cu spaimă și uimire. Spaimă datorată jocului de lumini care se prăvăleau asupra noastră ca într-un spațiu fantastic, și uimire generată de ambianța impresionantă. Noaptea a fost grea, tot în cort și cu țânțari, dar Dumnezeu ne-a dat minte să suportăm, chiar dacă mai greu, în această ultimă noapte de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Un fes și sub fes o broboadă și peste toate un șal. Toți arată ca niște păpuși. Are multă plasticitate. (Mă gândesc cât de mult voi suferi de cald!) Teatrul este o împletire de energii ale actorilor, energii care se prăvălesc asupra spectatorilor. Și de fapt spectatorii așteaptă acest lucru. Dacă voi așa de gros îmbrăcată înseamnă că exprimarea mea va fi legată de aspectul exterior. Grasă, îmbrăcată gros, voi fi probabil dublă decât sunt în realitate. Trebuie să mă gândesc
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
flăcări și să-l salveze pe comandant. După ore, am aflat că revista aparținea unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei. L-am acuzat că m-a trădat și m-a batjocorit. În bătaia care a urmat, s-a prăvălit cu spatele pe o bancă, prinzându-și piciorul Într-o Îmbucătură a ei și fracturându-și glezna. A zăcut la pat o lună, dar a avut eleganța de a nu dezvălui față de familia lui și de profesorii noștri contribuția mea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
foc, ridicându-se În capul oaselor cu o Înfățișare cumplită pentru a-și descărca pistolul spre d’Anthès. L-am văzut pe Lermontov zâmbind când l-a Înfruntat pe Martînov. L-am văzut pe solidul Sobinov În rolul lui Lenski prăvălindu-se și azvârlindu-și pistolul spre orchestră. Nici un scriitor rus de un oarecare renume n-a pregetat să descrie une recontre, o confruntare ostilă, fățișă, Întotdeauna desigur de tipul clasicului duel à volonté (nu acel ridicol spectacol spate-În-spate-pași-Întoarcere-pac-pac, cunoscut din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În trei. Mai târziu, ne petreceam aproape toate după-amiezile pe un ring pentru patine cu rotile din Kurfürstendamm. Îmi amintesc că Lenski se Îndrepta cu patinele, ca un făcut, numai spre stâlpul pe care Încerca să-l Îmbrățișeze, În timp ce se prăvălea cu un zdrăngănit asurzitor; și după ce mai persevera un timp, se mulțumea să stea Într-una din lojile ce flancau parapetul Îmbrăcat În pluș, consumând acolo felii triunghiulare de torte moka ușor sărate, asortate cu frișcă, În timp ce eu Îl depășeam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
paleografice, „Povestea Tiparului“ - sărmane exponate ca acestea. Cea mai grozavă descoperire a noastră a fost - cred - o mică Încăpere unde se țineau măturile și scările; dar o stivă de rame goale care a Început brusc să alunece și să se prăvălească În Întuneric a atras un iubitor de artă curios și am luat-o la fugă. Ermitajul, Luvrul St. Petersburg-ului, ne oferea cotloane plăcute, mai ales Într-un anumit hol de la parter, printre vitrinele cu scarabei, din spatele sarcofagului lui Nana, Înaltul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
însă... De ce să nu îngădui? Prea bine, Doamnă. Prea bine... Dar de ce "ostatice"? Să nu mai aud cuvântul aista! Te roagă... te rog și eu, dă-le slobozenia! Să plece! Să ... Și eu te rog, intervine și Țamblac. Voichița se prăvale la picioarele Domnului, dă să-i ude mâna cu buzele sărate de lacrimi și suspină: Mă... Măria ta... Slo... slobozenia... Ștefan o ridică și zâmbește din nou: Păsărica vrea să zboare? Oare se simte în robie la Curtea lui Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de frate am vărsat, numai și numai să-l fac să înțeleagă că noi, românii, cei de-o limbă, de-un sânge și-un destin, trebuie să ne unim, ca, împreună, să stăm stavilă la Dunăre împotriva Aliotmanului ce se prăvale peste noi ca să ne supună?! Nu voi a ajunge sub papuc turcesc. Nu l-am convins să secăm Milcovul, nici cu vorba, nici cu sabia... Zadarnic! Mai rău! Și-a trădat țara și a închinat-o turcilor! Toți domnii munteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înăsprește el glasul. Ștefan se oprește în pronaus, unde se cască o groapă spartă în pardoseala bisericii și săpată în pământ, adânc. Aici, deci... șoptește Ștefan cu un zâmbet crispat, "Gropnița"... Și împingând cu piciorul o sfărmătură de lespede o prăvălește în adânc bufnind surd. Ia lumânarea din mâna egumenului, îngenunchează și se apleacă deasupra gropii luminându-i adâncul. Aici deci voi visa multe veacuri", cugetă el. Se ridică și întinde lumânarea egumenului. Și "talianu' " cela ce se cioșmolește atâta cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Petrică" Aron Petru Răspopitul nu-i putea smulge "Scaunul Moldovei" decât săvârșind mârșavul omor... și își șterge cu palmele broboanele de sudoare ce începuseră să mustească la rădăcina părului. Am răcnit ca o fiară! Am tăiat un tâlhar ce se prăvălise peste mine; iubitul meu unchi, Aron Petru, mă voia și pe mine "puiul de năpârcă". Am sărit de pe cerdac în șaua primului cal... M-au fugărit o noapte întreagă, dar mi-au pierdut urma. Taica făcuse din mine un călăreț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
boieri trădători, își răzbună fratele otrăvit, înjunghiindu-l pe Vodă-Petru, aici, chiar în ăst paraclis în timp ce se ruga. Se ruga, poate, să-l ierte Domnul pentru păcatul de moarte: "uciderea de frate"... Cu pumnalul împlântat în spate, Petru s-a prăvălit peste ucigaș, să-l sugrume, dar, l-a podidit sângele pe gură și s-a prăbușit, acolo, lângă ușă. De te uiți bine, se vede încă o pată cenușie. Nimeni nu s-a-ncumetat s-o șteargă. Sângele închegat era blăstămat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să ardă! Și pământul să ardă sub tălpile cotropitorilor! Moldova să fie Iadul! Tăciunarii mei au și aprins feștila! strigă Mihail. Ștefan se aprinde, cu patimă, văzând, trăind tot ce povestește, tot ce poruncește: Capcanele îi vor aștepta gata țepuite! Prăvălim peste ei pădurile înținate în coajă! Desfundăm drumurile! Rupem podurile! Secăm apele! Spurcăm fântânile cu hoituri! Pârjolim grânele, fânețele! Le săgetăm dobitoacele de povară cu săgeți otrăvite cu venin de năpârcă, cu zeamă de cucută, să rămână în drum cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cetății, îmi voi lua zborul spre... spre înaltul Ceriului! Și vom fi împreună până la sfârșitul veacurilor! Împreună! Am jurat! Voichiță! se răstește el sever. Ce gânduri nebune-s aistea? Voichița îl vedea tulbure prin lacrimile ce stăteau grele să se prăvălească. Și eu?! Eu ce să fac?! Eu cum să trăiesc?! Să trăiesc numai și numai ca să-ți ud lespedea cu lacrimi?! O vezi tu pe Voichița grasă, bătrână, trăind numai și numai ca să te bocească, să-ți țină parastasele?! O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]