2,626 matches
-
pe săptămână ieșea să își țină cursul de cultură persană unei grupe exclusiv de fete de la universitate, însoțită de bodyguardul care avea grijă ca nimeni și nimic să nu o atingă pe Doamna, inclusiv posibilele priviri ale bărbaților conjunctural prin preajmă, care îi puteau vedea doar ochii, și aceia plecați în jos, îndată ce te privea un bărbat, o jumătate de frunte și de obraji, nasul, gura, palmele, poate 2 centimetri de gleznă când femeia era în mers. Oribilă impietate! Nu își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
copilăriei lui Andrei! Mi-e așa de greu să le mai întrevăd! Și mi-e așa de greu să mai îmi amintesc că printre înghețuri și sentimente de încarcerare sărbătoream poeți, citeam poezie, scriam chiar povești de trezit adulții din preajmă! Ieri am dat peste un 22 în care și-a făcut apariția, un editorialist empatic și omenos: Cristian Teodorescu. Românul cu chibrituri (trimitere la Fetița cu chibrituri cu referire la comportamentul de cumpărători de sărbători, o polemică cu tot soiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și tișlaifurile de pe noptiere și de pe cele două bufete, cel mare și cel mic, precum și fața de masă plușată în varii culori din sufragerie erau nemișcate. În afară de asta, prezența fizică de acum șapte ani a lui Keti se simțea în preajmă atât de firească încât mă miram că n-o vedeam aievea deschizând și închizând ușile acelor odăi în care eu însumi începusem să mă simt ca în propria mea locuință. „Keti!” o chemai în sinea mea; nu primii nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că „omul nou”... dar el nu va mai avea puterea să privească această lume; a trăit mereu în alt timp, cu deosebire în cel dinaintea primului război, va pleca zâmbind, va zâmbi timpului acela, iar noi câți vom fi în preajmă, derutați, nu vom ști ce-i cu el, pentru că niciodată nu știm ce se întâmplă în clipa aceea finală, iar eu îl voi saluta ca pe un ostaș care și-a slujit timpul cu devoțiune, nepângărindu-și buna credință nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la casele aprozilor, câteva cumetre se strângeau în fiecare sară și stăteau la pândă. Așteptau până ce se întuneca de-a binelea, și vorbeau despre una, despre alta, apoi își aduceau aminte „de fata ceea a lui Rusu“. Iar ovreicile din preajmă își târâiau papucii pe talpă prin pulberea drumului până la ele, se alăturau de zaplazuri, și începeau toate odată să spuie. Mai ales Reiza, care ținea dughenița, și era în orice clipă a zilei în prag, știa o mulțime de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
normele polițienești, și adevărul nu se poate să nu iasă la lumină. Ciudat ar fi să găsească la hochstand urme și semne ale lui însuși; căci, dacă ar fi fost altele, i s-ar fi vădit din ziua furtișagului. În preajmă se află urme amestecate ale soților lui, dar anume la pătul și sub podină nu s-a apropiat altcineva decât el însuși. Asta voia să deslege acum Culi Ursake, și sta oprit un răstimp, înainte de a ieși la lumină, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un rotocol de fum. Ca și cum ar fi fost izvorât din inima lui, acel rotocol se subție ca o umbră fină, ce ar părăsi pentru totdeauna poienile de la Prelunci. Căci morții noștri, câtă vreme îi dorim, stau în noi și-n preajma noastră; iar când începem a-i uita, ne părăsesc; între ei și noi se așază nu numai moartea, ci și viața. Ochi de urs, 1938 După mărturisile lui Ionel Pop, modelul lui Culi Ursake ar fi fost Rudi Cernota, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
roșie printre trunchiurile pădurii rare. Își porni din nou vocea-i de ceartă, pentru cei opt lei, pentru pâine și panglică, adăogind o serie proaspătă de considerații pitorești referitoare la acel Gogu necunoscut, pe care ea îl simțea încă în preajmă. Cine-i fata asta? am întrebat pe barcagiu. Ștefan Gâdea era un om strict. Deci îmi răspunse: —Care fată? Eu i-am făcut un semn cu ochii. Glasul abia se mai auzea, ca un descântec neostenit. A! Raruca? se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care nu se armoniza deloc cu înfățișarea-i naltă. Pe lângă asta, vocea aceea nu părea a scoate dinlăuntrul acelui trup toate alcătuirile pe care le rostea, ci pe unele le pipăia și le căuta, șovăind, în ființile și lucrurile din preajmă. I-am umplut din nou paharul cel verde, lăsându-l să spuie și observându-l. S-a întors la locul lui, la vâlvătăile vetrei, stăpânind lângă inimă vinul. —Săracă breaslă! a suspinat el. (Am înțeles că e vorba de breasla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plângă: — Nu vrea să vină cu mine. Va trebui să vii tu. Nu pot, a zis mama. A privit spre mine cu o expresie dramatică, ca și cum aș fi fost bolnavă mintal - și oarbă. Ar fi mai bine să rămân prin preajmă. Haide, s-a lamentat Helen. Plec să-mi petrec noaptea pe un gard vin plin de apă și nici uneia din voi nu-i pasă. Desigur că ne pasă. (Mama a scos ceva din buzunar și i-a întins lui Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Eu: Iată dovada. Acum dă-mi banii și lasă-mă să renunț la slujba asta plicticoasă. Harry a desfăcut plicul, s-a uitat la poze, apoi a zis: — Ești încă angajată. Eu: De ce? El: Îmi place să te am prin preajmă. Eu: Zău? Aș fi jurat că mă detestă. El (plictisit): Nu. Nu știu de ce am zis chestia asta. Eu: M-am săturat de slujba asta. Vreau să renunț. El: Ei bine, nu poți. Eu vreau să rămâi. Eu: Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și, cu siguranță, aș fi făcut o întrerupere de sarcină. Dar acum... am un apartament, am o slujbă bine plătită - nu e vina lor că îmi depășesc constant bugetul - și chiar îmi place perspectiva de a avea un copil prin preajmă. Hm... Jacqui, să ai un copil e un eveniment major, care îți schimbă viața. Nu e ca și cum ți-ai lua un labradel. S-ar putea chiar să nu-ți mai poți păstra slujba bine plătită. Ești sigură că te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dublă dovadă de bărbăție, încât nici măcar nu bănui ciudata competiție ce se desfășura sub acoperișul lui. Când cele două soții ale sale se rotunjiră bine, le porunci într-o seară să-l însoțească amândouă, cu puțin înainte de apusul soarelui, până în preajma tavernei unde obișnuia să-și întâlnească prietenii, lângă Poarta Steagurilor. Ținându-se de mână, ele făcură câțiva pași în urma lui, rușinate, mai cu seamă mama, de privirile cercetătoare ale bărbaților și de rânjetele bătrânelor cumetre din suburbia noastră, cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sănătate și viață lungă. Locuitorii Granadei și ai satelor învecinate își luaseră obiceiul să se adune, cu mic, cu mare, pe pantele Sabikăi, la poalele Alhambrei, lângă cimitir, de unde puteau vedea, deasupra lor, nesfârșita ceremonie. Negustori ambulanți se instalaseră în preajmă, oferind spre vânzare atât papuci, cât și cârnați mirkâs, clătite sau sirop cu apă de flori de portocal. În a zecea zi de Paradă, cum anul arab 882 se încheia, sărbătorirea discretă pentru Râs-as-Sana abia de a fost remarcată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dumnezeu“. Mă apropiam de ea pe măsură ce vorbea. „Te-am văzut de mai multe ori trecând cu el ca să vă duceți la mătușa din partea maică-tii, Tamima, nevasta notarului care locuiește la doi pași de aici, în fundătura Gutuiului.“ Deși prin preajmă nu se afla picior de bărbat, își azvârlise peste obraz un văl alb pe care nu și-l ridică decât după ce zăvorâse poarta în urma mea. Luându-mă atunci de mână, mă duse printr-un coridor îngust care cotea, apoi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
orașul, cu prilejul cuceririi musulmane; dar numele a supraviețuit, unic martor al acelor vremi de ignoranță. Două zile mai târziu, am trecut pe lângă un sat de munte presărat cu vestigii străvechi. Este numit „Cele o Sută de Puțuri“, pentru că în preajmă se găsesc puțuri de o asemenea adâncime că parcă ar fi niște grote. Se povestește că unul dintre ele are mai multe etaje, având în interior săli zidite, unele mari, altele mici, dar toate amenajate. De aceea, căutătorii de comori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mărturia și înțelepciunea unei memorii mai tinere, mai puțin amenințate, de mi-ar pune Cel-de-Sus paginile la adăpost de foc și de uitare! Noapte de noapte, așteptam continuarea istorisirii, pe care o întrerupeau uneori doar schelălăielile unor șacali aflați prin preajmă. În a treia zi, totuși, doi soldați au venit în întâmpinarea noastră. Duceau un mesaj din partea unui senior ale cărui pământuri se aflau la apus de drumul nostru. Aflase că ambasadorul regelui din Fès trecea prin regiune și ținea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
verișoară plânsă. A doua zi am plecat la palat, unde mi-a fost acordată o audiență chiar în ziua aceea, ținându-se seamă de doliul care îmi lovise familia. Totuși, nu am fost primit în particular. Suveranul îi avea în preajmă pe căpitanul slugilor înarmate, pe șeful cancelariei domnești, păstrător al sigiliului regal, pe maestrul de ceremonii, cât și pe alți curteni, cu toții mai somptuos înveșmântați decât monarhul însuși și pălăvrăgind nestingheriți între ei în vreme ce eu înșiram, emoționat, fraze cu trudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un portar, un grădinar, un director, un asistent și trei secretari, cu toții convenabil plătiți, plus un mare număr de bolnavi. Dar, Dumnezeu mi-e martor, nici un medic. Când sosește o persoană suferindă, este instalată într-o cameră cu cineva în preajmă pentru a o sluji, fără să i se ofere totuși nici cea mai mică îngrijire, până ce ori se vindecă de la sine, ori moare. Toți bolnavii care vin aici sunt străini, pentru că fasioții preferă îngrijirile acasă. Singurii oameni din oraș care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să execute la perfecție fiecare dintre costisitoarele mele dorințe: tavane din lemn sculptat, arce îmbrăcate în mozaic, fântâni din marmură neagră, căci nu mă uitam la cheltuieli. Când o cifră mă făcea uneori să șovăi, poetul meu se afla prin preajmă ca să declame: „Înțelepciunea, la douăzeci de ani, este să nu fii înțelept“. E adevărat că-și dăltuia vorbele în aurul meu. Ziua în care au început lucrările a fost una dintre cele mai somptuoase din viața mea. În amurg, înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
loc pustiu, hotărâți să stăm acolo cât va fi nevoie, luându-ne hrana din mărfurile transportate și schimbând locul în fiecare noapte pentru a-i deruta pe eventualii jefuitori. De cinci-șase ori pe zi ne duceam după vești, vâslind până în preajma celor care urcau pe Nil, spre a le cere informații. Epidemia bântuia în capitală. În fiecare zi, erau înșiruite cincizeci, șaizeci, o sută de decese în registrele de stare civilă; or, se știa din experiență că trebuia să pui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zi a fost rostită din nou predica în numele său din amvonul moscheilor. Situația lui nu era însă mai puțin precară. Odată risipită năuceala iscată de primul atac, otomanii își veniseră în fire. Recuceriseră Bulakul, se strecuraseră în vechiul Cairo până în preajma casei mele și, la rândul lor, recuperau pas cu pas terenul pierdut. Tumanbay controla mai ales cartierele populare din centru, la care stăvilise accesul prin săparea în grabă a unor șanțuri sau prin înălțarea de baricade. Dintre toate zilele create
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Stau întins pe pat cu vechea mea agendă de forma unui evantai. Folosindu-mă de foile suplimentare și de creion, am început să întocmesc o listă cu locurile unde aș putea da peste migratoarea Selina. Selina e pe undeva prin preajmă. Mă întreb, din grija banilor, cât mă vor costa vizitele astea. M-am dezbrăcat și am făcut o baie. Apoi, băiatul de serviciu, impecabil și negru, și-a făcut apariția cu tava mea. Am venit, am plătit nota și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmi amintesc, mi-am cumpărat-o eu.) M-am holbat la combina mea muzicală ultrasofisticată. Cu mulți ani în urmă am depășit faza rock, fără ca de atunci să mă mai pasioneze vreun alt gen. Am așteptat, am mai întârziat prin preajmă, dar nu s-a întâmplat nimic. Matineul TV e doar un vis, o șoaptă. O să mai întârzii o vreme și în așteptarea lui. Sau poate că nu. Urmărirea programelor TV e una din marile mele pasiuni, unul din principalele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pentru că ar fi ea cine știe ce hausfrau sau mare amatoare de curățenie. Menajera vine acum în fiecare zi, față de o dată pe săptămână. Dar Selina e eficientă, e practică. E eficientă din punctul de vedere al costului. Și cu o puicuță prin preajmă, nu mai poți duce viața de până acum. Pur și simplu n-o mai suporți. Eu știu: am verificat. Mahmura labă pe care ți-o tragi de-a curmezișul patului nefăcut - nu ți-o poți face. Să-ți sufli nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]