2,032 matches
-
din fericire ,le întreținuse destul de bine în cele câteva zile cât trebuise să stea la el. Dar, oricât le curățase pielițele (el obișnuia să-și roadă uneori până la sânge pielițele astea de pe lângă unghii) și deși mâinile lui erau mici și prelungi, tot nu putuse scoate din ele chiar niște mâini de femeie. Unghiile erau mai mult late decât lungi. Alese sideful, deșurubă capacul înalt și dungat și scoase mica pensulă năclăită de lichidul gros, mirosind atât de familiar a eter. Își
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că-mi pierd cumpătul când am înțeles că spre mine se îndrepta Gina cu un băiat, ținîndu-și mâna în buzunarul lui și râzând în hohote. L-am privit și pe el, când ajunseserăm practic față-n față. Avea o față prelungă și palidă, cu ochi adânci în orbite, cu o mustață abia răsărită, ca o umbră cafenie sub nările prelungi. Ne-am privit o clipă în ochi înainte ca ei să treacă mai departe, îndreptîndu-se spre strada Ginei: acel tânăr eram
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
buzunarul lui și râzând în hohote. L-am privit și pe el, când ajunseserăm practic față-n față. Avea o față prelungă și palidă, cu ochi adânci în orbite, cu o mustață abia răsărită, ca o umbră cafenie sub nările prelungi. Ne-am privit o clipă în ochi înainte ca ei să treacă mai departe, îndreptîndu-se spre strada Ginei: acel tânăr eram eu. De atunci am fost de multe ori la Gina, care a părut pentru o vreme să fi uitat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vitrine și diorame reprezentând maimuțe, de la prichindeii macaci și cercopiteci, umblând cu cozile îmbîrligate după portocale, fețe omenești pe corpuri de pisică, până la babuinii, mandrilii, urlătoarele, maimuțele cu fundul roșu (vizibil chituit și vopsit ulterior), pavianii, seminții pigmee, cu nasuri prelungi ca niște târtițe. Gina, firește, se amuza la culme, la un moment dat desprinse din brațele mămicii sale un pui de cimpanzeu cu figură comic-amenințătoare și-l legănă ea însăși la piept, mîngîmdu-l pe freză. Trecu mai încolo, unde bătu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sclipea în pat, între noi, printre hainele mototolite. Iar ea eram eu, corp lung și uscățiv de bărbat, piept costeliv, șolduri înguste, sexul ca un vierme între pulpele păroase, și mai ales ea avea fața mea, ochii mei, fălcile mele prelungi, mustața mea deasupra buzelor senzuale și suferinde. Eram eu aplecat asupra mea cum nu mă văzusem niciodată, nici măcar în vis, de parcă aș fi ieșit din corpul meu după moarte și m-aș fi contemplat din toate unghiurile. Schimbarea ei în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
literele claviaturii, care păreau că-l fascinează, dar nu bătea nici pe departe atât de repede ca dactilografele de la notariat. Ochii căprui întunecat aveau gene lungi și dese. Sprâncenele se arcuiau senin deasupra lor. Nasul îi era drept, cu nări prelungi, iar obrajii galbeni, scobiți. O mustață destul de rară era încadrată, ca de două paranteze, de niște cute care ar fi arătat obișnuința de-a râde mult dacă n-ar fi fost în același timp sceptice și amare. Gura îi era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
casă și când păzeam ușa stând cu urechea lipită de ea), când un obiect a căzut în coridor cu un zgomot teribil, așa cum numai noaptea se poate auzi, și când în întunericul din camera mea s-a pornit un vaier prelung; după câteva secunde, mi-am dat seama că eu însumi urlu și că propria mea mână îmi închide gura. 4 O singură întrebare, o întrebare înfricoșătoare, m-a terorizat în tot acest anotimp al cocainei. O întrebare cumplită, căci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
frumos, cu ochi inteligenți. E un câine bun, credincios. Am să-l iubesc, tată. În fața lor se așternea, la câțiva pași, pădurea, cu brazii ei falnici, care parcă doreau să-i salute clătinându-și ramurile în vânt. Auziră un claxon prelung și, când se uitară pe șosea, dintr-o mașină cobora "amiralul". Petre vorbise cu el și stabiliseră să-l aștepte la Văleni , la trenul de București. Cum de-ai venit mai devreme? Tată, m-am gândit să vă fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sau două sau nici un cântec. Cred că majoritatea nu știu ce vor primi, vor fi surprinși. Și noi la fel. Ce părere aveți despre faptul că Sibiul este Capitală Culturală Europeană? E o treabă urâtă, dar cineva trebuie s-o facă! (râsete prelungi) Dacă nu erați voi, era altă țară, alt oraș ar fi trebuit să aibă de-a face cu cheltuielile și tot tămbălăul... E ca și cu Jocurile Olimpice - par o idee bună, dar e cheltuială mare și, la final... Cum s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
o dată motivul ritmic obsedant, urmează trio-ul. Scris în stil fugato, acest trio e plin de impulsuri. Câteva note în pizzicato fac trecerea către reluarea scherzo-ului. Iată-ne ajunși în sfârșit într-un moment când în pianissimo, pe sunetele prelungi ale coardelor, timpanul readuce motivul de bază al simfoniei. El se aude surd, înfundat. Încordarea crește; violoncelele și contrabașii se suprapun peste sunetele sacadate ale timpanului. Apoi un crescendo pe un acord al întregii orchestre, de o tensiune emotivă excepțională
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Lumea este în delir. Acum, în ultimele clipe fiecare parior urlă disperat, încurajându-și favoritul. Odată cu trecerea peste linia de sosire a primului, al doilea și al treilea cal, majoritatea spectatorilor se dezumflă ca un balon înțepat. După un oftat prelung al mulțimii dezamăgite este surprinzător cum imediat totul revine la normal, publicul asistând la premierea jocheului, a calului câștigător și proprietarului acestuia. Unii spectatori însă își îneacă amarul în bere, în timp ce o parte dintre pariori se îndreaptă spre casele de
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
căzut săgeata ar însemna o pistrea. Mai departe e ușor de priceput... Pornim la drum. Nu după multă vreme, am ajuns pe creasta dealului Cetățuii. Ne oprim. Îmi rotesc privirea începând de la semeața Repede, mătur apoi valea Nicolinei cu o prelungă privire asupra Galatei - ctitoria lui Petru Șchiopu voievod - îmi cațăr vederea pe dealul Copoului, cu alunecare aproape involuntară asupra mănăstirii „din łarină”, zidire a lui Aron Vodă. De aici pornesc să urmăresc valea Holbocii și în scurtă vreme mă opresc
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
înaintăm spre sud, păstrându-și totuși supremația asupra văii. Așa de exemplu, în nord, deasupra Beliei, depășește 750m, la vest de Breaza de Jos se menține la 743m, mai la sud, la Poiana Câmpina atinge 687m. Caracteristic pentru această coamă prelungă care desparte aceste două bazine hidrografice este linia extrem de sinuoasă pe care o înscriu marile ei înălțimi, adică linia de cumpănă. Acolo unde afluenții Prahovei și Proviței se apropie între ei în zona de obârșie, înălțimile scad repede cu 100-150m
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
slabă a felinarelor îngăduia, numerele caselor. Uniforma neagră îi era strânsă bine pe talie, ca un veșmânt militar, iar gulerul tare și foarte înalt și șapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc și elegant. Fața îi era însă juvenilă și prelungă, aproape feminină din pricina șuvițelor mari de păr ce-i cădeau de sub șapcă, dar coloarea măslinie a obrazului și tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întîia impresie. Din chipul dezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altul în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în piept. Încercă să-și adune puterile, când o voce cristalină se auzi de sus: - Dar, papa, e Felix! Felix privi spre capătul scării ca spre un cer deschis și văzu în apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu un cap prelung și tânăr de fată, încărcat cu bucle, căzând până pe umeri. Atunci bătrânul, ca și când totul s-ar fi petrecut în modul cel mai firesc, fără nici o lămurire asupra atitudinii dinainte, clipind molatic din ochi, cu aceeași duhoare de tutun și cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sa" și de familiaritatea cu care oameni aproape străini vorbeau de familia lui, Felix privi sfios la aceea pe care o chemau Aurica. Era o fată cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenți ca și ai Aglaei, cu fața prelungă, sfârșind într-o bărbie ca un ac, cu tâmple mari încercuite de două șiruri de cozi împletite. Ședea cu coatele pe masă și cu capul între palme, privind jocul celor doi. La apropierea lui Felix, ridică ochii fixând cu avidă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
precedentă, se opri în fața porții, și din ea coborî Pascalopol, îmbrăcat într-un costum pepit, bine croit, cu ghetre albe, cu floare la butonieră și cu canotieră pe cap. Pascalopol deschise voios portița și ușa gotică de la intrare, stârnind schelălăitul prelung al clopoțelului. Glasul Otiliei răsună aproape numai-decît și se auziră totodată tropotele furtunoase pe scară. Pascalopol intrase înăuntru, dar geamurile odăilor din curte fiind deschise, se auzeau de afară frânturi de convorbire. Otilia spunea lui Pascalopol să aștepte să-și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar fi mirat deloc. Aci punea acum tot ce nu încăpea în istoria lui oficială, tratând despre romani și greci, barbarimea cu nume bizare, sciții, costobocii, sarmații, bessii. Huruitul roților și tropotul cailor spori în conștiința lui într-un chiot prelung, ca și când cercul orizontului s-ar fi umplut de hoarde. Și, într-adevăr, un fum înecăcios începu să se ridice în zare, și aerul răsuna de niște răcnete neidentificabile. - Ce este? se sperie Otilia. - Nimic, nimic! o liniști Pascalopol. Un noroi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zise Otilia, doar ți l-am cusut bine deunăzi! Nu-l bănui, sau se prefăcu că nu-l bănuiește, ci numai se arătă supărată de atâta neglijență. Căzut pe panta disimulației, Felix se pretextă bolnav. Otilia, serioasă, îi vâra mâna prelungă de-a lungul gâtului, să vadă dacă n-are temperatură, îi făcea ceaiuri, ședea pe marginea patului, nedîndu-i voie să se dea jos din el. Deodată îi intră în cap că Felix nu se hrănește bine. - Se-nțelege, Marina gătește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mucul de țigară în farfurioara sfeșnicului pianului. Domnișoara încercă la pian Tu ne sauras jamais. - Micule, zise ea întorcîndu-se către tip, ce dulce ebucata asta! 1 Trebuie să-l "inițiem", neapărat! (fr.-n.red.). Cei doi se sărutară fără jenă, prelung și ostentativ. - Voi vă sărutați? se miră cealaltă domnișoară. Asta e trădare, domnule Rațiu, zise și ea lui Stănică. Acesta se prezentă ofițerește, foarte emoționat, și probabil s-ar fi pretat falselor demonstrații de libertinaj ale fetei dacă n-ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cred că se numea Din primăvară până în toamnă. Nu știu dacă Smoktunovski juca acolo, dar țin minte nu imaginea fizică a acestui învățător, nu chipul lui, ci starea interioară, simplitatea și măreția care au rămas în mine ca o undă prelungă și care îmi umpleau sufletul de bucurie, atunci, în celulă, când îmi aminteam foarte vag doar niște atitudini din film: ținuta mâinilor, liniștea și blândețea lor, vorbirea care ieșea din mâinile nemișcate ale acelui profesor trimis la țară, departe de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
toți patru sub pianul mare de concert, tăvăliți într-o cumplită criză de râs, din care nu ne mai puteam opri, sufocați de epuizare. Se auzeau capetele noastre lovindu-se deasupra, în pian, într-un ritm de sughițuri cu ecouri prelungi. Toată lumea era contaminată. Eram purtați pe valurile unui fast care se multiplica cu fiecare participant. Fără nimic obscen, fără nici o grosolănie! Cortegiul lui Dionysos își regăsise sensul. Și se dansa în draci, și dracii se mișcau în noi. Și băutura
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Mihai să-și simtă stomacul răzvrătit înainte de-a-și muia buzele. Întrebată, femeia refuză din nou să bea coniac ori bere, adăugînd că preferă doar cafeaua, dar ceașca din fața ei stă neîncepută deși, în cîteva rînduri, mîna albă, cu degete prelungi, fine, a ridicat-o spre gură. "Să știi că eu obișnuiesc să pierd timpul altfel, o dojenește Mihai în gînd. Numai în biblioteca personală am pe puțin cîteva sute de cărți încă necitite, la care se adaugă cele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
scurtă de rîs. A făcut un pas către el, a întins brațele pe după gîtul lui și i-a șoptit cu gura lipită de ureche: "No, răule, de ce m-ai chinuit?!..." Chiar nu-ți amintești? insistă Liliana, rotind între degetele ei prelungi, de o frumusețe stranie, ceașca plină pe jumătate cu acel șmac negru, dezagreabil. Îmi amintesc, spune Mihai simplu. Cred că-i singurul moment pe care mi-l amintesc precis. Nici nu știu dacă ți-am cerut iertare pentru comportarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
abia perceptibilă. "De ce m-a impresionat mîna ei?! Doar e o mînă obișnuită, poate puțin cam mare... Ba nu e mare, pentru că și ea e o femeie înaltă, dar e... simplă, sau, mai bine-zis, e o mînă corectă: degete fine, prelungi, unghii îngrijite, dar nu lăcuite și-atît." Aș vrea să plec. E tîrziu... Da, desigur! tresare Mihai, rupt din șirul gîndurilor. Să te conduc. Nu. Iau mașina sau un taxi... Măcar pînă la stație. Afară, mîzga a început să înghețe. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]