1,965 matches
-
până-n măruntaie: Îngrijorarea. Mi-am Încălzit niște apă pentru baie. Până a fost gata, mai băusem un pahar mare și mă pregăteam de al treilea. Cada era destul de fierbinte ca să opărești o iguană, dar nici nu am băgat de seamă, preocupat cum eram de Inge și de ceea ce i s-ar fi putut Întâmpla. Îngrijorarea deveni nedumerire când am Încercat să-mi Închipui de ce Jost mă lăsase să plec În toiul unui interogatoriu care de-abia dacă durase o oră. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
stăteam În fund. El rânji groaznic și mă apucă de mână: — Mi-am adus aminte, zise el. — A, da? am spus plin de speranță. Și ce anume ți-ai amintit? — Unde ți-am văzut fața. Am Încercat să nu par preocupat, deși inima Îmi bubuia În piept. Dacă credea că sunt polițist, atunci puteam să uit de misiunea mea. Un fost deținut nu se Împrietenește niciodată cu un polițist. Și dacă am fi fost amândoi duși de valuri pe o insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În mod misterios atrași prin spațiu, de-a lungul anilor... iar acum, pătrund În tine pe căi regretabile, care rănesc».” Apelul rămâne fără răspuns și orice răspuns ar fi fost tardiv. Nu ajută nici substituirea. „Înlocuitorul” plin de sine pare preocupat și amețit de șansă. „Simțea dragostea acestui bărbat pentru sine Însuși la fel de intens de parcă ar fi fost un sentiment al ei. Tandrețea lui față de propria-i persoană Îi producea o ușoară emoție senzuală.” Nerăbdător a primi validarea, prin cuvinte, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
puținele sale Încercări de a-și apropia literar Holocaustul. O carte care nu cu Holocaustul se ocupă, Însă. La Întrebarea mea din 1999 de ce nu a fost preocupat, ca scriitor, de această temă, Bellow a răspuns că a fost extrem de preocupat, ca om, de teribila tragedie, dar nu i-a găsit, ca scriitor, o soluție literară. La insistența mea, a confirmat: „Da, ai dreptate. Poate, nici nu este o temă literară”. „Roman cu cheie?”, se Întreba Cynthia Ozick În excelenta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și se duse la bucătărie, unde înghiți câteva sute de calorii ilicite, sub formă de grăsimi din lapte, direct din cutia de jumătate de kilogram de înghețată organică. Se întoarse în birou și se luptă cu timpul într-un nor preocupat, până când Sylvie se întoarse acasă. Capgras adevărat, rezultat în urma unui traumatism cranian închis - probabilitatea ca așa ceva să se întâmple era infimă. Un caz atât de radical punea la îndoială orice explicație psihologică a sindromului și submina premisele fundamentale despre cogniție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
viața lor să fie copleșită de buruiana personalității ei. E chiar așa de imposibil să fie altcineva, să-i pregătească o masă recunoscătoare, măcar o dată? Chiar dacă pentru ei avea să fie ultima? Daniel dă buzna în casă, într-un nor preocupat. Se chinuie să priceapă sensul ospățului. —Ce-i cu toate astea? O ocazie specială? O doare, dar tocmai de asta are nevoie. Întotdeauna există o ocazie. —Așa e. Mă rog. Zâmbetul lui e crucificat. Se așază și-și întinde mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lucru la lista cu „lucruri pe care Mark a omis să mi le spună“. Era un exercițiu care-mi provoca uimitor de multă satisfacție, aproape că începeam să înțeleg de ce-i plăceau Lisei listele atât de mult. Lynn era prea preocupată ca să remarce căderea mea bruscă de moral. Oricum, nu am zis nimic pentru că am crezut că e o fază temporară până-și va găsi o locuință. Dar apoi au început șușotelile. — Ce fel de șușoteli? — Poate că nu erau șușoteli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vânzătorul. Am dat din cap imperceptibil și am luat revista, aruncând banii pe tejghea și zbughind-o din magazin înainte să-mi poată vedea cineva fața. Cum am putut să uit de articol? Ei bine, era evident acum. Fusesem prea preocupată să mă însănătoșesc total, luându-mi de lucru doar atât cât să nu mă solicite prea mult și i-am ajutat pe Mark și pe Kieran cu materialele promoționale pentru noua sală. Devenisem și partenerul oficial al Lisei, urmând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
undeva, tinuți în loc de metrii cubi de apă. Nu vorbeam, doar stăteam jos, pasând un joint din mână în mână ca și cum ne-am fi jucat jocul cu cartoful fierbinte sub influența drogurilor. L-am zărit pe Ajay, stând în dreptul ferestrei; părea preocupat. Eram surprinsă că nu dansează; era genul lui de muzică. Am simțit apoi cum cineva mă bate pe umăr. —Claire! Se lăsase în jos lângă mine. Hai în cealaltă cameră, mi-a spus la ureche, nu se aude nimic aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
îl întreb pe D.I. Fincham despre rezultatul autopsiei lui Lee. Nici măcar nu știam dacă au ținut procesul - cum afli astfel de lucruri? Putea să nu-mi spună nimic, dar merita să încerc. Trei ofițeri de poliție, toți părând stresați și preocupați, m-au pus să aștept până am ajuns la Fincham. Și el părea stresat și ocupat, iar tonul nu i s-a înmuiat brusc când a aflat cine sunt. Cu ce pot să vă mai ajut de data asta, domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a turnat atâta apă rece peste, încât m-am dezumflat de tot. Tot felul de metafore. Mâncam o Mocha Macaroon Fancy și intenționat am așteptat până am terminat-o, lingându-mi degetele, înainte să răspund. Voiam să văd dacă pare preocupată, în așteptarea răspunsului. Dar pe fața ei nu se citea nimic în afară de curiozitate. Am negat din cap. —Și eu eram destul de intrigată după moartea lui Lee, am spus. Acum că mă uit înapoi, cred că pur și simplu căutam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și, până să se rostogolească pe obrajii palizi, le ștergea grăbit cu batista din dantelă. Tata, din capul mesei, vorbea încontinuu, politică și numai politică, aruncând priviri furișe spre fiică-sa. Din celălalt capăt al mesei, străbunica, stăpâna casei, foarte preocupată să-și încarce farfuria din toate felurile rămase de la ospățul de nuntă, ofta din când în când aprobativ spre nepotul ei, tata. Și bunica și străbunica, îmbrăcate în negru, aveau un mod de a-și ține capul cu un fel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Nedumerirea din privirea tatălui îl făcu pe fiu să dea o notă de obișnuit întrevederii, așa că se aplecă și sărută cu respect mâna voievodului, făcând din ochi semn că nu poate vorbi din cauza prezenței postelnicului, care-și făcea de lucru preocupat să afle ce are de spus beizadeaua. Vodă aprobă ușor din cap, semn că a înțeles, zâmbi distrat, îl mai măsură din priviri pe Ștefan și comunică amuzat: — Ștefane, astăzi este denie mare. Domnia ta nu mă poți însoți la Mitropolie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dada Stanca, și dada Ilinca, toată lumea. Când era dada Stanca mică, Tudora o lua la cuhnii și-i dădea vinerea să mănânce scovergi și să bea zeamă de varză! Toți cei de față pufniră în râs, mai puțin vodă care, preocupat, se întoarse spre cele două femei îndoliate și spuse: — Io Constantin Basarab vă poruncesc să o luați în cârcă pe domnița mea Smărăndița și s-o duceți la cuhnii să-i dați să mănânce scovergi și tot ce-și mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nebunesc. Vodă și imbrohorul abia se țineau după el. S-a oprit doar când drumul trecea prin vadul unui pârâu. Venind din urmă, ceilalți doi l-au aflat râzând singur. Râdea și arăta spre pietrele din pârâu pe care țopăiau, preocupați să prindă gâze, câțiva ciocârlani de munte. — Păsări! Vezi, Selin aga, uite ți s-o fi părut că nu sunt păsări pe aici? se miră Brâncoveanu cu glas tare. — O să poată să treacă rădvanele prin vad? întrebă imbrohorul. — Acu’ da
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai mare cu vreo trei ani decât tine, Mirelo, și n-ar arăta ea chiar rău așa înaltă, slăbuță, băiețoasă, da’ te-ar prinde mirarea ce gusturi au și italienii ăștia... Nimerise bine în ajunul Crăciunului ăluia la nășica, mai preocupată parcă decât altă dată de soarta ei și-a lui Petrișor, poate unde era singură și așteptându-l pe Roberto al ei, care de pe o zi pe alta ar fi trebuit să apară. Pusese pe masă, dinaintea Mirelei, un castron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vom primi? Atât Churchill cât și Roosevelt colaborează excelent cu Stalin, fostul aliat al lui Hitler. Colonelul își cuprinde tâmplele între palme și oftează adânc. -Dacă vor înțelege situația noastră complexă, sper că da. Se ridică din fotoliu și evident preocupat, se apropie de harta frontului din Moldova. Suntem prinși între Scylla nazistă și Caribda bolșevică 65. Două ideologii extremiste care, după ce au colaborat fără probleme la împărțirea lumii, acum sunt angajate într-un război total, fără menajamente. Iar noi, deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fac câțiva pași în cabinetul sumar mobilat. Singurul lucru care-l deosebește de cel al comandantului este fotografia soției și a celor doi copii, băiat și fată, care zâmbesc dintr-o mică ramă aflată pe birou. Luați loc. Maiorul pare preocupat, mai mult chiar decât de obicei, dovadă cuta adâncă dintre sprâncene. Fără să folosească cuvinte inutile, fapt ce-i atrase porecla de "Spartanul", intră direct în subiect. Domnilor, aici sunt documente strict secrete ale regimentului, care trebuie să ajungă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
brusc apariția colonelul Pietrosu. Grav și ușor încruntat, datorită unor griji ce încearcă să le ascundă, se adresează maiorului Moga: Au fost puși la curent? Da, domnule colonel. Foarte bine. Privește spre cei doi ofițeri și continuă pe același ton preocupat: Singurul lucru pe care doresc să-l adaug este că acum aceste documente ajung numai în mâna generalului Boian, sau în lipsa acestuia, adjunctului său, maiorul Dima. Marius privește pachetul destul de gros, învelit în hârtie maro, marcat cu mențiunea roșie STRICT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pietruite din parc și băncile frumos aliniate. Clădirea întunecată pare în continuare adormită. O unghie de lumină se zărește la etaj, din spatele unui stor, acolo unde o fereastră se închide și se deschide bătută de vânt. Marius își mușcă buzele, preocupat. Și totuși, ce este dincolo de tăcerea asta aproape anormală? O cursă perfidă? Sau șansa lor de reușită? Și unde sunt santinelele? S-au retras la căldură? Așa cum îi cunoaște el pe nemți, puțin probabil. Sigur trebuie să fie pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
numai câțiva zeci de metri. Le poate vedea bine trăsăturile chipurilor asudate. Un ofițer cu pistolul în mână se oprește din alergare ca să-și îndemne oamenii cu glas energic: "Worwarts! Worwarts!".159 Foarte tânăr, merge drept, fără să se ferească, preocupat parcă mai mult să nu-și murdărească uniforma extrem de curată. Seamănă cu un soldat din filmele propagandistice. Ca efect imagistic arată superb, dar astfel de comandanți sunt un pericol permanent pentru subordonații lor, genul acesta de comportament demonstrând nu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Pornește către biroul din fața lui unde se află un bărbat șaten, voinic, cu obrajii bine bărbieriți, roșii de la lama briciului. Pe mâneca vestonului are un însemn ce seamănă cu o liră, ceea ce arată apartenența ofițerului la N.K.V.D. Scrie ceva foarte preocupat și din când în când înmoaie în gură vârful creionului chimic pe care îl folosește. Când ajunge la numai câțiva pași distanță, rusul ridică privirea spre el. Ia loc! Întinde degetul arătător către un scaun de lemn, fără spătar, din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
făcut?! Doar Dumnezeu e iubire și iertare, nu?... De ce ni s-ar cere să fim buni, dacă asta n-ar conta decât pentru o singură viață, după care urmează să stai veșnic undeva?!... Hm, hm, mormăi Bart cu o figură preocupată, și cum înțelegi tu, până la urmă, karma asta? Că tot n-am înțeles bine. Se făcu tăcere. Arm respiră adânc, privind peste apele lacului care, în lumina amurgului, căpătase nuanțe de aur și de purpură, apoi își întoarse din nou
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
deosebită de a o înțelege pe femeia aceasta atât de frumoasă și totuși atât de preocupată de cele sfinte îl îndemnă să ducă mai departe dialogul. Desigur, simțea și o plăcere deosebită să o contrazică, Arm devenea întotdeauna foarte serioasă, preocupată să convingă, să vină cu argumente, și cum să nu-i placă să vadă fața aceea frumoasă îmbujorându-se de emoție și concentrare. Ce meserie mai ai și tu, remarcă el. Vezi, Biblia spune să nu te închini la nimic
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
patru bănci alcătuiesc un pătrat, care închide la mijloc o masă și pe care ea îl declară "salon", mă înștiință că vom sta mai mult. Cineva toca pe aproape. Îl descoperirăm: o ciocănitoare suia și cobora pe trunchiul unui copac, preocupată adânc, fără să ne dea nici o atenție. Vântul suna în brazi, ca o bură de ploaie. Iluzia era dezmințită de petele de lumină care, ca niște frunze diafane de aur, jucau pe bănci, pe masă, pe broboada, pe rochia și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]