1,908 matches
-
citească declarația clientului său. Camera se concentră pe el, chiar la timp pentru a vedea cum o siluetă iese din mulțime și-l pocnește cu pumnul drept În față pe Sandy Șarpele. Cei din bar izbucniră În urale furtunoase. Fața preocupată și serioasă a prezentatoarei de știri reapăru, spuse ceva, apoi lovitura fu arătată din nou. Alte urale futunoase. Apoi dădură ceva despre traficul Între Dyce și Newmacher și toți reveniră bucuroși la băuturile lor. Doamna inspector Steel avea pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
echipe de căutare să cerceteze atent parcul acoperit de zăpadă. Alte echipe urmau să meargă din ușă-n ușă, căutând pe cineva care ar fi putut vedea cum e ascuns cadavrul. Toți ceilalți aveau să urmărească telefoanele date de cetățenii preocupați. Cele mai multe fuseseră primite imediat ce se aflase că Hoitarul fusese eliberat. Ciudat cât de mulți oameni Își aminteau să-i fi văzut căruciorul pe unde dispăruseră copilașii. În cele din urmă, ședința de dimineață se liniști și se Împrăștiară cu toții, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ale lui Tiberius. Nu-l însoțea nimeni. După puțin timp își făcu însă apariția, coborând pe neașteptate chiar pe scările interzise, sclavul Callistus, cel pe care Tiberius îl trimisese la munca de jos. Purta veșminte noi, imaculate. Trecu prin fața lor preocupat, ca și cum nu i-ar fi văzut, însă când observă că nu mai era nimeni acolo se întoarse brusc, se opri și șopti că tânărul Herodes, prințul din Judaea, care de mai mulți ani era ostatic în casa Antoniei, fusese trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mele; e decisă să, mi le coboară pe gât, mi le strânge tandru pe lujerul gâtului ei, „Omoară-mă“, șoptește cald; eu cad În mijlocul străzii ca un epileptic, se repede, Îmi ia capul, mi-l strânge la piept, e speriată, preocupată, mi se dedică toată; vrea să mă acopere cu corpul ei, să nu mă vadă nimeni, să nu mă văd nici eu; Îmi revin brusc, mă ridic, o privesc necruțător; rece, sabia de Toledo a privirii mele lovește crud, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru o clipă, „l-am prins“ pe Învățătorul meu, l-am citit, am văzut că mă invidiază pentru bogățiile mirifice, că tare ar vrea să le aibă el, să se mai joace, să nu facă altceva decât să se joace, preocupat doar de gratuitatea absolută a jocului, răpit din mijlocul acelor plictisitoare lecții, pe care este obligat să le facă În fața unor școlari adormiți sau derbedei ca mine; În sfârșit, destinderea de pe fața lui n-a ținut mult, s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
minune ce-o să se cheme veci de veci iubire... 4 noiembrie 1964 (miercuri) Îmi place mult să merg cu autobuzul... Ce cunoscuți Îmi sunteți, oameni care urcați și coborâți aceleași scări, stați pe aceleași locuri, schimbați aceleași priviri... Aveți fețe preocupate... doar un picior sau o talie frumoasă vă mai smulg din ochi o sclipire. Iar când autobuzul a ajuns la cap, eu și Încă vreo doi Întârziați coborâm stingheri, puțin rușinați că am visat prea mult. 5 noiembrie 1964 (joi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o contrazic pe Vera C. În legătură cu procedeul anticlimax-ului la Shakespeare; deși eu doar mi-am exprimat o altă părere, ea mă reclamă la decanat și la rectorat că am insultat-o. Profesorul D.P., decanul, mă oprește pe hol foarte preocupat și-mi spune că a fost nevoit să-mi taie bursa pe o lună „până Își va retrage reclamația“. Îi spun profesoarei turnătoare că n-am altă sursă de existență decât bursa de student. Înțelege că n-a fost fairplay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că a folosit un om pentru reprezentație... Voiam să spun crimă. - E un număr limitat de oameni care cunosc acest truc? veni întrebarea destul de previzibilă a lui Rhyme. - Nicidecum. E foarte faimos, mai faimos chiar decât „Omul Dispărut”. Orice om preocupat cât de cât de istoria magiei a auzit de el. Rhyme se aștepta la acest răspuns descurajator, dar spuse: - Adaugă totuși în note, Thom. Sachs, spune-ne ce ai aflat despre Calvert. - Se pare că victima a ieșit din clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în jurul său, în partea aceasta izolată de parc, iar toți cei aflați acolo fugeau să ajute sau să caște gura. Malerick mai așteptă câteva minute, știind însă că în scurt timp sute de polițiști vor împânzi parcul. Cu un aer preocupat, își scoase telefonul și se prefăcu a telefona la pompieri, strecurându-se către trotuar. Cu toate acestea, nu se putu abține să nu facă încă o pauză. Privi în urmă spre steagurile uriașe din fața cortului, pe jumătate ascunse de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un pistrui. - Bună, spuse ea către grup, clipind surprinsă la vederea lui Kadesky. - Pot să aduc ceva cuiva? întrebă Thom. - Poate ne poți lăsa singuri un minut, Thom. Te rog. Asistentul îl privi pe Rhyme și, remarcând tonul ferm și preocupat al vocii sale, dădu din cap afirmativ și părăsi încăperea. Criminalistul i se adresă Karei: - Mulțumesc că ai trecut pe aici. Mai trebuie să lămuresc câteva lucruri legate de caz. - Sigur, spuse aceasta. Fapte dezlegate... Rhyme le explică: - Mai vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să mai aștept să aflu. Fața lui se întoarse să mă privească de unde stătea la birou, iar eu am simțit un mic fior de remușcare văzând manualele întinse în fața lui. —Salut! am zis, încercând să par interesată, dar nu prea preocupată. — Da? — Nu-i nimic, dragul meu. Am vrut doar să-ți spun că-mi pare rău că am fost iar nesuferită. N-am vrut. —Nu-i nimic. Ce dorești? Era ceva în vocea lui care nu suna în regulă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că vrea să fie o mamă tânără. Nu-i așa că e frumos? Se pare că partea asta nu l-a deranjat pe Duncan. Leigh și Adriana au schimbat priviri între ele, apoi s-au uitat la Emmy care era complet preocupată să-și roadă o pieliță de la o unghie, străduindu-se evident să nu izbucnească în plâns. Deci, asta era. E drept că vârsta tipei, faptul că a fost majoretă, chiar și numele ei, vai-atât-de-drăguț, te cam înfuriau, dar nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în urma ei. Alo, răspunse ea, convinsă că tatăl ei avea dreptate și că Henry suna ca s-o concedieze. Trecuseră zece zile de la dezastrul cu Jesse Chapman și, cu toate că Leigh se scuzase de nenumărate ori, Henry tot părea distant și preocupat. — Leigh? Henry. Scuze că te sun așa târziu, dar nu suporta amânare până mâine. Acu-i acu, se gândi ea pregătindu-se pentru vestea pe care avea să i-o dea. Era și-așa destul de rău că urma să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe care îi purtase în ultimele săptămâni. Când Rafi aparu îmbrăcat într-o pereche de jeanși curați și o cămașă albastră, Emmy stătea pe pat, cu un aer serios, și se uita prin agenda ei, încercând să pară distantă și preocupată. Rafi se opri în fața ei, îi strânse părul într-o coadă de cal și o sărută pe gât. Era un gest intim, cum vezi la cei care petrec mult timp împreună și, pentru o clipă, Emmy se simți mulțumită. Mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe Jesse în pat. — Querida, nu pot să cred că ți-ai dat demisia! Ce planuri ai? — Știi ce? Pentru prima dată în viața mea, chiar nu știu. Leigh își umplu din nou ceașca cu ceai și nu păru prea preocupată. — Vreau să fac o pauză, să nu mă grăbesc cu nimic, poate să călătoresc puțin înainte să încep cursurile la toamnă. Chiar nu m-am gândit la toate aspectele, dar probabil va trebui să-mi vând apartamentul și — se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sau să ordone celor doi hamali să-l trîntească la pămînt. Deși extenuat de foame și de efortul de a fi urcat treptele, Jim Își dădea seama că reclama din nou superioritatea europenilor. — E-n regulă, copile. Eurasiaticul era sincer preocupat. — Păstram pantofii ăștia pentru cazul cînd ai fi apărut. Să le spui asta mamei și tatălui tău. Jim trecu pe lîngă hamali și intră În tunelul plin de lumină. Grupuri de bărbați și femei, englezi, umblau printre tancurile și camioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ce trecuse prin ele, aceeași energie pe care o aveau soarele și bomba de la Nagasaki, a cărui explozie o văzuse. Jim le putea vedea deja pe doamna Philips și pe doamna Gilmour ridicîndu-se politicos din morți, ascultînd În felul lor preocupat dar uimit cînd le va explica felul cum le salvase. Și-l putea Închipui pe doctorul Ransome scuturîndu-și pămîntul de pe umeri, și pe doamna Vincent, uitîndu-se dezaprobatoare la mormînt... Jim supse puroiul și sîngele din dinți și le Înghiți repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fereastra magazinului, văzuse un taxi trăgând pe dreapta și tocmai făcea un sprint remarcabil ca să Îl prindă. Capitolul 8tc "Capitolul 8" Ruby Își petrecuse restul dimineții frământându-se și muncindu-și mintea În legătură cu ceea ce văzuse În cabină. Era atât de preocupată Încât, atunci când unii clienți se apropiaseră cu o rugăminte, au trebuit să se repete ca să Îi remarce. Apoi, În jurul prânzului, când răsfoia un catalog care ajunsese În acea dimineață de la un fabricant parizian de lenjerie pentru gravide, a avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ai fi putut să mă păcălești, a spus el o jumătate de oră mai târziu, pe când stăteam la o masă unsuroasă într-un restaurant non-stop. În lumina lămpilor de deasupra, falca lui nerasă părea lăsată și ochii aveau o expresie preocupată. Cine l-ar fi putut învinovăți? Un bărbat nu renunță la jumătate din visul său fără să aibă remușcări. Dar îi explicasem planul de câteva ori și nu reușise să îi găsească nici o fisură. —Cu ce să te păcălesc? l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ziceai că îl cheamă, Otto Frank, dacă el a vândut drepturile piesei, probabil că nu are nici un cuvânt de spus cu privire la cine joacă în ea. Stătea și se uita la mine. Culoarea din obraji începu să îi dispară. Își mușca preocupată buza de jos. Soția mea e o femeie cu inima mare. —Crezi? — Cred că, dacă nu știe și află așa, dar nu poate să facă nimic, va fi un chin pentru el. Un chin și mai cumplit. Dacă alții vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lucru la lista cu „lucruri pe care Mark a omis să mi le spună“. Era un exercițiu care-mi provoca uimitor de multă satisfacție, aproape că începeam să înțeleg de ce-i plăceau Lisei listele atât de mult. Lynn era prea preocupată ca să remarce căderea mea bruscă de moral. Oricum, nu am zis nimic pentru că am crezut că e o fază temporară până-și va găsi o locuință. Dar apoi au început șușotelile. — Ce fel de șușoteli? — Poate că nu erau șușoteli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vânzătorul. Am dat din cap imperceptibil și am luat revista, aruncând banii pe tejghea și zbughind-o din magazin înainte să-mi poată vedea cineva fața. Cum am putut să uit de articol? Ei bine, era evident acum. Fusesem prea preocupată să mă însănătoșesc total, luându-mi de lucru doar atât cât să nu mă solicite prea mult și i-am ajutat pe Mark și pe Kieran cu materialele promoționale pentru noua sală. Devenisem și partenerul oficial al Lisei, urmând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cunoscuse un doctor care o luase de soție și o dusese la Paris, dar care murise la scurt timp după ce Îi dăruise un fiu. „Ce s-o fi ales de Carry, lăsată iar În voia sorții, În lumea acesta dură, preocupată doar de amor?“ se Întreba retoric Moscheles, adăugând: „Nu am aflat niciodată“. Dar aluzia la lumea „preocupată doar de amor“ era transparentă. Henry Începu să Își formeze o teorie cu privire la geneza lui Trilby. Era posibil ca mai târziu, În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să simți ca mine” -îi spun-“ai face din decedații tăi doar călători pe care i-a furat somnul prin vre-o sală de așteptare. Și ai constata cu surprindere cum cei vii se trezesc și surîd.” Dar prietenul meu, preocupat, bombăne: „-Da. Și n-ar mai avea nevoie de mine! Vei fi căzut în altă adulație fiindcă la tine entuziasmul se schimbă mereu cu disperarea și tot așa... Cum vine asta?” V. scriitorul văd cum, ciudat, cuvintele nu mă ajută
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să-i acord întreaga mea atenție și indignare. Am fost nițel distrasă din cauză că trebuia să prind avionul către Londra ca să pun capăt mariajului și așa mai departe. Nu, clar, nu era o veste bună, dar atunci am fost mult prea preocupată ca să mă gândesc bine la asta și la sentimentele pe care mi le-a generat. Iar în următoarele săptămâni m-am străduit, în continuare să nu mă gândesc la Adam. Ei, aveam o grămadă de chestii de lămurit și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]