1,599 matches
-
dimpotrivă, destul de adecvat transcendenței, întrucît e un mod paradoxal și mobilizator, sugerînd o stilistică a coprezenței contrariilor pe care creștinismul o numește apofatică? Mai mult ca oricînd, poate, transcendența se manifestă în spectacolul public ca transcendență : pe de o parte, presimțită în nevoia de fundament, pe de alta, evidentă ca diferență, alteritate, depășire a formelor publice sub care se manifestă. Nu cumva, societăți ieșite din religie, avem posibilitatea de a asista la ieșirea religiei din obiectivările ei socioculturale? Apofatismul sau poarta
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ipostaza paradoxală a divinului polar, suveran față de mișcările lumii și totodată prezent în interiorul ei sub un chip discret, slab, străin, care nu face uz de prestigiu, de putere, de categoriile pozitive și, în fond, pozitiviste ale mentalității comune. Am putea presimți, pe această linie, paradoxul Principiului eficace prin simplă prezență, acționînd fără să făptuiască, transformînd fără să intervină explicit și autoritar în țesătura lumii. Nu tocmai acesta e modul de prezență al lui Christos în Evanghelii? Nu tot așa apare suveranitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
faptul de a stăpîni genurile discursive este un factor important de economie cognitivă. Așa cum sublinia lingvistul rus M. Bahtin: Noi învățăm să ne modelăm vorbirea în formele genului și, auzind vorbirea celuilalt, știm dintr-o dată, de la primele cuvinte, să-i presimțim genul, să-i ghicim volumul, structura compozițională dată, să-i prevedem sfîrșitul, altfel spus, chiar de la început sîntem sensibili la întregul discursiv [...]. Dacă genurile discursive nu ar exista și dacă nu le-am stăpîni și dacă ar trebui să le
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
a Bisericii noastre e prezența unor reprezentanți ai marilor neamuri din antichitatea păgână. Prin analogie cu înțelepții și profeții Vechiului Testament, ci sunt înfățișați cu fața întoarsă din veacul mizeriei adamice către Hristosul lumii, a cărui venire pe pământ au presimțit-o nebulos și au vestit-o sibilinic sau filosofic. Frazele, pe care Erminiile le atribuie fiecăruia și în care ei articulează aproximativ profeții rămase enigmatice pentru ei, nu sunt invenții ale vreunui călugăr ignorant, ci sunt citate din operele acestor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de aici a fost analizată ca un conflict între discursiv și imaginativ, între universul Guttenberg și cel al unei mass-media vizuale. Gilbert Durand în L'imaginaire. Essais sur les sciences et la philosophie de l'image (1994) preciza: "Se poate presimți deci că o asemenea inflație a imageriei gata pregătită pentru consum a trebuit să antreneze o totală bulversare în filosofiile noastre dependente până acum de ceea ce unii numesc "galaxia Guttenberg", adică supremația tiparului, a comunicării scrise - bogată în toate sintaxele
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Sihleanu, Baronzi ș.a.Ă, fixând un convingător tablou de epocă. În același timp, capitolul monografic dedicat "Literatorului" și "portretul de vastă complexitate sufletească al lui Alexandru Macedonski" - observă Perpessicius - constituie pagini de referință în istoria noastră literară. Pompiliu Constantinescu a presimțit printre primii talentul critic al lui Vladimir Streinu, cunoscut în cel de-al treilea deceniu al secolului trecut îndeosebi ca poet. Este un merit pe care istoria noastră nu-l poate ignora. În ", Pompiliu Constantinescu publica în "Vitrina literară" (an
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
persoana poate citi, zi de zi, în ele expresia demnității sale. Dar totodată poate citi și cît de limitată e porțiunea din verticala ființei unde lucrează aceste libertăți, faptul că ele desenează din harta ființei doar o provincie mărginită, periferică. Presimțindu-și demnitatea verticală prin aceste libertăți, și tot prin ele limitarea curentă la exterioritate și individual, nu va fi persoana provocată, împinsă, pornită să-și caute statura completă, să se lase antrenată de elanul libertății fără margini? Dar, reflectată social
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
contemplativ, facultatea capabilă de infinitul divin, receptacul pentru elementul non-uman din om. Iubirea/caritatea nu este decît această recuplare la universal pusă în aplicație, în act, în acțiune. Inaugurată în Paradis, funcționarea de tip universal a omului e pregătită și presimțită de-a lungul istoriei, e atinsă de puțini chiar în cursul ei, prin realizare verticală, se desăvîrșește în împărăția unde Dumnezeu este totul în toate. Cînd Christos le spune oamenilor că s-a apropiat de ei împărăția, El care e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
religiei pot contribui, după mine, la stîrnirea uimirii prin însuși faptul că ne înfățișează diversitatea culturilor spirituale și a modurilor de a concepe transcendentul. în fața acestei diversități cu concordanțele, convergențele ei, dar și cu logica ireductibilă a fiecărei tradiții , putem presimți diferența de nivel dintre formele sub care transcendentul se comunică și natura lui de neîngrădit, incomprehensibilă. Putem aproxima astfel distanța verticală care, despărțindu-ne de el, ne interpelează. Pluralismul și condiția perspectivală încrederea în diversitate în modernitatea tîrzie, unitatea pare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
loc egal cu al tău în propria concepție despre real înseamnă a te depăși ca eu închis, înseamnă a te transcende. în acest exercițiu, care ne stă la îndemînă zi de zi, care poate fi foarte concret, banal, modest, putem presimți ceva din misterul și din nemărginirea transcendenței. Or, exercițiul de transcendere e poate cel mai dificil atunci cînd se referă la celălalt religios, dedicat unui absolut formulat în alți termeni decît îl formulăm noi înșine. Cînd vorbește despre descoperirea celuilalt
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
modern. în modernitatea tîrzie, transcendența devine aproape inaparentă, ascunsă, se retrage în fundamentele sau în aporia fundamentelor condiției umane. Nu mai adoptă moduri afirmative, legiferate, nu se mai înfățișază sub chipul monopolului confesional asupra societății. Prezența ei tenace e de presimțit/căutat/descoperit dincolo de suprafețele afirmative. Dar invocarea transcendenței în spațiul public și-a schimbat stilistica și față de modernitatea clasică. De la sfîrșitul secolului trecut, cînd paradigma secularizării inexorabile a început să fie chestionată, laicitatea europeană a devenit (mai) ospitalieră față de religie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
dimpotrivă, destul de adecvat transcendenței, întrucît e un mod paradoxal și mobilizator, sugerînd o stilistică a coprezenței contrariilor pe care creștinismul o numește apofatică? Mai mult ca oricînd, poate, transcendența se manifestă în spectacolul public ca transcendență : pe de o parte, presimțită în nevoia de fundament, pe de alta, evidentă ca diferență, alteritate, depășire a formelor publice sub care se manifestă. Nu cumva, societăți ieșite din religie, avem posibilitatea de a asista la ieșirea religiei din obiectivările ei socioculturale? Apofatismul sau poarta
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ipostaza paradoxală a divinului polar, suveran față de mișcările lumii și totodată prezent în interiorul ei sub un chip discret, slab, străin, care nu face uz de prestigiu, de putere, de categoriile pozitive și, în fond, pozitiviste ale mentalității comune. Am putea presimți, pe această linie, paradoxul Principiului eficace prin simplă prezență, acționînd fără să făptuiască, transformînd fără să intervină explicit și autoritar în țesătura lumii. Nu tocmai acesta e modul de prezență al lui Christos în Evanghelii? Nu tot așa apare suveranitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
am găsit-o, la Sibiu, tot în arhiva fratelui său, Aurel Cioran, rînduri pe care le transcriem aici integral: "1). Trebuie să existe în individ valori ce îl ridică deasupra masei; aceste valori sînt embrionare în mulțimea care numai le presimte. Pentru ea, ele plutesc în aer le simte fîlfîind fără a le sesiza esența. 2) Masa simte viața ca ceva serios nu-i sesizează însă caracterul ei eminamente tragic. Acesta este rolul individului. 3) Viața concepută ca un efort spre
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o imprudentă expunere, suferi. Dacă în 47, abia că se întrezărea prigoana ce va să vie în scurt timp, în 49 ea este resimțită zguduitor, iar cu anii 50 ajunge la apogeu. În 47, EBL este o mamă disperată care presimte că nuși va mai revedea niciodată fiica, unica ei fiică, singurul ei sprijin, unica ei iubire, mângâiere, speranță. Scrisorile devin declarații fierbinți de iubire. Peste tot găsești în lava fierbinte și sulfuroasă a disperării oaze de bineînmiresmată, clocotitoare și întremătoare
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
fie spus, poate tot atât de mari ravagii, sau aproape: Vin americanii !. L am trăit din plin după 1945, apoi în închisoare, pe Bărăgan etc. Unii nu s-au consolat nici până azi. Și totuși cei mai lucizi dintre noi începeau să presimtă, să vadă în față realitatea: fusesem definitiv abandonați la Moscova, apoi la Yalta, când s-au stabilit sferele de influență. Corneliu Coposu, la curent cu aceste culise, nu-și ascunde nici azi și pe bună dreptate amărăciunea: Evident, loial ar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o anomalie sau un conflict, ci reprezintă doar o nouă formă de sinteză. A cultiva, cu alte cuvinte, într-o deplină spontaneitate, o dublă conștiință literară. Pentru noi, problema nu este chiar de dată foarte recentă. Am schițat-o, am presimțit-o mai ales, încă în anii 1976-1978, dar și în alte perioade, când scriam despre aceste teme sub forma ieșirii din provincialism, a fi provincial și universal ca o soluție de existență în contextele culturale străine, adesea strivitoare 29. Problema
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
deschiderea spre destinul care le cheamă, "spre nevăzutul unde arpegii de fanfare/ Desfac în foi sonore o limpede chemare", deschidere prin care se aude "cum urcă din adâncuri un mare imn august" (Cucerire). Avânt anabasic neînfrânat al tuturor celor ce presimt aerul tare al înălțimilor, pregustă deja din orizontul rarefiat al luminii ce le aspiră. "Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare/ Sub aburii roșiateci, sub aburii de fier,/ Când înspre noi tărâmuri vroiai o revărsare,/ Când, oprimat de umbră, tu presimțeai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
presimt aerul tare al înălțimilor, pregustă deja din orizontul rarefiat al luminii ce le aspiră. "Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare/ Sub aburii roșiateci, sub aburii de fier,/ Când înspre noi tărâmuri vroiai o revărsare,/ Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer!// Dar se desprinde vălul, și-o boltă-ndepărtată/ Din zâmbetu-i albastru desfășură spre tine;/ O clipă-a fost... și totuși, sclipirea ei curată/ Te-a înfrățit de-a pururi cu sferele senine.// De-atunci, spre-o altă lume
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apariției textuale și, implicit, desfacerea formelor poetice până la nucleul poetal al originarului. "Cu suflete de pasăre am dat/ ocol orașului./ - Aici, aici e,/ - ziceai - aici e Locul...". Survolând lumea poemului - o lume a realului transpus în in-utilul altui orizont -, intuiția presimte, prin interstițiile acestei structuri, locul unde ceva semnifică, se arată ca început absolut. Ceea ce ea înțelege, fără să vadă, se pune în vedere, dă de văzut, străbate tectonica poemului, desfoliindu-l strat după strat. Adâncirea în substrat e și o coborâre
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rest, a înstrăinării de sine, chipul celui străin care ne privește. Mai multă presimțire decât simțire, în privirea lumii ce răsare din adânc se profilează acum imaginea unui relief fulgurant: "mă-nnebunește taina lor/ sunt mulți sunt singură e lună/ presimt că vine-un rece stol de flori/ și încă nu dispar și-i o părere/ că morții trec în ceață liberi/ că li se dă o clipă de vedere/ și-atunci absorb căldura din pământ/ un suflu-mpinge lateral în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în această evadare ? Dacă da, atunci ea a fost spre pieirea Caffei. Căci în anul 1474, odată cu dispariția lui Mamak, Eminek, rămânând cel dintâi în familia Sirinilor, a devenit de drept reprezentantul lui Ahmed han ca guvernator al Crimeii. Genovezii, presimțind că noul reprezentant al Hoardei Mari nu putea să uite afronturile suferite în anul 1468, de la autoritățile Caffei și Mengli-Ghirai, se gândiră să contrabalanseze puterea și influența adversarului lor, care era susținut și de turci, prin intrarea în legături de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
un sfânt, un om al rugăciunii, care a început A FACE și A ÎNVĂȚA, continuând opera de evanghelizare a înaintașilor. Bunicii mei dinspre mamă, ca și atâția alți credincioși, păstrau cu evlavie o iconiță, primită în dar, de la Episcop. El, presimțind ororile comunismului, îi îndemna „să ridice o biserică și în sufletele lor, atunci când nu vor mai fi preoții”. Oamenii vorbeau despre „Sfântul cu inimă de moldovean”, care le cutreiera Moldova binecuvântându-i și învățându-i. El a rămas mereu în
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
câteva decenii după episodul romanesc al consumării căsătoriei trăit de Jeanne și Julien. Ceea ce numim noi flirt nu era pe atunci decât un freamăt, un fior de senzualitate de-abia mărturisit. Însă el anunța iar moraliștii perioadei Belle Époque o presimțiseră fără greș sfârșitul unei lumi și intrarea într-o eră nouă. Educației discriminatorii și brutale pe care o primise Jeanne îi ia locul treptat, de-a lungul deceniilor, o inițiere sexuală mai egalitară și mai progresistă: flirtul. La începutul secolului
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Am închis ochii, copleșită de-atâta fericire și alean. Era un sărut de mângâiere, iar acea clipă cât a durat a însemnat cât o întreagă epocă; am simțit cu desfătare apropierea intensă ca o străfulgerare a buzelor sale și am presimțit, m-am temut, am regretat îndepărtarea lor atât de rapidă. Două sărutări cuviincioase, câte una pe fiecare mână". Senzația de plăcere fusese atât de fugară, încât Marie simte nevoia de a o prelungi, de a o fixa prin intermediul scriiturii. Își
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]