1,626 matches
-
de la barul studențesc al lui Vali, prea mari pentru mesele fragile, nu se pot ridica fără să producă o avalanșă de „morți“, de sticle de bere goale sau, și mai rău, cu încă un rest de viață, scenă la care presimt că o să asist tot mai des odată cu venirea iernii, a hainelor grele care una-două agață și răstoarnă sticle, scaune, mese.) Am mai apucat să-ți spun ce efect de atragere la lene avea asupra mea ecranul alb al calculatorului, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pretextând un acces de diaree. Era conștientă de consecințe; tocmai de asta răul imaginar devenise realitate. De câteva zile, îi era imposibil să mănânce altceva decât pâine prăjită și ceai. Trăgând cu urechea la povestea ei, am simțit sau am presimțit atunci că intimitatea feminină prezenta interes pentru o serie de experimente asemănătoare acelora din lagărele de concentrare. Intuiam o legătură între întâmplarea ei și lecturile mele despre ororile dușmanilor naziști. Habar n-aveam pe atunci că istoria nu se derulase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
fremăta în preajma poeziei. Și peste toate ― strălucitoarea avere feminină. Farmecul ei stătea în faptul că ignora aceste comori, arătând modestă, firească, săracă. De ce n-aș spune? O invidiam subteran, dteodată intelectualitatea ei (deși lipsită de ostentație) mă înfrunta făcând să presimt certurile care ne așteptau. Oricum ― era de preferat iadul cu o femeie deșteaptă, decât paradisul cu una proastă... În noaptea aceea Mihaela mi s-a dat cu o frenezie care până atunci nu mi se părea că-i este proprie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
scump.) ― Aici o să trăiți fericiți o sută de ani ca-n sânul lui Avraam, ne-a spus Alexa cu fața luminată de fericire. (Ținea mult la Mihaela, încît toate bucuriile soră-și erau și ale ei.) A, dacă ar fi presimțit ce avea să se întîmple! Și curând, curând... PARTEA A TREIA I Până la prânz totul s-a petrecut ca de obicei. Am plecat de dimineață la serviciu într-o dispoziție de plenitudine. Aveam o lucrare pe care trebuia s-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lumină. Zamfira nu se culcase, ne aștepta încă. ― Conița e la spital, a lovit-o o mașină, dar nu-i nimic grav. Peste câteva zile se întoarce acasă. Femeia făcu ochii mari, speriată, și izbucni în plâns. ― Vai, biata coniță, presimțeam eu că nu-i a bună. În sufragerie masa aștepta întinsă, așa cum o lăsasem. Alexa observă cruciulița împodobită cu briliante pe care voiam s-o dăruiesc Mihaelei, dar ezită să mă întrebe ce-i cu ea. I-am citit pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți temătoare că ceva nelalocul lui are să se petreacă curând - deși nu știa ce -, iar starea tensionată de incertitudine crescândă o făcea să i se îngrămădească-n suflet un vălmășag întreg de simțăminte neplăcute și incerte, lăsându-i cu adevărat impresia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub picioare. Un întreg iureș de emoții teribile îi trecură prin inimă atunci, ca un ghimpe înțepându-l și făcându-l să tresară puternic. Parcă presimțise, încă de la pornirea scandalului, că exact asta are să se întâmple și, totuși, nici nu se putuse îndura deloc, până atunci, să-și cruțe mama și să se străduiască să facă ceva mai mult, spre a slăbi cearta. Dimpotrivă, cu excepția momentului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
face să fiu cu patru poeți. Toți români. Mai e un scaun liber. Se așează un ucrainean. La un moment dat, ucraineanul n-are de lucru și întreabă: "Care sunt scriitorii români cei mai populari? Am vrea să-i traducem". Presimt că va urma o catastrofă. Imposibil să nu ne dăm noi în petic. Ucraineanul scoate o listă cu scriitori români care au fost, deja, traduși la Kiev. Citește numele de pe ea. Majoritatea, scriitori oficiali. "Ce părere aveți?" ne chestionează, inocent
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fi înțeles reacția lui, fiindcă ridică iarăși din umeri. - Încă n-ați citit harta? întrebă el. Gosseyn îi răspunse imediat. Lăsase deja cel de-al doilea creier să "palpeze" obiectul. Era activ din punct de vedere chimic, dar nu periculos. Presimțea că era vorba de un material absorbant. În orice caz, avea un lucru straniu, un produs evident al științei galactice și nu avea chef să trateze treaba asta cu ușurință. - Acest Discipol, zise el în sfârșit, a prezis el, efectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
argumentele mele asupra romanului, de altfel, nu a adus nici o împotrivire și nici o interpretare nouă. Cu toate că-i dădusem planul lecturilor, în una din ultimele scrisori, vestise: "Pentru variație am început o carte de istorie interesantă". În momentul acela mi-am presimțit toate nenorocirile. Am bănuit prezența unui nou-venit. Sper uneori că totul e o glumă ca să mă facă să mă pronunț, ca să-și riște la întîmplare dragostea. Nebună speranță. Nu se încearcă un așa joc la o așa distanță. Deci ultima
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
s-ar întoarce învingător, fie și de-o fi în schimbul acestui trup bătrân.“ Aceasta era singura ei rugăciune, repetată cât era ziua de lungă. Din când în când, ridica privirea, cu un oftat de ușurare, spre statuia zeiței Kannon. — Mamă, presimt că, în curând, vom primi vești bune, spuse, într-o zi, Nene. — Și eu simt la fel, dar nu știu de ce, răspunse Onaka. — Am simțit-o dintr-o dată, când am privit în sus, spre fața lui Kannon, continuă Nene. Ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a-și spori plăcerea. Dar ceea ce simțea era mai mult decât răspunsul ei la penetrare (deși, în realitate, aceasta era una dintre inovațiile lui Carol în materie de masturbare). Da, categoric. Viermele prinsese viață. Cilindrul se transforma în piston. Și, presimțind orgasmul în adâncul ei, Carol își dădu seama că fute și este futută, că îl pătrundea pe tânărul hidalgo în aceeași măsură în care era ea însăși pătrunsă. Termină într-o explozie de spermă. Picăturile țâșniră din cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
incapabil să se arunce în fața trenului. De fapt, speranța, instinctul de supraviețuire și încă ceva. Și anume amintirea faptului că scriitorul avea dosiți într-un cont mititel niște bani pentru situații speciale. Situații ca aceasta, poate. Situații-limită, în care scriitorul presimțise că va ajunge cândva și cărora același instinct de supraviețuire vroia să le facă față cu orice preț, se pare. De ce vroia asta instinctul respectiv, Mircea nu înțelesese niciodată. Tot așa cum nu înțelesese niciodată ce anume îi face pe oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cumva în spatele său. Privea peste umăr cu o încordare cum nu mai văzusem, așteptând să-l lovească cineva. Dar nu era nimic care să poată fi văzut. Cu o sticlire inimaginabilă și cu imensa mustață fluturând, el adulmeca ceva, parcă presimțind iminența unei grozăvii fără seamăn. Avea o intuiție formidabilă acest Maro și cred că fără sprijinul său aș fi clacat demult, în asemenea măsură mă slăbise atacul Aurorei Sticlaru. - Nu vă faceți iluzii, domnule, textul este absolut lipsit de valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ochii cărora văd privindu-mă ființe din alte lumi, străine de orice fărâmă de umanitate? Ce sunt numerele și simbolurile acestea cărora eu, deși le înțeleg sensul și utilitatea, totuși nu le pot prevedea decât un scop necurat? Și de ce presimt că tocmai ele, în mod ciudat, vor avea ca finalitate faptul că vor târî încă o dată popoarele într-o nouă luptă îngrozitoare? Pantofii mei sunt singurii care mai scot vreun sunet în această încăpere pe care sufletul meu o dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
imagina, ba chiar mă face să cred încă o dată că am fost predestinat evenimentelor fabuloase, spre nu-mi dau încă seama ce finalitate... Pe măsură ce mă ridic cu greu, cred că realizez ce nu e în regulă sau poate mai degrabă presimt, cu acea vajnică intuiție a mea care m-a putut amăgi cândva cum că aș putea calcula întreg universul. Știu acum. E ceasul. Timpul. Ceasul de la una din mânile la care tocmai mi-am desfăcut venele, oferindu-le înapoi vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lor de început de lume? Dar stai, Dumnezeule!!, ce este lucrul care tocmai urmează să se întâmple și de unde îi cunosc încă nesăvârșitele semnificații dezastruoase? Ce nefericire universală și abominabilă e pe cale să se petreacă și cum de o pot presimți și judeca, din moment ce încă nu i-am trăit parcursul înfăptuirii? Spun asta pentru că, iată, mirabilă și uluitoare făptură se ridică deodată din ceata de maimuțe, chiar acum, uluind pe toți și toate cu frumusețea-i neobișnuită. Ce zeu muritor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
iar în Londra, picat din cer într-o vreme fără nici un Dumnezeu. Nu mă simțeam nicicum, îmi sorbeam doar berea, zâmbeam la microfon și spuneam: — E într-adevăr fantastic, Bill. Nimănui nu i-a fost ușor la primul film, dar presimt că totul va merge bine. Totul merge perfect. — Mie-mi spui? Sunt convins că te simți minunat. Mă așteaptă un viitor strălucit. Bill e corespondentul de presă din Londra al Box Office-ului, editat la Hollywood - de aici și tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi ce vezi. Bulevardul Unirii pe care ai copilărit, copacii În care te-ai cățărat râzând cu bucuria inocenței nu mai sunt. Casa În care trăiau frații Holeră, cei șapte, care trăgeau cu praștia În voi, băieții de la bloc, parcă presimțind că apariția voastră le amenința viitorul, nu mai este nici ea, au demolat-o ca să construiască alte blocuri, În care vor locui copii mai favorizați În felul acesta decât ei. Cine știe unde au ajuns frații Holeră, În ce cămin de nefamiliști
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
salvase și care Îl părăsise așa cum auzise că fac Îngerii, cu discreție și grăbit. Nu putea fi vorba de nici un Înger, dar cum să nu te gândești că cel ce te-a salvat te cunoștea de fapt, și că a presimțit nebunia pe care o vei face, te-a urmărit și a intervenit În destinul tău cu mână sigură, puternică... De ce Însă atunci, În clipa ultimă dinaintea saltului, când ar fi putut să se arate mai devreme, să preîntâmpine gestul... Da
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
spus mândră: - Servește sunt de la Gigi! Laur simți deodată accentuat, gustul și aroma mizilicului împletindu-se cu amintirile trecutului; băiatul tristeților începu să lăcrimeze, avea voie, era ca și acasă. Femeia singurătăților se liniști prima și spuse cu încredere, presimțind ceva mai presus de ea: - Mama ta este bolnavă dar eu o să-ți găsesc o fată bună și frumoasă! În decursul anilor a repetat de nenumărate ori aceste cuvinte pe care amândoi băieții, Gigi și Laur, le ascultau distrându-se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de idei ce își înghit singure oazele doar morgane clipesc lasciv din gene prelungi precum cadânele deasupra iașmacului istoviri de neputință ne-au înlănțuit în carcera a ceea ce încă nu s-a gândit și voi o știți doar s-o presimți și te cuprinde o teamă năucă eu încă mai tânjesc după un loc unde ei să-mi strige ațâțați da acesta este cel huiduit de prea multele gândite și rostite prea puțin Teribilul marelui nimic entuziasmul s-a subțiat o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lui Caloianu tresări și se făcu galben la față, iar Mitra începu din nou să plângă și să bocească. Mălci, ba, îi porunci el cu blândețe, pe bulgărește, nevestei sale. Taci, că te-aude lumea... Se făcu apoi liniște și, presimțind ceva neobișnuit, Stelian lăsă paharul de țuică pe masă și își ascuți urechile. Cum să se ducă la deadul Vasile de la Gostinari, Leano?! Ce tot spui tu acolo, proasto?... se răsti necăjit Mitică al lui Caloianu la fată aproape cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zborul avântat. Povestea ei se-oprește aici, Că zborul ei de-acum se curmă. Acesta a fost bietei ființe, Jocul șăgalnic cel din urmă. Dezastrul Un dezastru neașteptat, În Japonia, s-a-ntâmplat. Valuri mari i-au nimicit, Fără-a presimți nimic. Locuințe dărâmate, Străzi înghițite de ape, Câmpurile destrămate De ocean înghițite toate. Oamenii speriați țipau, Cât puteau ei, alergau. Cu ochii în lacrimi strigau, Moartea celor dragi vedeau. Neștiind ce se-ntâmplă Cu-a lor viață, cu-a lor
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]