1,497 matches
-
Mirabeau<footnote Mirabeau a contribuit la celebritatea lui Maeterlinck prin publicarea unui articol în revista Le Figaro în 1890, Max Nordau, op.cit., p. 427 footnote> , ne ilustrează efectele negative reflectate în artă, și implicit în cultură, ale misticismului fals și pretențios adoptat de unii diletanți care prin rea intenție și ignoranță contribuie la decadența artelor și a literaturii. 1.4. Psihologia ego-ului Fascinanta lucrare a lui Max Nordau ne subliniează faptul că una dintre cauzele degenerării artelor este exacerbarea ego-ului. Autorul
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
secolului al XIX-lea, ia ființă un curent de orientare neoclasică ce își ce se dorea a fi promotorul unei expresii artistice impesonale, descriptice, cizelate și ornamentate ce viza realizarea de obiecte de artă și peisaje exotice și o literatură pretențioasă, cultivarea formelor fixe de poezie (sonet, rondo, rondel etc), preamărirea vechilor civilizații (interferențiale și arhetipale), a religiilor și mitologiilor alături de elogiul adus podoabelor, nestematelor, metalelor rare. Parnasienii erau influențati de doctrina lui Théophile Gautier și de formula acestuia ”artă pentru
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ideei de houmo universalis renascentist, o lărgire a viziunii artistico-creatoare, o extindere a granițelor cunoașterii la toate nivelurile conștientizate de om ca ființă inteligentă. În condițiile de plafonare culturală a prezentului, arta holotropică poate apărea ca având idealuri utopice și pretențioase. Este posibil. Mari curente culturale ale umanității, ce își propuneau atingerea unor scopuri similare, au eșuat. Sau poate că nu. Chiar dacă societatea de astăzi nu este o proiecție fidelă a concepțiilor ideatice ale marilor filosofi, a marilor oameni<footnote Sigmund
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Wilcox. — A, cecurile mele au acoperire, Henry știe bine asta! — De ce nu te duci la o bancă? — La ora asta băncile sînt Închise, doamnă Wilcox. Regret, dar am nevoie urgentă de bani. Henry se Îndreptă spre un birou mic și pretențios (imitația părea În stil QueenAnne), care aparținuse de bună seamă nevesti-sii. De altfel, toată mobila din această Încăpere părea foarte fragilă: mergînd pe lîngă ea, aveai senzația pe care o Încercau, desigur, cei puși Într-un vechi joc de salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să recunosc că uneori sunt orgolioasă, dar asta nu mă impiedică să recunosc că uneori alții au dreptate. De mică am fost învățată să fiu cinstită și să spun ceea ce cred. De aceea mărturisesc că nu sunt foarte ordonată, sunt pretențioasă, dar și generoasă cu alții. Pentru mine contează mai mult decât orice prietenia bazată pe încredere și adevăr. Nu aș putea încheia portretul meu, fără a aminti cea mai mare pasiune a mea: cititul. A citi înseamnă pentru mine să
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
doamna cu bonetă, vrea neapărat s-o convingă. În fața lor, în dreptul biroului de lângă cuier, două halate aplecate unul spre celălalt. — Nu știu dacă e doar întârzierea sau chiar refuzul maturizării, cum spuneai. Pare mai curând obosit. Am exagerat, formula e pretențioasă, dar maturitatea poate să pară, celui care nu o acceptă, insuportabilă. Mai curând obosit, ai dreptate. O să-și revină, pleacă în concediu. Se pare că are necazuri în familie. — M-a frapat scandalul, atunci, cu Lupu. Nepăsarea, delăsarea ; soția mi-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
plantase să se hrănească apoi cu ceva ce semăna cu fructele plopului sau ale răchitei (pere, micșunele etc.). Am mai apucat să văd, În câmpie, și aracii strâmbi și mărăcinoși de salcâm, la fel de obraznici atunci când ploua (Înfrunzeau adică) și deodată pretențioși pe timp de secetă; se transformau În sperietori, urâțeau și mai mult peisajul deja trist. Pe timp de grindină, spre exemplu, erau singurele obiecte ce rămâneau cu nerușinare În picioare. În vara aceasta, după eșecul meu la mult comentatul de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vedea! Ce senzație! Interesantă. A doua; Repartiția - dar mai Întâi lucrarea. A ieșit bună până la urmă pentru că m-am ambiționat pân’ la urmă și În mod ciudat pentru cei de acasă m-am mutat În pod o săptămână și, foarte pretențioasă devenind, am tratat un subiect destul de greu, poate ca să mă ierte domnul Piaget că am ajuns să-l urăsc deja. Un cunoscător de Piaget mi-a citit lucrarea și i-a plăcut. Cică. Și atunci, cu lucrarea apoape gata mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
armurier, gândul morții i se insinuează brusc în minte și începe să o obsedeze. Niște priviri dornice de bărbat, surprinse pe stradă, o fac să își imagineze o întreagă aventură erotică. Universul acestor prime cărți ale autoarei, prin caracterul lor pretențios și luxos, și prin unghiul monden prin care e privit, se înrudește social cu lumea lui Proust în Les plaisirs et les jours. Apropierea e însă speculativă, întrucât existențele eroinelor se obiectivează firav. “Hortensia PapadatBengescu aduce aici înainte de orice, o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Monseniorului nici o carte care să-l lămurească de cine și când a fost întemeiat Asybarisul, doctorul Luca, o adevărată enciclopedie ambulantă, e un interlocutor extrem de prețios. În plus, e singurul străin care are acces la "palat", cum i se spune pretențios clădirii cumpărate de Monsenior de la un negustor de parfumuri, cu mulți ani în urmă; în fapt, o casă greoaie, dărăpănată, care ar semăna cu un cufăr vechi, mâncat de carii, dacă zidurile cenușii, pe alocuri putrezite, n-ar fi acoperite
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
opresc la Ioan Baban și lucrarea sa Univers cultural și literar vasluian - Dicționar, Editura PIM, Iași, 2008 - pe care nu-l văd, ca de altfel și restul cărților și revistelor care apar astăzi, până și în sate, „ferite de ochii pretențioșilor”, drept operă și rod al „veleitarilor vanitoși, al frustrațilo r”, ci o muncă titanică depusă de niște oameni, care, iată, au posibi lita tea, de nebănuit acum 20 de ani, să spună ceva. Că vorba lui V asil e Iancu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
eleganța textului și a tiparului, ilustrația de calitate, bogăția de informații, conținutul medalioanelor care ne spun că ne aflăm în fața unei lucrări realizate de un om deosebit de harnic și pric eput. Poetul și prozatorul Ioan Baban trece cu succes ștacheta pretențioasă către documentaristică. A rezult at o carte dicționar cu care nu te întâlnești decât foarte rar, mai ales că este ope răsolo! Tocmai pentru că volumul în cauză are asemene a ca lități, iar autorul, după propria i mărturisire, vizează o
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
casă frumoasă plină de igrasie, fără apă, fără gaze, cu o pivniță cu șobolan, lîngă Adezgo, foarte aproape de Parcul Libertății, se vedea Mausoleul, fără pod. Ba nu, pod avea. Dar acoperișul era spart. Am vîndut-o unor danezi. Danezii nu-s pretențioși. Au transformat căsuța bunicului Într-un fel de magazie pentru jucării și ustensile specifice handicapaților, au tras apă, gaze, au pus draperii și au Încuiat ușile cu handicapații Înăuntru. Uneori răzbea cîte un urlet Înfiorător din camera de la stradă, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
peșteră din răsputeri fiindcă i se părea că n-o aude nimeni, așadar cînta cu dificultate avînd În vedere și faptul că orice cavitate subterană care comunică cu suprafața prin una sau mai multe deschideri (guri) este un instrument muzical pretențios. Vedeta-și aduce aminte cu nostalgie orală de Festivalul de la Mamaia și-i spune locotenentului-major Leaua că, Împreună cu Anca Țurcașiu, a-ncercat să dea „o notă reconfortantă, dar În aceeași măsură de distincție și eleganță prezentării”. Ramona ne reconfortează din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Și atunci nu rămâne mult. Îl așteaptă ceilalți, la cafenea. Îl așteaptă ca să joace șah... Adăugase ultimele cuvinte foarte încet, mai mult pentru sine, dar fără să-și poată stăpâni iritarea. Parcă l-ar fi auzit din nou pe Caimata, pretențios și protector, și vorbindu-i totuși cu venerație, aproape cu evlavie. De câte ori îl întîlnea, nu-i putea vorbi de altceva: "Degeaba, Ieronime tată, începea punîndu-i mâna lui grea pe umeri. Cât o fi de genial conu Manolache în muzică, nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trei capitole, fără a fi pe deplin mulțumit de ele. Creionase, totodată, și portretele (e drept, superficiale) altor personaje implicate, mai mult sau mai puțin, în nefericita aventură a agentului imobiliar - un polițist corupt (inevitabil), o amantă (amanta senzuală și pretențioasă, of course), un interlop care avea pe umăr un tatuaj cu Celine Dion (problema lui, nu avea de gând să explice nimănui de ce interlopul acela dorise să aibă un asemenea tatuaj pe mână) și obișnuia să-și elimine adversarii prin
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
burete din propriile gânduri, șterse personajul, fără regrete, iar pe scenă continuă să se miște, într-o parte și în alta, doar saxofonul, ca într-un film abstract sau absurd sau...), însă instrumentul nu. Ar fi fost o... blasfemie? Substantiv pretențios, dar exprima cel mai bine ceea ce gândea el în acele momente... Și totuși (continua să o privească, tocmai sorbise din pahar, buzele acelea îl fascinau, apoi scosese o altă țigară dintr-o tabacheră argintie), cum să lași un saxofon fără
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trei capitole, fără a fi pe deplin mulțumit de ele. Creionase, totodată, și portretele (e drept, superficiale) altor personaje implicate, mai mult sau mai puțin, în nefericita aventură a agentului imobiliar - un polițist corupt (inevitabil), o amantă (amanta senzuală și pretențioasă, of course), un interlop care avea pe umăr un tatuaj cu Celine Dion (problema lui, nu avea de gând să explice nimănui de ce interlopul acela dorise să aibă un asemenea tatuaj pe mână) și obișnuia să-și elimine adversarii prin
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
când tâmpiții lui de amici o Întrebau dacă Îi făcuse plăcere să privească doar, sau ar fi vrut să se alăture partidei de sex, așa că mi-am pierdut sângele rece. — Ei bine, chestia e că lucrez pentru o femeie foarte pretențioasă și trebuie să ajung aici cu două ore și jumătate Înaintea tuturor celorlalți angajați de la afurisita asta de revistă, ca să fiu pregătită pentru sosirea ei, am zis eu, iar vocea-mi era plină până la refuz de mânie și sarcasm. — Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Poate că În ultimul timp Începuse, Într-adevăr, să bea ceva mai mult ca de obicei, dar știam că acest prim an din programul ei postuniversitar era deosebit stresant chiar și pentru ea și că profesorii de la Columbia erau mai pretențioși și mai puțin Înțelegători decât cei pe care Îi Învârtise ea pe degete la Brown. Poate că nu e o idee rea, am gândit eu și i-am făcut un semn chelneriței. Poate că a bea e cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe scaunul unui avion Concorde, ca să se vadă cu câțiva creatori de modă europeni, ceea ce mă făcea, indiscutabil, În clipa de față cea mai fericită fată de pe fața pământului. Emily se tot străduia să mă convingă că Miranda e mai pretențioasă când e plecată În străinătate, dar eu nu credeam așa ceva. Tocmai mă apucasem să planific cu exactitate toate amănuntele modului În care aveam să Îmi petrec fiecare moment de extaz din următoarele două săptămâni, când am primit un e‑mail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
franceză. Te Înțeleg perfect. — În fine, vei avea sarcina să găsești candidate pentru postul de bonă. Uite numărul de telefon al agenției cu care lucrăm, a zis ea și mi l‑a transmis prin e‑mail. Ei știu cât de pretențioasă e Miranda - și pe bună dreptate, firește - așa că ne trimit de obicei oameni de Încredere. I‑am aruncat o privire furișă și m‑am Întrebat cum o fi fost viața ei Înainte de Miranda Priestly. Am petrecut Încă vreo câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pare că trăiesc intens, mă simt tot timpul neîmpăcat. Nu știu de ce am mereu un gust amar În gură, parcă În permanență Îmi lipsește ceva, nu În sens concret, ci În sens mai Înalt, spiritual, ca să folosesc un termen foarte pretențios. Îmi amintesc ce stare Îngrozitoare am traversat În adolescență, când, așa, din Întâmplare, am descoperit brusc că se poate muri; adică, la un moment dat, Într-o zi oarecare, poți să nu mai fii. Am fost complet răscolit. De ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
hârtia. Să câștige, Chirilă!... Dar tocmai moșia mea, Chirilă? Platamonu de mult aștepta să se răcorească. I se părea că țăranii au fost nerecunoscători când s-au prezentat Nadinei să-l concureze. Chitanța însă n-o socotea chiar așa de pretențioasă cum se arăta și deocamdată o întrebuința numai pentru consolidarea prestigiului său în fața lumii lui sătești. Avea nevoie de mângâierea aceasta și din pricina lui Aristide. Faptul că băiatul a ținut să se întoarcă acasă, în loc să se bucure a petrece în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui îi revin numai rămășițele și că cucerirea lui se datora unui capriciu întîmplător al ei de a fi iubită de un poet. De altfel, Mimi însăși nu s-a sfiit să-i spuie clar că nu trebuie să fie pretențios și nici să o plictisească cu gelozia, fiindcă destul o sâcâie bărbatul ei cu d-astea. Firește, tânărul s-a resemnat cu situația. Își zise că, la urma urmelor, ea îi dăruiește ce poate și de ce ar refuza el pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]