7,015 matches
-
ani într-o familie de țărani simplă și sobră, nu departe de domeniul părintesc. Acolo deprinde el pentru toată viața obiceiuri austere - dulciurilor el le va prefera întotdeauna slănina și usturoiul... îndrăgostitul de Sparta, apărătorul perpetuu al Lacedemoniei - mut asupra pretinselor virtuți ale Atenei... - încheie odiseea Eseurilor printr-un elogiu al vieții simple, al frugalității oamenilor simpli, și al voluptății epicuriene - în sensul filosofic al termenului... După doi ani î1533-1535) petrecuți într-o căsuță modestă, Montaigne se întoarce la locuința familială
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
declarând că nu și-a lovit niciodată copilul... - femeile din castel nu există în Eseuri, în vreme ce tatăl apare recurent, pus întotdeauna în cea mai bună lumină. în afara tăcerilor menționate, această carte majoră conține și câteva minciuni confirmate ca atare. Astfel pretinsa apartenență la nobilime a lui Montaigne. Numeroase pagini ridiculizează gestul pentru onoruri, deșertăciunea apartenenței la un anume neam care-i scutesc pe atâția să mai aibă și valoare personală, derizoriul anumitor pretenții sociale. De altfel, Montaigne afirmă sus și tare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trăit viața fosta lui gazdă! Fără a nega explicit existența sufletului imaterial, dar asociind totuși strâns existența cu un trup de care este neapărat, Montaigne respinge delirurile privitoare la viața de după moarte, la o lume de dincolo de lume, la un pretins destin post mortem. Dacă se întâmplă totuși ceva, susține el, aceasta nu se bazează în nici un caz pe principiul vieții de dinaintea morții - cu dezlănțuiri de veselie, beatitudine și bucurii etc. Cum să placă așa ceva Vaticanului? Referitor la formă, nu-i
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
imposibilității, zădărniciei oricărei științe. Superioritatea fluxului asupra nemișcării nu ne împiedică să considerăm adevărul ca pe o formă luată la un moment printr-o percepție, o afirmație relativă: este adevărat ceea ce pare adevărat momentan, înaintea unei depășiri posibile și probabile. Pretinsul pyrrhonism al lui Montaigne asunde un relativism și un perspectivism sofist - în sensul filosofic al termenului: Protagoros și Gorgias, relativiști și perspectiviști susțin și ei niște adevăruri. în primul rând: omul este măsura oricărui lucru. Dar când, în Eseuri, sunt
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pyrrhonian selectează, desigur, dar pentru a găsi niște secvențe limpezi, în care ce e adevărat se distinge clar de ceea ce e fals. O dată, Montaigne se îndoiește că Epicur a putut crede în atomii săi, altă dată el recunoaște că aceste pretinse ficțiuni au o putere asupra lui. Heraclitean, dinamic, dialectic: dacă-l oprim, îl înțepenim și-l fixăm, obținem într-adevăr o imagine, numai că Eseurile se degustă cel mai bine la modul cinematografic. Astfel degeaba prelevează libertinii ici opinia cum
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pește? Panglicile, medaliile și titlurile îți fac oare existența mai ușoară, mai plăcută? Sau toate acestea nu-s decât vanități și goană după vânt? Antiphon conchide că este inutil să-ți irosești timpul și energia în asemenea simulacre. Tot astfel, pretinsele plăceri ale familiei și ale generării unei descendențe se împuținează pe măsură ce timpul trece și constatăm dispariția progresivă a libertății și autonomiei noastre în activitățile de cuplu și familiale. Grija pentru sine, singurul obiectiv al filosofului, devine imposibilă când suntem confiscați
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fapt, aceeași mică lume a Atenei. Dușmanul comun rămâne Platon, Comandorul cu veleități piromane. Și multe istorioare puse pe seama unuia sau a altuia se clarifică în lumina contextului antiplatonician. într-un fel, lupta este dusă contra idealismului lui Platon în numele pretinsului său maestru, Socrate, omul liber, magicianul cuvântului, strălucitul vorbitor, faunul ironic care străbate străzile cetății ca interpelator glumeț și pe care nu-l interesează să viziteze adâncimile unor peșteri ipotetice. Antistene, Diogene și Aristip împărtășesc aceeași repulsie teoretică și fizică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
preoteasă... Dvinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și a acțiunii epicuriene. Scutiți de dureri, preafericiți, impasibili, autosuficienți, autonomi, indiferenți față de tot ce nu-s ei, lipsiți de pasiuni, ei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ele străluceau ca sărăcie intelectuală, profesând supunerea față de soț, virtuțile tăcerii, perfecțiunea în ascultare, toleranța față de isprăvile soțului și alte asemenea prostii aferente domesticității conjugale. Istoria epicurismului păstrează numele unor Mammarion, Hedeia, Erotion și Nikidion, Leontion și Themisa, tot atâtea pretinse curtezane cu care, dacă e să-i credem pe adversarii săi, hedonistul Epicur chefuia, evident... Mai probabil, ele au filosofat absolut de la egal la egal cu Metrodoros sau cu dedicatarii celor trei faimoase scrisori - Pythocles, Herodot și Meneceu. Ceea ce nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nevoie să-l mai și secretăm în fiecare secundă a vieții cotidiene. Voluptatea latină corespunde exact plăcerii, nu încape nicio îndoială în această privință. E uimitor așadar că s-a insistat, în ceea ce-l privește pe Lucrețiu, mai ales asupra pretinsului său pesimism, asupra zugrăvirii în culori întunecate a realității, asupra disperării sale, asupra temperamentului său de sinucigaș î!), în timp ce poemul celebrează unele logici ale fericirii cum ar fi dreptul, muzica, tehnica, libertinajul - asupra cărora voi reveni. -12- Avantaje ale naufragiilor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
este succint, dar permite o utilă vedere de ansamblu. Asupra eudemonismului antic, cu câteva pasaje extrem de cursive, din păcate inutil moralizatoare uneori, și asupra hedonismului lui Aristip, a se consulte LĂon Robin, La Morale antique, PUF, 1963, îndeosebi paginile 32-33. * * * Pretinși presocratici. Introducerile în filosofii presocratici sunt întotdeauna succinte, fiindcă adună laolaltă o mulțime de filosofi care n-au mare lucru în comun în afară de faptul că sunt prezentați în mod greșit ca expunându-și ideile înainte de Socrate - când, de fapt, mulți
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și libertinii erudiți, și religia, prima teză feministă, traducătoare, și materialismul, și medicina, melancolic, memoria sa, și moartea, moartea sa, moartea omului, și munca sa, și natura, și nominalismul, personaj decalat, și perspectivismul, și plăcerea și Platon, portretul său fizic, pretinsa lui calitate de nobil, și prietenia, primar, și procreația, și pulsiunea morții, rămășițele lui pământești, și realitatea, și redactarea Eseurilor, și regele, și relativismul, revendicarea sa de către libertini, la Roma, și Seneca, și sexualitatea, și simțurile, și sinuciderea, și Socrate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și a „rațiunii” ca vinovate de uscăciune, sterilitate și insensibilitate e un vechi refren cântat de lenea minții în ipostaza ei de adulatoare exaltată a „vieții”: generația mea a apucat să vadă prea bine unde a dus această „biolatrie” și pretinsa ei grijă pentru suflet. Greșeala pătimașului Klages a fost de a considera opuse două noțiuni distincte, e adevărat, dar corelate și solidare: sufletul și spiritul. Nu tot ce e distinct e opus; nu tot ce e opus e în contradicție
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
orice caz unul dintre cei mai mari din tradiția ilustră a istoricilor vizionari și artiști. Poate fiindcă nu se mai practică disciplina retoricii, poate și din nefericitul proces al specializărilor, poate și din răspândirea, deci diluția culturii, a apărut istoricul pretins „om de știință”, nu numai necunoscut de Clio, dar și nedorindu-i favoarea: istoricul fără geniu, fără imaginație, fără talent, fără gust, potrivnic acestora și declarându-le semne de diletantism și lipsă de „rigoare științifică.” Niciodată acești documentariști fără chemare
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
totul necuvenită cinste. Cred că toți cunoaștem persoane de așa-numită „elevație spirituală”, care trăiesc într-un perpetuu extaz estetic, „evadează” mereu din realitatea cotidiană și nu caută altceva decât „hrana spiritului”. De regulă, aceste persoane fac mare caz de pretinsa lor lipsă de simț practic (chiar dacă, pe de altă parte, știu foarte bine să-și vadă de interese, dar latura aceasta o socotesc o tristă, penibilă și mai curând secretă obligație); își fac și un soi de mică fală amuzată
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
unul care fiindcă îl admiră (sau crede că îl admiră) pe Joyce se socotește obligat să disprețuiască Cei trei mușchetari sau Sherlock Holmes; tot așa și cineva care crezând că admiră muzica lui Bach strâmbă din nas la Johann Strauss. Pretinsa exigență superioară care nu admiră nimic și nu știe să găsească decât cusururi, ca senatorul Pococurante din Candide, cred că e ajutată de o funciară nesimțire. La Rochefoucauld spunea că atunci când admirăm suntem egali cu ceea ce admirăm. Firește, nu egali
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
-mi pare a modifica structura literaturii ca generalitate, ci numai structura genului epic. De asemenea, se pot constata modificări de structură în evoluția romanului însuși (unele mergând până la dizolvarea oricărei structuri și eșuarea în total nonsens, cum vedem azi la pretinsul „nou” roman). Un critic de mare inteligență și lărgime de orizont, George Steiner, a studiat într-o pasionantă carte mutațiile de structură ale genului dramatic. Există, de asemenea, cu aceeași preocupare, notabile studii cu privire la genul liric. Dar nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
afirmația mea. E însă vorba despre o contradicție doar aparentă. În primul rând, aproape toți autorii unei asemenea campanii goliardice, vulgare și demne de dispreț împotriva „diversității” sunt oameni în vârstă, care s-au format înaintea epocii consumului și a pretinsei sale permisivități; în al doilea rând, așa cum am spus și am repetat întotdeauna, consumismul nu e altceva decât o nouă formă totalitară, întrucât este alienantă până la limita extremă a degradării antropologice - genocidul (Marx) -, așadar, permisivitatea sa este falsă: el reprezintă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
violențe. Să presupui un asemenea lucru chiar și pentru o clipă este o absurditate evidentă. Dimpotrivă, trauma va fi de așa natură, încât îl va îndepărta pentru totdeauna de homosexualitate. Doar dacă nu cumva violența nu este decât o violență pretinsă, iar băiatul a căutat, inconștient sau nu, ceea ce i s-a întâmplat.” 8. „Nimic nu îngăduie... să se afirme și nici măcar să se bănuiască faptul că ar exista cea mai mică relație de tip cauză-efect între homosexualitate și nevroză: legătura
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
viața mea când cedasem unei asemenea furii oarbe. Dar indignarea pe care mi-a stârnit-o acel fascist nenorocit de acum zece ani nu este nimic în comparație cu indignarea pe care mi-a stârnit-o zilele acestea un articol al unui pretins antifascist: al directorului adjunct al ziarului La Stampa, Casalegno. Într-un articol de-al său, scris recurgând la cele mai rele locuri comune „jurnalistice”, învechite chiar și pentru ironia lui Dostoievski în 1869, polemizează la adresa mea, a lui Moravia, a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sociale, nepricepere între poliție, ideologii și politică trecătoare; 2. cauze religioase: libertatea religioasă, certurile pentru întâietate, falsele noutăți corelativ negării unor rezultate științifice sau artistice, dorința de a fi șef, deformarea imaginii credinței, inconștiența și iresponsabilitatea pastorală și patriotică a pretinsului slujitor, prăpastia dintre vorbă și faptă a slujitorilor asociată cu contestări, îndoieli, părăsiri, slaba pregătire în domeniul teologic; 3. cauze morale: nerespectarea demnității omului, destrăbălarea, lipsa de evlavie, lăcomia; 4. cauze culturale: lipsa de informare și pregătire în orice domeniu
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
funcționat CDR. De pildă, este puțin relevant dacă fostul președinte Emil Constantinescu era trimis după țigări. Alte afirmații Însă sînt cu adevărat grave: Întreaga istorie legată de activitățile lui Valerian Stan În CADA și la conducerea Corpului de Control și pretinsa lui responsabilitate pentru sinuciderea unei persoane se bazează pe „mărturiile unor politicieni și activiști civici importanți” (p. 339), respectiv pe „relatările unui important personaj” (p. 340) care povestește, Între altele, că scrisoarea sinucigașului „a fost luată de anumite persoane de la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
aparență, cum ar fi celebra „taxă pe suflet” capitație din Rusia, care erau strânse de la toți supușii, erau de fapt plătite În mod direct de către comunități sau În mod indirect de nobilii În slujba cărora se aflau respectivii. Neachitarea sumei pretinse avea de obicei drept consecință pedeapsa colectivă. Singurii colectori de taxe care mergeau În mod regulat În gospodării și pe ogoare erau nobilii și clericii locali, cu ocazia strângerii dărilor și zeciuielilor feudale. Statul nu avea nici instrumentele administrative și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sceptic: „Falsa impresie că progresul cunoașterii teoretice ne conferă tot mai mult și peste tot puterea de a reduce relații complexe la fapte particulare precise duce adesea la noi erori științifice... Asemenea erori se datorează În mare parte arogării unor pretinse cunoștințe, pe care, de fapt, nu le posedă nimeni, și pe care nici măcar progresul științific nu are șanse să ni le ofere”, Studies in Philosophy, Economics, and Politics, University of Chicago Press, Chicago, 1967, p.197. În forma sa extremă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
moarte, dintre masculin și feminin, dintre ceea ce trece și ceea ce rămâne când e vorba de viața socială. Structura narativă se particularizează prin înglobarea, în narațiunea propriu-zisă, a unor rapoarte, cereri, procese-verbale, ordine administrative, proteste, scrisori oficiale sau particulare. Practic, aceste pretinse „documente” nu se delimitează de „narațiune”, de aici și aspectul eclectic, de cronică, scrisă când de un narator impersonal, anonim („autorul”), când de personaje. Mic roman de aproximativ o sută de pagini, Vacek este o parabolă despre bine și rău
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]