1,737 matches
-
propriului adevăr. * O soțietate cu prea multe prințipii, carevasăzică se pierde printre ele. * România este împărțită între toate cele patru puncte cardinale. * Dacă am fi un popor de ciobani, am pune mâna pe ciomag. În varianta modernă, miorița lae își prevestește propria moarte: „Stăpâne, stăpâne, / Cheamă și doi câne: / Unul pechinez, / Altul maidanez. ” * Granițele noastre sunt perfect securizate: a) sunt pline de securiști; b) prin ele nu trec decât infractorii. * Cuvintele zboară din gură-n gură ca pasările din creangă-n
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
să mori. * Din victorie în victorie, înfrângerea este asigurată. * Gloria postumă e o moarte prematură. * Nu doar urcușurile abrupte amețesc, ci și succesele facile. * Biruitor e acela ce mai are încă speranța victoriei. * Mieii născuți timpuriu nu apucă primăvara; ei prevestesc apropierea Paștelui. * Nu doar coala de hârtie e netedă, ci și unele creiere. Prostia e o boală incurabilă. * Snobul îți poate povesti și cartea pe care nu a citit-o. * Ignoranța îți dă o libertate absolută. * Bolile călătoresc fără pașaport
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
pe atunci Ierodiacon al Capelei Rom. de la Paris, dă sub formă de scrisoare amănunte înfiorătoare despre arderea unui cadavru omenesc, la un cimitir din Paris. Ceia ce este surprinzător, e faptul că P.C. Sa, de acum 18 ani, ne-a prevestit că și Românii, vor face la fel ca și Francmasonii francezi, lucru îndeplinit astăzi. Iubite Prieten, Nu ți-am scris de mult. Într-un oraș atât de mare și plin de minunății, cum e Parisul, uiți parcă toată lumea din altă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
toată lumea care poate merge, la adăposturi!" Erau niște tranșee adânci, săpate ad-hoc În grădina din dosul spitalului. După câteva minute de larma pe săli, semn că personalul, răniții autotransportabili fugeau Încolo, s-a lăsat o liniște care putea să nu prevestească a bine. Într-adevăr, avioane sovietice vâjâiau pe deasupra clădirii spitalului nostru, semănând bombe În jur. Exploziile parcă ne veneau În cap, geamurile sălii de operații zdrăngăneau gata gata să se spargă. Apoi, Încă una de calibru mai mare căzu peste
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
celor doisprezece patriarhi 28, se oprește asupra incestului, povestit ca o fabulă negativă cu morală pozitivă: în final, Iuda își sfătuiește copiii să consume vin cu moderație și să nu se lase pradă luxuriei. La începutul Testamentului însă, Iacob îi prevestește fiului său un destin regesc. Norocul îl va însoți în toate împrejurările. Regalitatea și norocul sunt cele două atribute esențiale. Mai complicată este etimologia celui de-al doilea nume, Ð ’Iskarièthj, tradus în românește fie prin „Iscariotul”, fie prin „Iscarioteanul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de la apo(„dez-”) și kalyptein („a acoperi”) și se traduce prin „descoperire”, „dezvăluire”. Nimic altceva. Daniel are o serie de viziuni, printre care și una referitoare la sfârșitul lumii. Ioan, în apocalipsa care-i poartă numele, așijderea: sfârșitul lumii este prevestit de semne cumplite: cutremure, inundații, venirea Anticristului etc. Toate acestea însă reprezintă elemente ale viziunii, atât. Treptat, din cauza imaginilor-șoc folosite în descrierea sfârșitului (eschaton), dar mai cu seamă a faptului că viitorul interesează îndeobște mai mult decât trecutul, iar soarta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
capitolul al XII-lea nu prea lămurește lucrurile. Îngerul-hermeneut trimite direct la viziunea celor patru fiare din Cartea lui Daniel 104. E vorba despre succesiunea domniilor în Imperiul Roman, în general, și peste Israel, în special. Leul din final îl prevestește pe Mesia, care va fi trimis de Cel Preaînalt la sfârșitul lumii, ca să-i „judece”/discearnă pe drepți de nelegiuiți. A treia viziune are loc la o săptămână după a doua. Acum, îngerul nu-i dă voie să mănânce nici măcar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
noastră, fără știrea și fără voia Celui de Sus. Vielhauer rezumă astfel tehnica „frauduloasă” (pia fraus) utilizată de apocaliptici: „Ei folosesc descrierea istoriei la timpul viitor pentru a spori încrederea în propriile lor preziceri ale viitorului. Dacă autorul imaginar a prevestit cu atâta precizie trecutul, care poate fi verificat din punctul de vedere al cititorului, atunci înseamnă că și viitorul se va petrece după cum îl prezice el”131. Analizele anterioare ne-au demonstrat, printre altele, două lucruri: 1. genul apocaliptic nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o sută patruzeci și patru de mii”) și capitolele 17-19 („Judecata Marii Târfe”; „Nunta Mielului”; „Lupta eshatologică dintre oștile cerești și cele pământești”). Structura secțiunii apocaliptice a textului (4,1-22,6) este determinată de faptul că aceeași perioadă eshatologică apare prevestită de trei ori: într-o formă sumară, prin viziunea celor șapte peceți (6,1-8,1); prin sugestie, fragmentar (8,2-14,20); într-o formă finală și completă (15,1-22,5). Sumara descriere din 6,1-8,1 trebuie înțeleasă ca o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
formulă a lui Ciprian: „Biserica, taina unității”. 2. Tema patristică a Bisericii lărgite, prefigurată încă de la crearea lumii (ab origine mundi): Părinții Conciliului Vatican II îl citează pe Ciprian, dar această concepție despre oikonomia apare peste tot în scrierile patristice. Prevestită de un typos (sau de o figura, după termenul forjat de Tertulian), Biserica există dintotdeauna. Primele mărturii 253 o socotesc cea dintâi dintre creaturi. Tema, înrădăcinată în apocaliptica iudaică, trece ulterior în recuzita creștină, găsind expresia cea mai pură în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
continuă Arallo. NICI UN MOTIV PENTRU CARE N-AȘ FI PREZENT. \ SĂ FIU SINCER, NICI EU! SPUSE ARALLO PUȚIN ENERVAT, APOI EZITĂ. ÎȚI RECOMAND SĂ DAI DOVADĂ DE CAMARADERIE ȘI SPIRIT DE COOPERARE. LEGĂTURA SE ÎNTRERUPSE. ATITUDINEA LUI ARALLO PĂREA SĂ PREVESTEASCĂ NECAZURI CARE L-AR PUTEA AFECTA SERIOS. ȘI, TOTUȘI, NU PREA AVEA CE SĂ FACĂ. CÂT DESPRE COOPERARE, NICI NU INTRA ÎN DISCUȚIE. ALUNGIND ACESTE GÂNDURI DIN MINTE, SE ÎNTOARSE SPRE RIVA ȘI ÎI SPUSE: \ AM DE LUCRU ÎN BIROUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
MARCAȚI SUFLETEȘTE CU OCHII ÎN LACRIMI CARE VOR ÎNCEPE SĂ DEFORMEZE CHIAR FUNDAMENTELE LEGII DE GRUP, DATORITĂ NEVOILOR INTERNE PENTRU UN TATĂ PE CARE NU L-AU AVUT NICIODATĂ. VA FI, ÎNTR-ADEVĂR, AȘA? DACĂ DA, ATUNCI VIITORUL LUMII SE PREVESTEA ÎNTUNECAT. AȘTEPTÂND ORA DE PLECARE, CONSTATĂ CĂ ERA NELINIȘTIT ȘI NERVOS. ȘI ASTA DATORITĂ FAPTULUI CĂ NU ȘTIA CE SE ÎNTÂMPLASE ÎN TIMPUL LIPSEI LUI. CU SIGURANȚĂ CĂ ÎN MOMENTUL ÎN CARE AU DESCOPERIT LEGĂTURA DINTRE TRASK ȘI GRUPUL 814 AU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
doar un tunel care lega două curți ce musteau de apă, cu cutii poștale distruse și dale fărâmicioase, și scoțându-mi ceasul de la mână, a arătat spre o pătură militară zdrențuită, aflată Într-o nișă de sub scări, de parcă luarea ceasului prevestea o anumită nuditate, iar acum trebuia să am o fetiță cu ea, și am Întrebat unde ne aflam și unde erau copiii, fiindcă pe drum fiica s-a transformat nu știu cum În mai mulți copii. Femeia a spus: «Karla 1». N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
unor cărți inegale ca valoare, cea mai bună rămânând prima pe care a publicat-o, Fântâna iadului, 1971. După cum reiese din luările sale de atitudine, scriitorul are despre sine o părere mai bună decât criticii literari, cărora obișnuiește să le prevestească o moarte în chinuri (provocată de o boală cumplită) dacă nu-l laudă destul. Asumându-mi riscul, semnalez banalitățile dintr-un volum de cugetări, Râsul omului, Valman, Râmnicu Sărat, 2008, publicat în succesiunea volumului Râsul Demiurgului din 2002. Autorul este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
grajduri și luară caii, care așteptau Înșeuați. Afară era frig, dar temperatura trecuse peste limita Înghețului. Zăpada se dezghețase și Începea să se topească. Cu toate acestea, primăvara nu se făcea Încă simțită. Vântul rece care bătea dinspre câmpia Nistrului prevestea mai degrabă noi ninsori În zilele ce vor veni. Cei trei călăreți ieșiră pe poarta cetății, trecură podul de lemn lăsat peste șanțul de apă, traversară Încet târgul Sucevei și sloboziră caii la trap pe dealurile dinspre Tudora. Erina respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și acum cu mijloace de simulare și seducție, căutase în el un partizan, un străin aliat ei. De aceea azi atmosfera locului burghez era așa de ciudată: gesturile, vorbele oamenilor acestora mediocri erau așa de stânjenite și tainice. Lucruri nepipăite prevesteau, deviau traiul lor banal. Cele mai dezordonate legi ale simțirei turburau așezarea statornică a familiei, pentru că un om trecuse pe-acolo, cîndva: italianul. Mini se gândi la casa de moșie nici rustică, nici modernă, cu arhitectura solidă, regulată; cu confortul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
știu cum încorsetată în durere îmi așteptam moartea și-n gustul de ură, îmi decapitasem picioarele mele de vise. Gloanțele iubirii tale veneau în inima mea, le primeam și le foloseam pentru adăpost în toată sălbăticia zilelor. Văzduhul nopților îmi prevesteau clipele negre. Ele îmi strecurau lumini din cerurile sidefate de stele și în cea mai infectă zonă orașul m-a abandonat cu toate umbrele conviețuirilor noastre, până și numele ce ți-l sărutam în ploile singure, până și acest refren
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
toate culorile și se opreau la semafoare într-o harababură de nedescris, atât erau de nerăbdători să circule, pestriț, pe la soare. În data de 25, o femeie a fost dusă la spital, deshidra tată, plângându-se de insolație. Ziarele au prevestit că, la începutul lui mai, vor fi peste 40 de grade. N au fost, dar canicula a continuat o săptămână, timp în care orașul a devenit un fel de republică sud americană. Leneș și taciturn, transpirat și dependent de sticluțele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gest de îndreptare, ori să accepte o astfel de posibilitate pentru viitor. Durerea lui cea mare era că faimoasa armie pospolită, neînfricată și nebiruită până acum, era total îngenuncheată și umilită de către nimeni... și, în plus, cititorii cei de zodii prevesteau evenimente nu dintre cele mai bune pe termen mediu și ceva mai îndepărtat. De-ar veni mai repede schimbul de cai de la starostiile mele din Polonia, măcar să mă strecor către casă pentru a nu fi de față la dezastrul total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în același timp, un fior asemenea unui curent electric, care îi magnetiză, lipindu-i, fără putința de a se descleșta. Se priviră preț de câteva momente nedumeriți. Pe chipurile lor apăru o lumină dulce, ca un semn coborât din înalturi, prevestind mugurii unei împăcări și ai liniștii ce își căuta de multă vreme un culcuș în care să se aciueze. Nimeni nu bănuia ce avea să urmeze. Se vedea însă că această întâmplare era lucrarea sângelui, acea chemare ce este înstăpânită
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
În timp ce pașii lor excaladau muntele înzestrat cu puterea de a le împlini visurile de care erau animați, orizonturile încețoșate începură a se limpezi. Peste înălțimile din zări licărea o stea, asemenea unei candele vii, chemătoare. Seara se lăsa încet, încet, prevestind venirea întunericului ce tindea să încenușeze întinsurile; ei parcurgeau zoriți, cu întreaga lor ființă, spațiile și timpul, voind să ajungă la limanurile de lumină, dincolo de marginea nopții... Final
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a părut atunci, adaugă el, observând că povestea n-o amuză la fel de mult și pe Fanny. — Da, în carte chiar este nostima, spuse ea. Dar și tristă. Eroul vede în ea... un fel de... — Semn prevestitor. Da. Un semn care prevestește că ei, cei doi prieteni, se vor îndepărta tot mai mult unul de celălalt în anii ce vor veni. Asta-i avantajul privirii retrospective, zise Adrian. La vremea respectivă n-am simțit așa. — Dar de fapt asta s-a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
șiruiri lungi de berze și cârduri de cocori Sosește primăvara și-aduce-n poala ei Atâta viorele și-atâția ghiocei Natura se trezește și din grădina ei Cu drag le împletește cununi de ghiocei. Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură. În curând și el apare pe-orizontul aurit Sorbind roua dimineții de pe câmpul înverzit. El se.nalță de trei suliți pe cereasca mândră scară Și cu raze vii sărută june flori de primăvară
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
armonică și șapcă și despre cristelnița plină În care fierbeau răposatul Tihon Niconorovici, alături de preceptorul Lațco; noaptea fierbeau la foc scăzut În pucioasă, iar ziua se scălămbăiau pe micul ecran, sub numele de Stan și Bran. „Sfârșitul lumii e aproape, prevesti bătrâna. Curând Anticristul va fi printre noi...“ Amintindu-și de această prorocire a babulei, Mașa tresări pentru o clipă străfulgerată de un gând: „Nu cumva ființa ce se afla În fața sa e Anticristul?“ Înfățișarea umilă, ușor decrepită a oaspetelui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cei nenăscuți, care mișunau prin tot locul. Oamenii se obișnuiseră atât de mult să trăiască În acest haos, Încât nimic nu mai mira pe nimeni. Chiar și apariția Extratrestrului fu privită ca un fapt obișnuit. De altfel, babulea Tatiana o prevestise cu mult timp Înainte de moartea sa. „Va veni aici cineva de pe altă planetă și vă va cere pământ și apă. Va aduce cu el și un hrisov pe care Îl veți semna cu propriul vostru sânge...“. Ascultând-o cum bodogănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]