KorAP: Find »[drukola/base=pricină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...443 >

11,061 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

fi să vă scurtez, ție-ți tai capul mai întâi și mai întâi, poate-așa ți-o mai tăcea gura... POSACUL: Iară pe urmă tot trebuie să-i îndese în gâtlej un șomoltog de câlți, că altfel nu-i chip! PRICINĂ: Așa c-am să vă mărit, cum am zis. Da' nu cu fitecine, cum ar crede unii și alții. Să-mi spui tu, fata mea cea mai mare, Ana, dacă dintre feciorii crailor și împăraților pe care i-ai întâlnit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mustăți falnice, cum nici în cărțile cu zugrăveli n-am văzut. Însă asta poate fi numai o închipuire; doar Măria Ta știi cel mai bine care soț mi s-ar potrivi, și de asta te iubesc eu așa de tare. PRICINĂ: Bun cuvânt! Vezi bine că numai eu știu nesmintit ce și cum. Și poftesc să aud de la tine, fata mea cea mai mare, Ana, care zici că mă iubești așa de tare, cam cât de tare mă iubești? ANA: Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
iubesc, Măria Ta și tată, cum iubești mierea cea dulce și plăcut mirositoare pe care ne-o aduc prisăcarii din știubeile noastre înșirate prin fânețe, prin grădini și pe sub copacii înfloriți, și care licărește în talgere ca aurul din soare. PRICINĂ: A, ha, ha, bine-mi pare de ce-aud și mi se răcorește rânza! Iaca, ziua mi se pare mai frumoasă și mi-a mai trecut din supărare. Poftesc să mă așez în jâlțul cel albastru, pentru că Ana, fata mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mă așez în jâlțul cel albastru, pentru că Ana, fata mea cea mai mare, mi-a bucurat auzul cu vorbele ei cuminți. LINGUȘITORUL: Să te sprijin eu, Măria Ta, ca să nu te hurduci pășind de la un jâlț la altul. (îl ajută) PRICINĂ (se așază, gemând cu ușurare): Tu, sfetnice al doilea, îmi ești cel mai cu priință, așa că-ți făgăduiesc să-ți tai capul, ... (gest de spaimă al sfetnicului) când o fi și când m-oi supăra odată foarte tare, în urma celorlalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
gest de spaimă al sfetnicului) când o fi și când m-oi supăra odată foarte tare, în urma celorlalți tovarăși ai tăi. LINGUȘITORUL: Mulțumesc cu supunere. Să trăiești, Măria Ta! POSACUL (aparte): Cu adevărat, mare bucurie o să aibă așteptându-și rândul... PRICINĂ: Ai zis ceva? Nu. Bine! Deci hotărăsc să-i dau de soț fetei mele mai mari, Ana, pe Țanțoș-Voievod, feciorul lui Zarvă-Împărat, megieș al nostru. Să se întocmească numaidecât carte din care să se vadă că dorim să ni se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
vadă că dorim să ni se pețească dintr-acolo această fată a noastră. Și cartea să fie dusă și sprijinită cu vorbe potrivite de cinstitul nostru sfetnic limbut. LIMBUTUL: Se va face întocmai, Măria Ta, să nu porți nicio grijă. PRICINĂ: Așa! În carte să nu se scrie, dar la curtea lui Zarvă-Împărat să se arate că, pe lângă chip slăvit, fata noastră Ana va aduce zestre soțului său trei harabale cu felurite feluri de straie și de sulimanuri, de mare trebuință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
unei domnițe, precum și o jumătate din împărăția noastră. Așa poruncesc! ANA (îngenunchează, sărută mâna împăratului): Iubite tată, îți sărut mâna cu supunere și sunt gata să-ți împlinesc vrerea. POSACUL: Cu adevărat, ascultătoare fiică se dovedește a fi domnița Ana... PRICINĂ: Păi altfel cum? Că-ndată-i tai... (gest de decapitare) POSACUL: Chââmmm! ... PRICINĂ: Îi tai din zestre, ce-ai crezut tu?! Așa. Acuma să pășească la vedere iubita noastră fată mijlocie, Dana, și să ne spună dacă i-a rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mâna împăratului): Iubite tată, îți sărut mâna cu supunere și sunt gata să-ți împlinesc vrerea. POSACUL: Cu adevărat, ascultătoare fiică se dovedește a fi domnița Ana... PRICINĂ: Păi altfel cum? Că-ndată-i tai... (gest de decapitare) POSACUL: Chââmmm! ... PRICINĂ: Îi tai din zestre, ce-ai crezut tu?! Așa. Acuma să pășească la vedere iubita noastră fată mijlocie, Dana, și să ne spună dacă i-a rămas cumva gândul și vrerea la vreunul din feciorii de os împărătesc întâlniți la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
sindrofii sau la iarbă verde. DANA: Mărite tată, față de tine nimic nu poate fi ascuns. Mi-a rămas ce-ai zis, cum nu, însă ce pot ști eu? Socoți oare că Fudul-Voievod, feciorul lui Degeaba-Împărat, mi-ar fi pe potrivă? PRICINĂ: Să ni se spună dacă Fudul-Voievod ar putea fi vrednic de-așa mireasă. LIMBUTUL: Măria Ta, voievodul despre care vorbește domnița Dana n-are pereche-n lume în priceperea cu care știe să-și aleagă straiele... și caii... și armele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
bună alegere a făcut mijlocia Măriei Tale. DANA: Dacă-i bună ori nu, cinstite al treilea sfetnic, asta numai Măria Sa, tatăl meu, poate hotărî. Eu sunt gata a mă supune cuvântului său, ca o prea iubitoare fiică ce-i sunt. PRICINĂ: Chipeșe fete am, care la înfățișare au moștenit-o pe muma lor, răposata mea împărătiță, de a cărei lipsă nu încetez a ofta toată ziua... dar și noaptea. Iară mintea cea ageră și cumpănită de la mine au moștenit-o, precum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
șerbetul cel aromitor de zmeură, care-i place Măriei Tale cel mai mult și mai mult, cât nici nu te poți ridica de la hodină din pat până nu primești o lingură plină, alături cu apă rece scoasă din întunericul fântânii. PRICINĂ: Cu adevărat, așa este! Și după acea lingură plină, numaidecât poftesc alta la fel, care vicleana de cămărășiță o și are pregătită în dosul ușii, știind că altfel pe loc poruncesc să-i taie capul. Fata mea, mare bucurie mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Măriei Sale! (Afară sunet de trâmbițe și de tobe. Urale destul de anemice în plan îndepărtat. Lingușitorul se duce grăbit către ușa din dreapta, o deschide și face semne amenințătoare cuiva. Uralele se întețesc, sfetnicul pare mulțumit, revine. Treptat, uralele se vor stinge.) PRICINĂ: Așa... Acuma, fiindcă-mi știu supușii bucuroși și fără griji, precum se poate auzi, să ne întoarcem cu bunăvoie la ale noastre. Fata noastră cea mijlocie, Dana, și-a vădit înțelepciunea, pentru că nu-i puțin lucru să ai de soț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
al treilea sfetnic al nostru le va duce, într-un singur drum, ca să mai tăiem din cheltuială. Așa poruncesc! LIMBUTUL: Se va face întocmai, Măria Ta! DANA: Mă plec prea supusă și-ți sărut dreapta, luminate tată! (îi sărută mâna) PRICINĂ: Sărută, sărută, și treci înapoi la locu-ți. Bun. Două pedepse din trei sunt ca și împlinite. Să trecem la cea din urmă. Spune-ți gândul, cum au făcut-o surorile tale mai mari, mezină a noastră, Liana. Și pe urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
hotărî ziua în care să pornim deodată cele trei nunți. POSACUL: Trei nunți deodată, asta zic și eu economie! Un singur rând de oaspeți, un singur rând de mese, un singur rând de lăutari, însă daruri închinate de trei ori... PRICINĂ: Aha, aha... A-nceput să ți se deschidă și ție înțelegerea, posace întâiului sfetnic...! LINGUȘITORUL: Numai o minte strălucită ca a Măriei Tale putea să bată așa departe. Iară noi nu încetăm a învăța mereu din pildele pe care ni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
A-nceput să ți se deschidă și ție înțelegerea, posace întâiului sfetnic...! LINGUȘITORUL: Numai o minte strălucită ca a Măriei Tale putea să bată așa departe. Iară noi nu încetăm a învăța mereu din pildele pe care ni le dai. PRICINĂ: Învățați, învățați, și nu uitați a-mboldi pe puturoșii de logofeți să scrie în terfeloagele lor toate acestea, pentru a rămâne și celor de după voi prilej de învățătură și de mirare. LIMBUTUL: Să nu te-ndoiești de asta, Măria Ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-i trimite din când în când pe la alte curți, avem grijă s-o tot întețim. POSACUL: Așa este. Și de-atâta râvnă, uită câteodată acei soli pentru care treabă au ajuns, de fapt, acolo, așa că trebuie trimiși a doua oară. PRICINĂ: Îi trimitem, îi trimitem, sfetnice, că pentru noi îi trimitem, nu pentru alții. Și te sfătuiesc să nu-mi strici cheful, pentru că, știi tu... odată mă mut în jâlțul cel negru și chem gâdea! LINGUȘITORUL: Măria Ta, domnița Liana a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
alții. Și te sfătuiesc să nu-mi strici cheful, pentru că, știi tu... odată mă mut în jâlțul cel negru și chem gâdea! LINGUȘITORUL: Măria Ta, domnița Liana a rămas uitată și-ntristată și așteaptă să-ți întorci ochii către dânsa. PRICINĂ: N-o uităm, sfetnice al doilea, n-o uităm. S-auzim, domniță Liana, care ți-ar fi alesul? LIANA: Măria Ta și tată, fiindcă binevoiești să mă întrebi, îndrăznesc să-ți spun că-s încă nevârstnică și prea neștiutoare ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ta ocrotitoare. Bucuroasă am să fiu la nunta surorilor mele mai mari, iară pe urmă îngăduie să mai rămân lângă Măria Ta o vreme, ca să nu-ți pară casa pustie. Nu m-am gândit încă la soț și la plecare. PRICINĂ: Însă m-am gândit eu. Și să nu cutezi a te împotrivi hotărârii mele, că... Iaca, alți megieși ai noștri au feciori buni de-nsurat, care abia așteaptă să le fac semn: Dolofan-Voievod, al lui Hulpav-Împărat, ori Bramburel-Voievod, al lui Lehamite-Împărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-ți fac pe voie. Cât despre zestre, ea nu va fi mai mică decât a surorilor tale: vei primi trei harabale ca și ale lor și a treia jumătate din împărăția mea. POSACUL (aparte): Cam multe jumătăți are împărăția asta... PRICINĂ: Aud? Ai zis ceva? POSACUL: Mă gândeam la partea din împărăție care-i va mai rămâne Măriei Tale... PRICINĂ: Mie-mi rămâne restul, n-avea grijă. Împărăția mea-i mare, sfetnice, încă n-ai aflat de asta până acum? LINGUȘITORUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
trei harabale ca și ale lor și a treia jumătate din împărăția mea. POSACUL (aparte): Cam multe jumătăți are împărăția asta... PRICINĂ: Aud? Ai zis ceva? POSACUL: Mă gândeam la partea din împărăție care-i va mai rămâne Măriei Tale... PRICINĂ: Mie-mi rămâne restul, n-avea grijă. Împărăția mea-i mare, sfetnice, încă n-ai aflat de asta până acum? LINGUȘITORUL: Măria Sa poate da fetelor sale câte jumătăți din împărăție vrea, fără a-și știrbi prin asta nimic din ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
restul, n-avea grijă. Împărăția mea-i mare, sfetnice, încă n-ai aflat de asta până acum? LINGUȘITORUL: Măria Sa poate da fetelor sale câte jumătăți din împărăție vrea, fără a-și știrbi prin asta nimic din ce-i al său. PRICINĂ: Întocmai așa este! Ți-am mai spus eu, sfetnice al doilea, că pe tine am să te tai ultimul. Ești mereu în gând cu mine și nu știu de ce nu te-am făcut pe tine sfetnic întâielea, în locul posacului ăstuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Ți-am mai spus eu, sfetnice al doilea, că pe tine am să te tai ultimul. Ești mereu în gând cu mine și nu știu de ce nu te-am făcut pe tine sfetnic întâielea, în locul posacului ăstuia. LINGUȘITORUL: Slăvite stăpâne... PRICINĂ: Mă rog, om mai vedea. S-auzim ce ne spune domnița Liana. LIANA: Eu, mărite tată al meu, am spus mai înainte tot ce-aveam de spus. De-acum aștept hotărârea Măriei Tale. PRICINĂ: Hm! Iaca, iar mă supăr. Degeaba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
în locul posacului ăstuia. LINGUȘITORUL: Slăvite stăpâne... PRICINĂ: Mă rog, om mai vedea. S-auzim ce ne spune domnița Liana. LIANA: Eu, mărite tată al meu, am spus mai înainte tot ce-aveam de spus. De-acum aștept hotărârea Măriei Tale. PRICINĂ: Hm! Iaca, iar mă supăr. Degeaba mi-am lăudat tustrele fetele, una văd că seamănă nu numai la chip, dar și la cerbicie cu răposata împărătiță, care se credea buricul pământului și mereu se-ncontra cu mine. Oare nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mine. Oare nu-mi datorezi și tu dragoste și supunere, ca și surorile tale? LIANA: Îți sunt, tată, cea mai supusă dintre supușii tăi. Iară dragostea mea pentru tine nu stă cu nimic mai prejos decât cea a surorilor mele. PRICINĂ: Să-mi spui, dară, fata mea cea mai mică, în auzul tuturor, cât de tare mă iubești tu pe mine. LIANA: Luând pilda surorilor mai mari, ți-oi spune, tată, că te iubesc așa cum iubești sarea în bucate. Explozie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
iubești tu pe mine. LIANA: Luând pilda surorilor mai mari, ți-oi spune, tată, că te iubesc așa cum iubești sarea în bucate. Explozie de uimire și dezaprobare la surorile și la sfetnicii al doilea și al treilea. Posacul rămâne liniștit.) PRICINĂ (își desfundă cu degetul mic o ureche): Bag samă c-am surzit de istov. Mă rog domniilor voastre cinstiți sfetnici, cum a zis podoaba de fiică-mea că mă iubește? Da' vreau să aud răspicat și tare. (Sfetnicii șușotesc între dânșii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]