5,997 matches
-
ar fi produs ea, cu oricine și orice atașare anterioară sau nu momentului dificil pe care-l traversau sau întâmpinau. “Am fost și ajutor de pompier la postul local, am avut multe incendii în care mi-am pus viața în primejdie, ce să mai, făceam de toate, de vreo câteva ori și mamoș ajutându-mi nevasta, a mai adăugat Keith, parcă prinzând în ochi o penumbră care-l făcu mai taciturn, semn că noi amintiri, unele nu prea plăcute dau năvală
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
cioturi, lăstari de arbuști firavi crescuți în stâncă și a reușit să revină la o poziție care să-i permită să se agațe, să se reechilbreze și să părăsească singur și fără ajutorul meu sau al altcuiva locul de mare primejdie în care se angajase. Cum, cine, când și alte interogații le punem întotdeauna după ce realizăm “grozăviile”, primejdiile limită în care singuri ne punem de multe ori. Asprimea și necunoscutele locului erau un miraj pentru oameni ca mine, pentru a-și
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
să-i permită să se agațe, să se reechilbreze și să părăsească singur și fără ajutorul meu sau al altcuiva locul de mare primejdie în care se angajase. Cum, cine, când și alte interogații le punem întotdeauna după ce realizăm “grozăviile”, primejdiile limită în care singuri ne punem de multe ori. Asprimea și necunoscutele locului erau un miraj pentru oameni ca mine, pentru a-și demonstra lor înșile tăria și bărbăția. Nu doar constituția mea fragilă, puțin bolnăvicioasă - căreia credeam că-i
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
duritate care să contrabalanseze deficitul configurației fizce plăpânde, dar sensibilitatea adesea paroxistică a lui Joyce, alergiile frecvente și iminența unei boli respiratorii grave de la nisipurile zvârcolite și spulberate cu tot ce rupeau în cale vântoasele din deșert, îi puneau în primejdie starea de sănătate, viața însăși. Și eu sufeream de copil cu plămânii, doctorii prin câți am umblat nu-mi dădeseră șanse prea mari la viață, însă credința și slujirea lui Dumnezeu m-a adus să trec binișor în vârsta senectuții
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
sălaș într-o peșteră întunecoasă ce l-a apărat și ocrotit cu ospitalitate timp de un deceniu.Acolo medita, întovărășit de șarpe și vultur, martori fideli ai străduinței lui întru o învățătură înfricoșată; înțelesul ei profund, adânc și tălmăcit însemnând primejdie și acest fapt îi schimonosește chipul în diavol în momentul când se privește în oglindă. Simte, astfel, că îi este prea greu să poarte singur povara acestei cunoașteri, îi lipsesc oamenii, asupra lor dorește să-și încerce puterea. În aceste
CĂLĂTORIE PRIN VEGETAŢIA LUXURIANTĂ A EXEGEZELOR NIETZSCHEENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354394_a_355723]
-
Cei doi s-au privit cu atenție. Cristi încerca să cântărească persoana din fața sa, dorind să afle dacă ar putea fi un rival pentru că prea frumos i-a vorbit Delia despre el. Își spuse în gând că nu este nici o primejdie, cei doi se comportau ca doi frați. — Delia am o surpriză pentru tine, s-ar putea ca peste vreun ceas să sosească fratele meu Ștefan. — Vine în recunoaștere, glumi Virgil. I-am spus că voi fi aici, la voi, la
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354484_a_355813]
-
fiecare zi și îi antrenează păsările adulte, le insuflă încrederea aceea de care au nevoie, pentru a înfrunta bătaia vântului. Se vor înălța curând în zbor spre zări îndepărtate, unde aripa mamei nu va mai putea să-i apere de primejdii. Mirosul speranțelor țesute de-a lungul vieții se află acasă, între pereții căminului tău, unde secundele de dor strâng visele în fuioare și te lasă să le înfășori de câte ori simți nevoia să te regăsești. Acolo, unde dai frâu liber lacrimilor
ACASĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354522_a_355851]
-
clondiraș cu o țuică galbenă care te băga în ispite. Inspirat de primele două ciocănele de țuică tov Jugănaru a început să-i povestească Didinei cum a luptat el încă din fragedă pruncie pentru instalarea socialismului în agricultură, prin ce primejdii a trecut și cât de bine s-a descurcat. Apoi, la ciorba din coadă de vacă, despre marile sale realizări, iar la sarmale, despre medaliile lui. Abia la grătarul din uger de vițică, despre marile sale cuceriri amoroase. Cu o
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353024_a_354353]
-
mama lui! O zână a pădurii sau o nălucă? - Vreau să știu tot! O privi în ochii verzi, rugător. - Sigur că vrei, îl mângâie Sânziana. Îți voi povesti! Trebuie doar să scoatem brățara. Cât timp o vei purta, ești în primejdie, iar eu nu te voi putea proteja. Mult mai târziu, după ce reușise să arunce brățara în lacul întunecat din inima pădurii, Ionuț își însoți mama în peștera căreia ea îi spunea casă. - Cu ceva timp în urmă, începu mama lui
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
vedeau marginile. Într-o seară, în timp ce făcură un popas, Ionuț învăță mai mult despre puterile lui. Prin bezna adâncă, ochii săi văzură niște licăriri nefirești, urechile sale auziră niște foșnete stranii și sângele prinse să-i ardă în trup, vestind primejdia. - Sunt lupii lui Udor, șopti mama lui, transformându-se pe loc în nălucă și înfășurându-l în ceață. Fiarele uriașe se năpustiră pe urmele lor, urlând înspăimântător. Ionuț nu mai văzuse în viața lui asemena colți și înțelese că, oricât
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
și mai ascuțiți decât cei ai lupilor. Spada lui Ionuț îi transformă în vrăbii care se risipiră printre copacii neguroși. Sânziana nu mai revenise la forma ei de femeie, dar flăcăul o simțea plutind pe lângă el, ca un scut în fața primejdiilor din ce în ce mai dese. Ajunseră în preajma castelului abia după încă trei zile de mers. Zidurile negre erau atât de înalte încât păreau să se sprijine de cer și nu aveau nici o fereastră, cât de mică. Ionuț încremeni în fața șanțului adânc care apăra
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
să ieși de una singură, se rugă nevasta păstorului. - Ajută-mă, trebuie să plec în Pădurea Neumblată. Femeia îi dărui haine simple și un măgăruș, după care o conduse până la marginea pădurii, refuzând însă să intre în întunericul vestitor de primejdii. Prințesa însă, intră curajoasă, călare pe bietul măgăruș, care tremura din toate încheieturile. Nu merse prea mult printre copacii deși când, o femeie nespus de frumoasă îi răsări în cale: - Ce cauți în Pădurea Neumblată? N-ați făcut destul rău
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
350 de ani de când această mireasă a lui Iisus Hristos ne ocrotește cu sfintele ei moaște. Ce slujbe frumoase și cântări alese nu se fac acum în sfintele noastre mănăstiri, în cinstea Cuvioasei Parascheva? Dar cine poate spune de câte primejdii nu ne-a scăpat Dumnezeu, de-a lungul secolelor, cu mijlocirea Cuvioasei? De aceea, suntem datori să-i cinstim pe sfinți, că ei sunt „prietenii lui Dumnezeu” și rugătorii noștri la cer. Să cinstim cu credință și pe Cuvioasa Parascheva
SFÂNTA PARASCHEVA CEA MULT FOLOSITOARE. IMPACTUL ŞI INFLUENŢA EI ÎN VIAŢA CEA EVLAVIOASĂ A CREŞTINULUI CONTEMPORAN ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353047_a_354376]
-
decenii într-o Europă unită economic și în plină civilizație postmodernă hipertehnologizată, ca o previziune de o sumbră actualitate: „Tradițiile de cultură ce stau la temelia fiecărui popor european și intimitatea cu natura și duhul pământului ar feri omul de primejdia pe care o reprezintă o tehnică dezvoltată unilateral. Deformându-l pe om și anexându-l mașinii, această tehnică a atins în războiul actual o culme a rătăcirii și nonsensului: civilizația a creat orașele, civilizația nimicește orașele de pe fața pământului. Dacă
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
presă scrisă și televiziune, în cadrul diverselor activități, cu ocazia fiecărui eveniment din orizontul tematic al justiției, vocea Asociației Magistraților din România, prin reprezentanții săi, este răsunetul tulnicelor care comunica odinioară peste crestele dealurilor și munților vestind că se apropia o primejdie. Acest aspect denotă o credință neclintită, ca stânca, în sfințenia independenței justiției, și transmite un mesaj eroic, cu atât mai mult cu cât și-l asumă de cele mai multe ori singură, de apărare a statutului profesional, demnității și libertății profesiei. Asociația
„ROLUL JUSTIŢIEI ÎN SISTEMUL PUTERILOR ÎN STAT” (PRIMA PARTE) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352610_a_353939]
-
Nicolae Grama, reprezentând o anumită categorie, cel care-și caută calea încercând să afle dacă este de sau în tranziție. După ce i se propune să treacă în altă tabără, el trage o concluzie gravă: „Înseamnă că soarta României e în primejdie”. Acest prim volum al noii cărți semnate de Gheorghe Andrei Neagu cuprinde și frânturi din ecoul pe care evenimentele de la București l-a avut în provincie, locul unde, de obicei, nu se întâmplă nimic și anume printre trăitorii din Focșani
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „UN SECURIST DE TRANZIŢIE” de LUCIA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353681_a_355010]
-
azi. Aici se încrucișează drumurile spre mănăstirile, rezervațiile, cetățile Moldovei întinse până în Bucovina, marginile Maramureșului, Dunăre și peste Prutul cel ce curge ca o lacrimă nemaisecată de niciun soare care nu mai răsare de atâta timp, în zarea revărsată în primejdii dintr-acolo. Aici s-a născut actorul Mihai Mălaimare. Cum spune, aici trebuia s se nască! E unul dintre oamenii de valoare ai locului care nu a plecat cu tot cu urme de acasă. Adeseori revine, iar când nu vede Botoșaniul, trăiește
MIHAI MĂLAIMARE. TEORIA GESTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353706_a_355035]
-
o săritură până acasă, povestesc despre mizeria lor de acolo, apoi se întorc tot acolo, nepăsându-le de cei lăsați aici... Nu e bine. Suntem un popor mic și veșnic amenințat cu nimicirea. Cu cât ne vom împrăștia, cu atît primejdia ce planează asupra-ne va fi mai mare. Aș vrea să strig tuturor: „Veniți acasă, veniți înapoi, serviți țara care v-a servit și v-a ocrotit în clipe grele. Locul vostru e aici!”. Mă vor auzi? Evident, nu. Și
CLIPE DE REFLECŢIE – PIATRA ŞI DORUL de HARRY ROSS în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354088_a_355417]
-
Chiar dacă suntem deocamdată miopi și vedem totul ca printr-o oglindă afumată, vag, estompat, important este că vedem totuși ceva, pe Cineva care merge înaintea noastră și ne arată Calea, care dezțelenește drumul, care cercetează să nu existe pentru noi primejdii neașteptate, capcane ascunse, fiare la pândă, prăpastii întunecoase în care să ne alunece pasul. (Miopie) • În înțelepciunea Sa Dumnezeu a făcut și unele lucruri vizibile pentru ca măcar pe acestea să le vedem. Dacă avem ochi. Dumnezeu a creat însă și
DESPRE VOALUL LUI ISIS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354219_a_355548]
-
care pe vremea școlii împreună cu alți colegi ne aventuram pe Bistriță de la Piatra-Neamț până după Podul de Fier de la intrare în Bacău, acum nu mai era posibil . Au apărut tot felul de stânci, insule, grinduri care împiedică și pun în primejdie plutăritul și plutașii. Sezonul plutăritului începea pe atunci cam la mijlocul lui Martie și ținea vreme îndelungată, până în adâncimea toamnei, ba uneori în noiembrie când cădea zăpada. Imaginați-vă că nu odată se auzea, iar ziarul ,,Bacăul'' relata despre catastrofa navigației
CROAZIERĂ PE BISTRIŢA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354545_a_355874]
-
parte necenzurată am extras majoritatea textelor din lucrarea de față. Apariții postume: “Jurnalul fericirii” (1991), “Monologul polifonic” (1991), “Dăruind vei dobândi” (1992), “Nicolae Steinhardt. Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângiorzan” (1992 și 1998), “Primejdia mărturisirii” (1993) și “Drumul către iubire” (1999). Iar în perioada anilor 2008 - 2012, Editura “Polirom” din Iași, dimpreună cu Fundația “Nicolae Steinhardt” din cadrul Mănăstirii Rohia - Maramureș, au publicat, în condiții grafice extraordinare, în ediție integrală, toată opera Părintelui Nicolae Steinhardt
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
și de ce a venit? Prietene, îi spune. Acest “prietene” mi se pare mai cutremurător chiar decât interzicerea folosirii sabiei și decât vindecarea urechii lui Malhus. Exprimă ceea ce la noi, oamenii, se numește înaltul rafinament al stăpânirii de sine în prezența primejdiei, virtute supremă cerută samuraiului. Poate că vorbe pașnice ( nu scoateți sabia) și fapte milostivnice (tămăduirea rănii) să le fi putut grăi și face și un sfânt. Dar “prietene” implică o măreție și o liniște care, numai venind din partea divinității, nu
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
CAPĂT Rareori omul o apucă exact pe cărarea pe care ar trebui să meargă pentru a ajunge la țintă. De obicei, se caută cu osârdie, drumuri întunecate, înguste, accidentate, pe buza de prăpastie, fiindcă, nu-i așa? omul are vocația primejdiei și fără puțină adrenalină, n-ar avea farmec nimic. Pe aceste drumuri dosnice poți întâlni lesne tâlhari care să te jefuiască de ceea ce ai mai bun în tine sau la tine: de cinste, onoare, demnitate, avuții sufletești. Pe cine să
PE CĂRĂRI FELURITE SPRE LUMINŢA DIN CAPĂT de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354629_a_355958]
-
ai făcut pe deplin datoria, mereu cu ochii la Acela care se născuse pentru a fi Mesia, Mântuitorul așteptat. Cu adâncă evlavie și sfântă statornicie i-ai condus la adăpost sigur, ferindu-i de privirile rele, de cele mai grele primejdii. Fără îndoială că pentru ei ți-ai fi dat chiar și viața, așa cum ți-ai dat sudoarea muncii pentru a le asigura cu rodul mâinilor tale, traiul necesar. Se poate spune despre Isus, Maria și Iosif că erau uniți toți
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354665_a_355994]
-
gelozia. Dăduse viață unui copil care nu era al lui. Femeia îi studia fiecare linie a trăsaturilor păstrate în inimă și trup. Îi va explica, mai târziu, ce se întâmplase cu ani în urmă. Viața copilului ei adorat era în primejdie. Îl invită în camera lui, imaginea era dureroasă. În baldachinul din mijlocul încăperii era un băiat, răpus de boală și suferință. Părul brunet, căzut pe frunte era asudat, broboane de sudoare îi scăldau fața. Nu avea mai mult de șapte
REGĂSIRE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347040_a_348369]