1,457 matches
-
și lumea câmpeneasca. Despărțindu-se de peisajul montan, pe care căruță îl lasă în urmă, trecând pe malul stâng al Șiretului, cei doi copii (Nica și Zaharia lui Gâtlan) și moș Luca care merg la Iași fac un popas pe prispa unui rotar din Blăgești, unde sunt pișcați de țânțari și dorm într-o „fumăraie de baligi”. Autorul descrie prin vorbele lui moș Luca diferențele dintre cele două lumi separate de Siret: "„Așa-i viața câmpeneasca (...). Cum treci Șiretul, apa-i
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
distins în 1965 cu „Grand prix du disque” ("Marele premiu al discului"), decernat de Academia „Charles Cros” din Paris. A cântat în numeroase restaurante și localuri bucureștene (mai ales în perioada interbelică): „Neptun”, „Café Wilson”, „Parcul Aro”, „Luxandra”, „Luther”, „Continental”, „Prispa-naltă” din Piața Obor. Maria Tănase a avut un repertoriu extrem de vast ce-a cuprins cântece din toate regiunile României și din toate categoriile: doine, orații de nuntă, cântece de leagăn, de joc (hore, sârbe, învârtite, jienești), de dragoste, de
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
Noului Severin D. D. Ghenadie. astă-dzi 13 Aprelie de Părintele Protoereu al judeciului P Cătărășanu. Preotu Biserici Ștefan Bălăcean. Cîntăreț Barbu Cojocariu. ... Dzugrav M. Stăiculescu C. Strehaia, C. Ciochiuțu."" O însemnare în betonul treptelor de la intrare sugerează că structura din fața prispei a fost adausă în 1911. Pictura exterioară este semnată de Anton Barbu din Panaghia, Dolj, în 1974. Recent au fost înlocuite ferestrele vechi cu termopane, cu excepția unei ferestre spre sud la altar. Biserica este ridicată peste o fundație înaltă de
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
Floricăi Ungur pune un strop de fericire în fiecare inimă. Cântecul ei preamărește omul, viața, iubirea în firescul și sublimul lor”. (Ioan Laza, ziarist, "Farmecul unui glas", Crișana, 1976) „Florica Ungur m-a învățat cântecele, și s-a înălțat pe prispa casei cu ele, apoi a adormit în tărâmurile lor legănată de o mamă bătrână, cu brâul de lână. Cântecul ei se frânge în lumină și-n duh de sărbătoare, cheamă la viață și-n bucuria îndurerată, aproape de istov, ne spune
Florica Ungur () [Corola-website/Science/307616_a_308945]
-
al mănăstirii, amplasat spre nord-vest. Turnul-clopotniță este o construcție masivă din zid, cuprinsă în corpul de chilii de pe latura de est a incintei, construit în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Acest corp de chilii are două nivele, cu prispă largă, sprijinită pe șiruri de coloane din lemn. Amplasat la 80 m est de Biserica "Adormirea Maicii Domnului", turnul-clopotniță are un gang de intrare la parter și două etaje de formă pătrată. În încăperea de la primul etaj a fost amenajat
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
strămoș întemeietor al Bucureștiului cu numele de Bucur. Biserica, închinată sfinților Atanasie și Chiril, are dimensiuni mai puțin impunătoare, dar bine proporționate. Fațadele construcției sunt liniștite și drepte, vopsite în alb. Intrarea se face printr-un pridvor elegant asemănător cu prispele întâlnite la casele țărănești din România. Pridvorul prezintă arcade polilobate susținute de stâlpi din lemn. În partea superioară edificiul are o turlă simplă cu streașină largă și o cupolă în formă de ciupercă. Ușa și ferestrele prezintă ancadramente din piatră
Biserica Bucur () [Corola-website/Science/308364_a_309693]
-
clădiri. Mănăstirea Agapia este formată dintr-o incintă alcătuită din clădiri pe două nivele, având un cerdac larg, care se desfășoară de jur-împrejurul bisericii. Pe latura de est se află un turn clopotniță cu două etaje, având la primul etaj o prispă continuă cu arcade elegante și coloane de lemn dispuse în linie. Pe latura sudică a incintei se află Paraclisul „Nașterea Maicii Domnului”. În paraclis se află vechea catapeteasmă cu picturi din secolul al XVIII-lea a Paraclisului „Sf. Gheorghe” de la
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
aproximativ 20% din suprafața muzeului sunt amplasate anexe gospodărești, ateliere, biserici, mori, instalații tehnice, fântâni, un scrânciob precum și multe alte ustensile tradiționale adunate din gospodării provenind din diverse provincii ale României. Dintre gospodăriile dobrogene atrag atenția casa din Ostrov cu prispa susținută de stâlpi frumos ornamentați, gospodăria lipovenească (1898) și cherhanaua, ambele din Jurilovca. Arhitectura populară din Muntenia este ilustrată, printre altele, de frumoasa gospodărie din Chiojdu, construită din bolovani și având un foișor cu stâlpi ciopliți și balustrada din scândura
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
regiunile de deal și din regiunile de munte sunt deosebite de cele din zona de câmpie prin fundația înaltă, cele de la șes fiind majoritatea cu fundații joase, cele provenite din zonele unde invadau dușmanii des fiind jumătate îngropate în pământ. Prispa este un element specific arhitecturii românești, ea fiind o terasă susținută de stâlpi; se poate să o găsim pe toate laturile casei. În timpurile moderne casei țărănești i-a fost adăugată o cameră de oaspeți unde țăranul își ținea toate
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
Dealul Negru sau Raglitci (1.152 m), Pleșa (1.136 m), Bistrei (1.144 m), la sud de Dealul Vătavii până în valea Bistrei, pe care o urmărește până la confluența cu Mureșul. Contactul Călimanului cu Podișul Transilvaniei se face prin intermediul unei prispe largi - Piemontul Călimanului - ce realizează trecerea spre depresiunile Livezile-Bârgău, Budac, Deda-Porcești delimitate la vest de Culmea Sieului și alte coline din dealurile Bistriței. Această delimitare corespunde Masivului Căliman privit ca unitate montană propriu-zisă, dar, din punct de vedere turistic, aria
Munții Călimani () [Corola-website/Science/302308_a_303637]
-
Hârșova-Capu Midia. Masivul Dobrogei de Nord este mai înalt, cu un relief mai variat și o înclinare generală de la Dunăre spre mare. Este format din Munții Măcinului (cunoscuți și sub denumirea de Culmea Pricopanului), Culmea Niculițelului, Dealurile Tulcei (continuate cu prispa Agighiol), Depresiunea Nalbant, Podișul Babadagului (alungit de la Dunăre la Marea Neagră, cu altitudine maximă de 401m), Podișul Casimcei, format din șisturi verzi (cu 325 m altitudine maximă), continuat cu prispa Hamangia; Calcarele jurasice intersectate de râul Casimcea au generat un mic
Podișul Dobrogei () [Corola-website/Science/302911_a_304240]
-
sub denumirea de Culmea Pricopanului), Culmea Niculițelului, Dealurile Tulcei (continuate cu prispa Agighiol), Depresiunea Nalbant, Podișul Babadagului (alungit de la Dunăre la Marea Neagră, cu altitudine maximă de 401m), Podișul Casimcei, format din șisturi verzi (cu 325 m altitudine maximă), continuat cu prispa Hamangia; Calcarele jurasice intersectate de râul Casimcea au generat un mic areal carstic (peșterele de la Gura Dobrogei și "cheia" Dobrogei). Uneori Podișul Casimcei este considerat o subdiviziune majoră separată a Dobrogei, de același rang cu celelalte două și denumit Dobrogea
Podișul Dobrogei () [Corola-website/Science/302911_a_304240]
-
a mai păstrat, fiind demolată. Biserica, construită din lemn de stejar, are planul dreptunghiular cu dimensiunile de 8,05 m x 5,42 m. Absida altarului este decroșată , poligonală și are patru laturi. În partea de sud, biserica are o prispă cu 4 stâlpi, lată de aproximativ 1,26 m. Intrarea în biserică se găsește tot pe partea de sud, încadrată de un frumos portal decorat cu rozete și frânghii răsucite. În partea de sus, portalul este ornat cu o cruce
Biserica de lemn din Sic () [Corola-website/Science/312306_a_313635]
-
se află în localitatea omonimă din județul Bihor. Având hramul “Adormirea Maicii Domnului”, biserica este una dintre cele mai interesante edificii religioase din zona Beiușului datorită prispei de pe latura sudică a naosului, numită de localnici "perindele". Folosite ca "loc de detenție", perindelele amintesc de o altă funcție decât cea religioasă, cea de loc de judecată, pe care o avea biserica. Folosită și azi ca și în trecut
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
stângă a bisericii iar cei din Băleni partea din dreapta. Același algoritm se folosește și la îngroparea morților în cimitir. are planul dreptunghiular, cu absida altarului poligonală, cu cinci laturi, decroșată. Lungimea bisericii este de aproximativ 1100 cm. Particularitatea bisericii este prispa de pe latura sudică ce se întinde pe toată lungimea naosului de aproximativ 525 cm. "Perindelele" se termină odată cu naosul, pronaosul fiind mai lat decât naosul, ocupând și locul prispei. Ca lungime, pronaosul are o lungime de 575 cm. Intrarea se
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
decroșată. Lungimea bisericii este de aproximativ 1100 cm. Particularitatea bisericii este prispa de pe latura sudică ce se întinde pe toată lungimea naosului de aproximativ 525 cm. "Perindelele" se termină odată cu naosul, pronaosul fiind mai lat decât naosul, ocupând și locul prispei. Ca lungime, pronaosul are o lungime de 575 cm. Intrarea se face prin partea de vest a bisericii, în axul bisericii. Ușa bisericii, este frumos decorată cu ținte vechi din fier. Biserica femeilor este despărțită de biserica bărbaților printr-un
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
acoperită cu țiglă iar vârful turnului este decorat cu un inel, inel întâlnit și la alte biserici din zonă ( Rieni, Valea de Jos, Mierag, Lazuri de Beiuș ș.a. ) Vechea biserică de lemn din Totoreni este singura care păstrează amintirea pendelelor. Prispa aparentă, situată pe partea de sud a naosului, i-a fost dată, potrivit vechii tradiții, o destinație specială, anume de loc de pedeapsă pentru cei certați cu bunele moravuri. Se spune că acest loc de ispășire a pedepsei, nu era
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
învelitoarea de șindrilă este înlocuită cu țiglă iar coiful turnului este îmbrăcat în tablă. Fotografia făcută și publicată în anii '30 de către Coriolan Petranu surprinde această modificare adusă bisericii. Ulterior, pe latura de sud a bisericii a fost amplasată o prispă ce se întindea pe întreaga lungime a naosului și a absidei altarului, situație surprinsă la momentul publicării lucrării "Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei" în anul 1978. În urma intervențiilor de după această dată, biserica a căpătat o formă
Biserica de lemn din Mierag () [Corola-website/Science/312400_a_313729]
-
1988, de către P.S. Iustinian Maramureșanul, episcop ortodox al Vadului, Feleacului și Clujului . este construită din lemn de stejar.Formată din naos și pronaos de formă dreptunghiulară, cu absida altarului decroșată, poligonală cu patru laturi, având în partea de sud o prispă cu 9 stâlpi, biserica este un edificiu de dimensiuni medii. Tot pe partea de sud se face și accesul în biserică, printr-un portal frumos ornamentat cu crestături, motive geometrice și spirale. Biserica este ornată și cu motivul des întâlnit
Biserica de lemn din Bucea () [Corola-website/Science/312403_a_313732]
-
Toadere". Sfințiță în același an, 1785, biserica va fi folosită de către comunitate până în anul 1957, când a fost construită biserica de zid folosită și azi de comunitate. Mutată în 1961 la Oradea, biserica a suferit unele modificări, renunțându-se la prispa de pe latura de nord. Edificiul se remarcă și prin sistemul de boltire. Absida altarului, decroșată, poligonală cu cinci laturi este acoperită cu o boltă elipsoidală, racordată cu pereții din răsărit printr-o semicalotă. Spațiul destinat naosului este nu este acoperit
Biserica de lemn din Brusturi, Bihor () [Corola-website/Science/312401_a_313730]
-
Conform tradiției, biserica ar fi fost mutată de două ori fiind adusă pe locul actual în urmă cu 400 de ani. Pe lista monumentelor istorice biserica este datată din 1710, fără să aflăm de unde provine această dată. Structura bisericii are prispă pe latura de sud ce adăpostește pictura murală exterioară, ștearsă aproape în întregime. Prispa este bine legată cu butea bisericii și de aceea poate data monumentul în secolul 18, când prispa aproape că se generalizează în zona Sălajului. Cele două
Biserica de lemn din Creaca () [Corola-website/Science/309698_a_311027]
-
actual în urmă cu 400 de ani. Pe lista monumentelor istorice biserica este datată din 1710, fără să aflăm de unde provine această dată. Structura bisericii are prispă pe latura de sud ce adăpostește pictura murală exterioară, ștearsă aproape în întregime. Prispa este bine legată cu butea bisericii și de aceea poate data monumentul în secolul 18, când prispa aproape că se generalizează în zona Sălajului. Cele două uși la altar nu pot fi atribuite numai secolului 17 deoarece această trăsătură s-
Biserica de lemn din Creaca () [Corola-website/Science/309698_a_311027]
-
să aflăm de unde provine această dată. Structura bisericii are prispă pe latura de sud ce adăpostește pictura murală exterioară, ștearsă aproape în întregime. Prispa este bine legată cu butea bisericii și de aceea poate data monumentul în secolul 18, când prispa aproape că se generalizează în zona Sălajului. Cele două uși la altar nu pot fi atribuite numai secolului 17 deoarece această trăsătură s-a păstrat în mod particular în Sălaj până târziu, chiar până la începutul secolului 19. Portița de lemn
Biserica de lemn din Creaca () [Corola-website/Science/309698_a_311027]
-
uși și ferestre). Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și un hogeag pe tabla din spate. Pardoseala este din lut stabilizat. În fața casei se află o prispă. Una dintre primele case achiziționate de Muzeul Satului Bucovinean este o casă de locuit din localitatea Roșu, aflată în zona etnografică Dorna. Casa datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, ultimul său proprietar fiind Varvara Negrea. Ea a fost reconstruită
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
proprietar fiind Gheorghe Buliga. Ea a fost reconstruită în muzeu în anul 2001, obiectivul fiind deschis publicului la data de 14 iunie 2006. Construcția avea rolul de locuință, fiind de tip cameră-tindă-cameră, cu plecătoare pe latura din spate și cu prispă de lut pe două laturi. Locuința este construită din cununi de bârne de brad îmbinate în „coadă de rândunică” (tehnică de construcție). Pereții sunt lutuiți pe șipci și văruiți. Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță de
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]