95,170 matches
-
care Conu Nicu, antecesor cu 2-3 generații al lui Beiu, cel din Munci și socoteli, istorisește cum a reușit să rotunjească într-un singur trup moșia de la Grozăvești. Simion FAUR Când înfloresc rapițele Conu Nicu își îmbrățișă câmpurile, cu o privire lacomă, ca de hultan, ca de lup hămesit. Cât de dragi îi erau și cât de amarnic se luptase pentru ele, mai întâi cu moștenitorii ăilalți, din partea "cucoanei", adică din partea mă-si cea cu sânge albastru, și cu ăștilalți, cioflingarii
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
frumusețea. Construcția seamănă frapant cu un adăpost pentru sinistrați, dar nesimțitul a aflat - nu de azi, de ieri - că scopul scuză mijloacele. Culoarea mai degrabă mohorâtă a pânzei de cort contrastează cu manifestările euforice pe care urmează să le ascundă privirilor. O parte dintre martori mustăcesc în spatele geamurilor. Dacă tot nu dormim la noapte, măcar să vedem și noi cum dansează mireasa." Ei bine, da, trăim într-o lume imperfectă. Însă una în care legea compensației funcționează fără încetare. Fericita pereche, socrii
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
geamurilor. Dacă tot nu dormim la noapte, măcar să vedem și noi cum dansează mireasa." Ei bine, da, trăim într-o lume imperfectă. Însă una în care legea compensației funcționează fără încetare. Fericita pereche, socrii, nașii și nuntașii sunt feriți de privirile locatarilor, dar au grijă să recupereze în plan auditiv acest neajuns vizual. Publicul de la ferestre nu vede tortul de nuntă, dar aude mai clar decât i-ar plăcea întreaga coloană sonoră a evenimentului. Strigarea darului, sârba pe asfalt, hora la
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
ei (pentru care ce nu face?), pentru promisiunea făcută tatălui ei. Și pentru bunica ei și pentru Iulia în iuliele ei și pentru Parisul ei cu întâlnire. Pentru ochelarii ei de care nu se desparte și în dosul cărora ascunde priviri albastre pline de litere. Pentru că e cea mai bună autoare de proză scurtă de azi de la noi și pentru că o iubesc toți câți o citesc (doar că se lasă greu, când i se cere să scrie). Pentru că are personalitate, dar
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
ajung, uneori, la vrăjitorul din Oz. Cînd vreau să fiu șuchie, îmi pun niște cercei aurii, nostimi foc, o brățară cum nu mai există nici în Capitală, nici în țară, și un șirag caraghios, care atrage, ca un magnet, toate privirile. Bănuiesc că ăsta este și rolul lui, nu? Toate sînt unicat, ca și alte brățărușe, cordoane, lănțișoare, bluzițe, fustițe, rochițe pentru esențialul motiv că sînt fabricate, inventate și asamblate de mîna ei. Am și o colecție de unicate confecționate pentru
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
și eu, fotografiile color,încă rare, cu Claudia noastră în Piazza di Spagnia sau Grădina Borghese,silueta ei decupată pe portalul bisericii Santa Maria degli Angelli. Dar moda fotografiilor alb/negru și Ostalgia, comunismul roz,Good-by Lenin! mi-a încălzit privirea pe care o îndrept spre fetița cu o sticlă de Brifcor în mână, în blugi și adidași românești. Și îmi imaginez,cu o emoție rușinoasă, inavuabilă,televizorul lăsat deschis, fără sunet, peste o Sala a Palatului înțesată de costume care
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
nume, îngropate în Hadernsee, sau ducerea iremediabilă pe apa sîmbetei a recoltei, precum șirul fără de număr al celor dispăruți? O bătaie în ușă îl trezi la realitate. - Cine-i? - Hansi, domnule Klaus. Sau poate că vă deranjez. După ce aruncă o privire de jur împrejurul camerei, pentru a se asigura că dezordinea nu era atît de catastrofală, precum îi stătea în obicei, Klaus răsuci cheia în broască, fără ca urechea lui să înregistreze acel zgomot metalic scrîșnit, atît de neplăcut la ușile vechi. Statura uriașă
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
astăzi. Klaus își aminti brusc că primele semnale sonore ale micii Walburga le înregistrase pe casetofon. Luă aparatul de pe noptieră și porni caseta: ,atiorți-cîsintorevalbua-preloa-ufarel-hlwootapibtoklbumesga" răsună cristalin vocea din aparat și Klaus nu se putu abține să zîmbească, amintindu-și de privirea dreaptă, înclinarea capului și de agitația brațelor micuței turuitoare. Klaus își atinse buza de sus, plimbă buricul degetului peste vîrful limbii și închise ochii. În urechi începură să-i răsune, ca dintr-o altă lume, șoaptele, cuvintele și exclamațiile micului
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
nici cea mai mică umbră de compasiune. ,Vreau ca, din această seară, nimeni să nu mai fie de față, cînd mă dezbrac, în afară de Dumnezeu și de Ludwig. Cred că pot să mă încred în ajutorul lor", tunase Walburga, ațintindu-și privirile tăioase asupra lui. Hansi nu avea, de fapt, nimic împotriva acestei noi reguli, care îi atribuia perechii sacrosancte Dumnezeu-Ludwig puteri sporite, exclusive, dar, în egală măsură, inofensive. Se obișnuise demult cu cele două tablouri, pe care Walburga le agățase, unul
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
peticul de hîrtie între degetul mare și arătător, grijuliu să nu îl păteze cu grăsimea transpirației lui abundente. Ciocăni ușor în ușă, dar cum nu primi nici un răspuns, își luă inima în dinți și intră în vîrful picioarelor. Aruncă o privire asupra patului, încă nedesfăcut, pe care trona șalul de lînă de culoarea smeurei, neterminat, alături de ghemul uriaș. Temător, înaintă către scaunul cu rotile din dreptul ferestrei, în care Walburga, cu părul cînepiu lăsat de-alungul umerilor, părea că abia mai respiră
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
asta trebuia, să te rogi cu ardoare, mereu și mereu, dacă voiai să capeți alinare. Nu să fugi din calea Domnului, ca un laș! spuse ea și-i dădu drumul la rever, aproape împingîndu-l. O furie rece îi sclipea în priviri. - Dacă știam atunci, cînd te-ai întors, nici nu te mai primeam. Mîine, te duci imediat la părintele Schultz și-l anunți că vrei, din nou, să primești taina botezului! adăugă ea, strîngînd pumnii. Vreau să avem copii, care să
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Să stăm de-a pururi lîngă tine. În cele cîteva clipe de tăcere prelungită, Hansi fu convins că Walburga adormise. Cînd se hotărî, în cele din urmă, să se retragă neauzit, Walburga își întinse amîndouă mîinile după el, aruncîndu-i o privire, pe care Hansi o uitase demult: privirea aceea plină de iubire, de încredere și admirație, care, vara, îi răcorea inima, iar iarna îl sfredelea fierbinte din creștet pînă-n tălpi. Hansi se aplecă deasupra ei și primi, cu ochii închiși, atingerea
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
În cele cîteva clipe de tăcere prelungită, Hansi fu convins că Walburga adormise. Cînd se hotărî, în cele din urmă, să se retragă neauzit, Walburga își întinse amîndouă mîinile după el, aruncîndu-i o privire, pe care Hansi o uitase demult: privirea aceea plină de iubire, de încredere și admirație, care, vara, îi răcorea inima, iar iarna îl sfredelea fierbinte din creștet pînă-n tălpi. Hansi se aplecă deasupra ei și primi, cu ochii închiși, atingerea ușoară a buzelor ei pe frunte. - Ia
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
unei perdele cineva pândește mă pândește pe mine suntem două mici fiare de-o muțenie ucigătoare mi-ar plăcea să adulmec mirosul de parfum bărbătesc un obraz proaspăt bărbierit numai dimineața bărbatul miroase a mirt când se întoarce acasă are privirea obosită rece o vreme stă la fereastră fumează tușește din piept i se desprind cercuri fumurii fruntea i se încrețește de gânduri Ar trebui anume să-ți vorbesc ca un copil care și-a încheiat un arest în camera ne-ndurător
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
de tristețe, căci ce poate salva rostirea în fața secolelor rămase în urmă din glasul omului plecat să picteze prin insulele sudului ...încotro ne îndreptăm... și-n fața ta doar amintirea, de ești astfel făcut. de ești astfel făcut, încît fiecare privire să se preschimbe într-o amintire ești prins din toate părțile într-un hățiș de umbre și-nsingurat vei rămîne în devălmășie, mereu chircit peste o lumină rară, de ești astfel făcut încît să te clatini la orice apropiere, la orice
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
competent al instituției. 2.Serviciul care a primit inițial scrisoarea sau cererea informează petiționarul despre acest fapt și îi comunică numele și numărul de telefon al funcționarului căruia i-a fost încredințat dosarul. 3.Funcționarul informează cetățeanul sau asociația cu privire la posibilele erori sau omisiuni din documente, oferindu-le acestora posibilitatea de a aduce corecturile necesare. ARTICOLUL 16 DREPTUL DE A FI ASCULTAT ȘI DREPTUL LA REPLICĂ 1.În cazurile care implică drepturile sau interesele cetățenilor, funcționarul urmărește ca dreptul
GHID DE CONDUIT? A FUNC?IONARILOR PUBLICI by Corneliu MORO?ANU () [Corola-journal/Administrative/84078_a_85403]
-
de ești minunea zilelor puține, Lângă ne-ndurarea vremilor de clește, Cu frumosul lumii întrupat în tine, Tu să fii aceea care mă-nzeiește; Când cuprinde ziua cerul ei subțire, Nu știu nici cărarea, nici cuvântul rege, De-mi va fi privirea zid de mânăstire, Tu să fii aceea care înțelege; Visul fericirii fulgeră-n carate, Nici durerea nu e în sclipiri săracă, Dacă-ncearcă plânsul râul să-și arate, Tu să fii aceea care mă împacă; Iar când cheamă vremea semnul
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
mască, fiecare ne împrumută masca sa și noi sărim într-un picior, de bucurie. Lopețile Frenezie a culorilor - sarabandă a gândurilor... Calci pe un teritoriu regăsit. }i se pare că trece o luntre, - apa ai închipuit-o tu -. Lopețile-s privirile tale, care se afundă în adânc. Vers Mai smulg câte ceva, câteodată, din insomnia lunii, legănată. Vis Deodată, strig fiica pe care aș fi dorit-o, fiul nu mă aude, fratele este pierdut în constelații negre. Cerberul stă la poarta mult
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
niște hale la parterul blocurilor, și cu timpul au ajuns atât de pustii că-ți era tot una dacă erau deschise sau închise. Vânzătoarele rezolvau cuvinte încrucișate, sau chiar citeau o carte. Toți aveam aceleași cărți. Când intrai ridicau uimite privirile, și dacă te apropiai deveneau ostile și prevăzătoare. Nu vedeai oare și singur că nu este ceea ce cauți? De unde puteau să știe ele când vor primi marfă? Iar când mergeau acasă mai aveau câte ceva în sacoșa pe care o țineau
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
ostile și prevăzătoare. Nu vedeai oare și singur că nu este ceea ce cauți? De unde puteau să știe ele când vor primi marfă? Iar când mergeau acasă mai aveau câte ceva în sacoșa pe care o țineau prevăzător sub haină, ferită de priviri. Biscuiții cumpărați la kilogram ni se lipeau de gât, ca aluatul nedospit. Cei mai norocoși ne îmbrăcam cu furnituri militare pe care le vindeau plutonierii sau magazionierii. Când venea zloata, bocancii mei de parașutist atrăgeau priviri invidioase pe stradă. Îi
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
sub haină, ferită de priviri. Biscuiții cumpărați la kilogram ni se lipeau de gât, ca aluatul nedospit. Cei mai norocoși ne îmbrăcam cu furnituri militare pe care le vindeau plutonierii sau magazionierii. Când venea zloata, bocancii mei de parașutist atrăgeau priviri invidioase pe stradă. Îi mai am și astăzi, mucegăiți undeva într-un fund de debara, de parcă ar fi o imprudență să mă descotorosesc de ei. Nu se știe, așa-i? Singurul lucru care ne interesa era ca îmbrăcămintea să ne
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
pod, ținându-se cu o mână de balustradă, și privea de câtăva vreme în apele râului. Înafară de faptul că erau bogate și de culoarea vag gălbuie a cafelei cu lapte, apele nu aveau nimic care să justifice măcar o privire. Iar bătrânul nu avea aerul că-l lăsaseră puterile și se odihnește discret, sprijinindu-se în baston și cu o mână pe balustradă. Se oprise ca să privească apele pe care mulți nu le mai vedem de ani de zile, indiferent
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
bogate și curgerea lor avea ceva de urgență, păreau alungate din munții în care trebuie să fi plouat probabil ca la prăpăd. Se derulau interminabil printre malurile înalte, o mișcare fără început și fără sfârșit, și dacă zăboveai mult cu privirea asupra lor începeai să ai vag impresia unei evanescențe, că umbra ta din apă încearcă disperată să-ți comunice ceva, să-ți spună cine ești. Să fi fost momentul de dialog cu umba sa? Te prezinți aici, deasupra apei ca
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
a cufundării mele amniotice. Liiceanu venea așadar spre mine și pe măsură ce se apropia ochii i se exorbitau, deveneau două talgere uriașe cu un cerculeț roșiatic în centru care cliniota, transformându-se în cele din urmă în acel böser Blick, faimoasa privire rea a BMW-ului 330 XD. Când a ajuns la doi metri de mine, a întins brațul care se transforma, pe măsură ce se apropia de beregata mea, într-un clește de tarantulă tărcată, cu un pântec enorm de cleștar, și, rostogolindu
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
lui, pentru că el are și statut de narator. Chiar dacă nu se întîmplă nimic extraordinar (sau poate tocmai din acest motiv), orice mică întîmplare este privită ca fiind de domeniul senzaționalului; totul îl uimește pe naratorul personaj și totul îl amuză, privirea lui este mereu inocentă, deși nu lipsită de luciditate. Ceea ce îl determină să se apuce de scris este întîlnirea cu un fost secretar de partid care urma să îi facă dosarul de primire în PCR. Pînă să se ajungă însă
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]