3,831 matches
-
să fie mai la locul ei aici decât eraea. Mark ar fi făcut orice pentru păpușica Barbie a lui. Karin dădu peste ei într-o după-amiază târzie, la masa din bucătărie, aplecați asupra unui album de artă, arătând pentru orice privitor la fel ca Joan Schluter, cufundată în Scriptură împreună cu ultimul ei pastor. Cartea se numea: Un ghid al nevăzutului: 100 de artiști care ne-au dăruit alți ochi. Vreun volum din raftul-surpriză al Barbarei. Karin rămase în spatele lor, temându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
te strig, spun că trebuie să îți aleg o melodie pe care tu s-o recunoști după naștere, dacă sunt și eu deja o mamă cu instincte, o știmă care trăiește în lacuri și păduri, care se ferește de ochii privitorilor, o mică mamă verzuie și cu părul roșcat care vine numai noaptea pe hornuri, care se anină de streșini, care fumegă în ierburile de pe câmp, dacă inima mea știe să fugă de câini cu tine ascuns între pliurile ei, cred
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
pe trotuar, Îl Întinseseră pe jos și făcuseră cerc În jurul lui ca să-l apere de gloata care se Îngrămădea. Apoi sosi ambulanța cu sirenele șuierînd furios și Îngrozitor, dar omul era deja mort. Cadavrul a fost ridicat, polițiștii au alungat privitorii Împingîndu-i, lovindu-i, plesnindu-i și mînÎndu-i ca pe o turmă de animale fără minte, pînă ce, În final, se făcuse loc liber În jurul căruciorului distrus. Doi polițiști care căutau să elibereze strada pentru a face loc circulației Întrerupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vuietul mașinilor de nituit reîncepu, sus, deasupra străzii, pe cerul albastru, brațul lung al macaralei se mișcă, lanțul cu greutatea de oțel suspendată se legănă și coborî. Trupul fusese deja dus În clădire, polițiștii se repezeau ca niște tauri asupra privitorilor insistenți, vrînd să-i Împrăștie. Într-o mașină Închisă, o femeie, strălucind de poleiala scînteietoare a eleganței orășenești, privea afară, strîngînd cu mîna ei mică, Înmănușată, geamul și purtînd pe chip o tristețe studiată. În timp ce privea, șoptea Întruna tăios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
neliniște și de șoapte pline de Îngrijorare. Între timp barele de lemn țăcăneau Întruna cu același sunet mort, Înfundat, ca de tunet, oamenii treceau grăbiți să prindă trenul, iar În privirile, gesturile și atitudinea lor - În clipa cînd vedeau cercul privitorilor și bărbatul de pe bancă - se puteau citi toate reacțiile de care omul este capabil cînd dă ochii cu moartea. Unii se apropiau, se opreau, priveau spre cel de pe bancă și Începeau să pună Întrebări cu glas scăzut, plin de neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
altul, mulțimea se făcea vinovată de o acțiune turbulentă și indecentă, de care sufletul lor decent și docil se Îngrozea. Trei fetițe evreice și un băiat, tot evreu, se apropiaseră Împreună și se opriseră lîngă un grup din cercul de privitori. O clipă fetele rămaseră acolo și priviră speriate, strînse una lîngă alta, În timp ce băiatul se uita la mort cu o expresie mirată și cam tîmpă, și În cele din urmă rosti nervos, cu un glas strident și uimit: — Ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
una lîngă alta, În timp ce băiatul se uita la mort cu o expresie mirată și cam tîmpă, și În cele din urmă rosti nervos, cu un glas strident și uimit: — Ce-a pățit? A chemat cineva o ambulanță? Din cercul de privitori tăcuți, aflați acolo, nu-i răspunse nimeni, dar, Într-o clipă, un taximetrist, un bărbat cu trăsături aspre și brutale trădînd viața de noapte, cu pielea smeadă, gălbejită, ciupită de vărsat, cu părul și ochii negri, purtînd o șapcă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și nedumerire din mintea oamenilor o dată ce cuvîntul „moarte“ fusese rostit, deschis, aceștia Începură să vorbească Între ei lejer și firesc, de parcă erau prieteni sau colaboratori apropiați de mulți ani. Puțin mai Într-o parte și cam În afara cercului exterior al privitorilor, se strînseseră trei făpturi rafinate ale nopții și ale străzii uriașe ce vuia deasupra capetelor noastre - un tînăr spilcuit și obraznic, ce purta o pălărie cenușie și un pardesiu cenușiu croit pe talie, figură tipică de Broadway, un evreu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care o posedau foarte puțini oameni, de oriunde ar fi venit acei oameni; unul dintre posesori fiind un băiat. Cu fiecare secundă care trecea. Gosseyn devenea tot mai conștient de cât de idioată trebuia să pară această mică întrecere pentru privitori. Dar, bineânțeles, din moment ce împăratul era implicat, nimeni nu îndrăznea să i se opună. Așadar, stăteau cu toții acolo, înghețați, nemișcați ca și cei doi competitori. Dintre cei aproape treizeci de oameni, fără a mai pune la socoteală gărzile din spate, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
spre abstracționismul modern "cadra" cum se spunea atunci cu noile cuceriri științifice întrupate de combinele care purtau, deloc întâmplător, numele de "Gloria". Sau altfel, nu departe de batoza care înghițea snopii de grâu ale căror spice încovoiate aduceau în memoria privitorului stilul neobrâncovenesc de pe fațadele clădirilor interbelice ale burghezo-moșierilor, reprimat sub năvala unui internaționalism biruitor din Kamceatka până la Odra cu care mă solidarizam citind povestea exploratorilor prin marea Bahrens. Pe copertă erau aceleași linii alb-negru care dădeau viață săniilor sovietice și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și toate erau aproape gata, cînd mai apăru o problemă. în acea mulțime imensă, doar tipurile erau vizibile, și brusc simți nevoia unei figuri în mărime naturală în planul din față, cineva a cărui față uluită să fie îndreptată spre privitori, făcîndu-i parte a mulțimii. Thaw se opri să se gîndească, pentru că întreaga compoziție trebuia rearanjată, dacă introducea figura în mod firesc, fără să creeze sentimentul că-i lipită acolo. Profesorul de pictură, un om foarte conștiincios, se apropie și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cer din toate părțile. Fabrica, universitatea, gazometrul, mormanele de zgură, coamele dealurilor cu case, parcurile încărcate de copaci, toate urcau pînă cînd privi la un orizont ca marginea unui castron, pe fundul căruia se afla el. Pe margini se înghesuiau privitorii. Fu cuprins de o criză de autocompătimire pentru că atîția oameni se preocupau de singuraticul de el și îi salută cu două degete. O privitoare plecă de pe margine și dispăru în spatele acoperișurilor. Thaw închise ochii și și-o imagină coborînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în mijlocul domului, unde un bărbat masiv era așezat pe un tron. Fața lui, cu trăsături puternice, părea binevoitoare, dar ceva din felul în care se uita printre gene sugera că este ori miop, ori surd. Pictorul încercase să abată atenția privitorului, dîndu-i niște instrumente impresionante. în poală avea un glob, iar pe genunchi o sabie. într-o mînă ținea o balanță și în cealaltă o mistrie. Deasupra lui plutea un vultur cu fulger în cioc, și o bufniță privea de sub marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe veranda din fața vilei, apoi alergă la cea din spate. Era presat de nevoia de a se convinge că nu vine nimeni pentru a putea trece la interogatoriu. Iar întrebările ce le avea de pus erau multe. Dar perspectiva oferită privitorului de pe terasă îl întârzie. Căci înțelese cu această ocazie de ce nu putea vedea valea, dincolo de grădină. De la balustrada terasei, privirea se pierdea hăt în jos, într-o adâncime albăstrie. Căci colina pe care erau construite vila-spital nu era, în fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe veranda din fața vilei, apoi alergă la cea din spate. Era presat de nevoia de a se convinge că nu vine nimeni pentru a putea trece la interogatoriu. Iar întrebările ce le avea de pus erau multe. Dar perspectiva oferită privitorului de pe terasă îl întârzie. Căci înțelese cu această ocazie de ce nu putea vedea valea, dincolo de grădină. De la balustrada terasei, privirea se pierdea hăt în jos, într-o adâncime albăstrie. Căci colina pe care erau construite vila-spital nu era, în fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
reporterul de la Gazette-Bulletin, a încercat și el ușa, a deschis-o și a intrat. Voind să-l urmeze, inspectorul Clayton a găsit-o din nou încuiată. Se crede că McAllister a ajuns până în spatele clădirii, unde l-au văzut câțiva privitori. Imediat după revenirea lui, clădirea ciudată a dispărut la fel de brusc cum apăruse. Poliția se declară nedumerită în privința felului în care marele magician a creat o asemenea iluzie detaliată și de lungă durată, în fața unei mulțimi atât de mari. NOTA REDACȚIEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
interiorul magazinului, dar teribil de înspăimântat, în scurta clipă dinaintea întreruperii, de ceea ce se afla dincolo de tăbliile transparente ale ușii prin care tocmai intrase. Nu se vedea nicăieri nimic. Totul era de nepătruns. Nici inspectorul Clayton, nici vreo gloată de privitori gălăgioși cu gurile căscate, nici un șir de magazine mizere peste drum. Nu era nici măcar aceeași stradă. De fapt nu mai exista nici o stradă. În schimb se vedea un parc liniștit. Dincolo de el, strălucitor în soarele amiezii, se contura un oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
s-o poți distinge cu ochiul liber. Imaginea fusese organizată în așa fel încât fiecare mișcare a ei era urmărită de o serie de augmentatoare. Aceste instrumente, astfel acordate încât să separe energiile sensibile, se adaptau automat la prezența altor privitori. În timp ce Hedrock se uita înduioșat, ambele umbre se mișcară, moment fără precedent în spațiul macrocosmic - o mișcare atât de străină și ciudată încât vederea nu putea distinge o imagine acceptabilă. Nu era un proces deosebit de rapid, dar, în ciuda acestui "fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
presupun conflicte interioare, amabilitate, lipsa afectivității, succesiune cu reacție de recunoaștere, zâmbet, nemulțumire prin ridicarea sprâncenelor. - despre formele mâinii în spațiu: Retorica gestului face parte dintre științele dedicate limbajului natural, cultural și literar. Există acum o insistență pe relația cu privitorii, dar se fac referiri, la ceea ce simbolizează gestul corporal în relație cu ceilalți. Deseori, gesturile din realitate sunt transpuse în liniile mâinii; uneori, textul literar devine o parte a gestului din lumea reală, într-un anumit timp și un anumit
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
motivații, pentru că astfel nu vom ajunge la nici un fel de rezultat. Fenomenul decodificării simbolice e mult mai larg și complex. În artă, în special, fenomenele perceptive sunt pretexte pentru o reverie imaginară. În literatură, corpul uman schimbă perspectiva relației cu privitorul eficient. Mână-n mână Pentru specialiști Michelangelo (1475-1564), David, suveran al Regatului Israel (1004-965 î. H.), „favoritul Domnului”, ca păstor l-a învins pe uriașul Goliat, cu o piatră din praștie, reprezintă mitul învingătorului inteligent și al strămoșului Fecioarei Maria
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
își pierde valoarea simbolică, ezoterică, care cere o interpretare; drept limbă naturală, limbajul mâinii cere neapărat o viziune asupra lumii. Corelarea dintre expresie și conținut se petrece într-o dublă articulare în care apar regulile de interpretare ale relațiilor dintre privitor și semne; ca limbă, aparent perfectă, limbajul mâinii cere o interpretare în tradiția cărților de chiromanție și una de relație, în tradiția literară; caracteristic limbajului mâinii este tocmai ipostaza secretă, procesul de dilatare al aspectului intern ca un aparat simbolic
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
social, costume, accesorii, verbale și muzicale (dirijorul comunică nu doar prin muzică, ci și prin balet: prin mâini, brațe, cap și ochi, concertul este văzut, nu doar auzit). Forma de percepere se numește decodificare a codificării (conștiente și inconștiente) de către privitor, a unui anumit set de semne. Alături de semne non-verbale: ridic mâna, strâng mâna, dau din cap, vă fac semn cu palma să stați jos; fie râd, fie zâmbesc, ating palmele, se folosesc semne verbale (cuvântul spus sau scris, un ecuson
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
DIALOG: CE SE TRANSMITE PRIN GESTUL MÂINII? fericirea Fericirea este sensul și scopul vieții, traiectoria și finalul existenței umane! Aristotel, Etica nicomahică - Cuvinte cheie: dragonii NU AU MÂINI, gestul mâinii Comunicarea dintre divinitate și ființele umane ori animale depinde de privitori, care observă comunicarea simbolică și o transformă în interacțiuni de natură ritualică, declanșând mitic, momentul originii comunicării. Producerea sensului parcurge sistemul non-verbal (gest, mimică, postură) și sistemul verbal (cuvinte) din perspectiva unui timp simultan (gestul divin) sau succesiv (gestul uman
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cont de totalitatea operei autorului și de evoluția lui personală. Desigur, metoda este austeră și nu poate avea același impact jurnalistic ca cea aleasă de Cereti, dar este unica ce poate salvgarda obiectivitatea așteptată de la un istoric. Ceea ce am văzut privitor la Tertulian se poate spune și despre cea mai mare parte a autorilor studiați aici. D. Atunci când Cereti nu poate trece sub tăcere o mărturie care deranjează, face tot posibilul pentru a o minimiza în orice fel. Un exemplu izbitor
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
iertarea lui, și mai mult face acest lucru față de cei care s-au căsătorit după moartea soțului, căsătorie a cărei rațiune este, pentru majoritatea Sf. Părinți, slăbiciunea umană și imposibilitatea de a trăi în continență. Epifaniu este mai puțin sever privitor la văduvii recăsătoriți, față de Vasile cel Mare, care îi constrânge la o anumită pocăință publică: el nu le refuză acestora posibilitatea de a duce înainte o viață autentic creștină. Oricât de deplorabile ar fi în ochii lui, cât și în
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]