1,916 matches
-
și speră să-și recapete printre francezi integritatea și echilibrul pe care i le dictează propria natură. Franța e singurul loc din Europa unde engleza acceptă să facă, ironic, o mică reverență în fața orgoliilor locale. Plecăm pe jos într-o procesiune lungă, dezlânată, și în urma noastră timpul se face ghem... VASILE GÂRNEȚ: La gară, unde așteaptă trenul în care ne vom îmbarca spre Bordeaux, ne găsim bagajele aliniate pe peronul umed, aduse de la hotelurile unde le predaserăm de dimineață. Am o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Din nou în autocar. Intrăm într-un păienjeniș de străzi cu aromă culturală, despre care Nicolae Prelipceanu ne spune o mulțime de detalii pitorești. A mai fost la Paris. În sfârșit, coborâm din autocar și pornim, à pied, într-o procesiune lungă printr-un cartier lăturalnic, aproape muncitoresc, nici n-ai fi zis că ești la Paris. Ciudată idee să fim târâți în această... pustietate, n-o fi având orașul ăsta colțuri mai ospitaliere? Trecem pe lângă un canal afluent al Senei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Bodiu, particip la o paradă muzical-poetică, însoțiți de Odessa Klezmer Orkestra (acordeon, clarinet, trompetă, tobă etc.). Mergem, cu muzică, în șase localuri situate prin apropiere (patru cafenele, o librărie, un cinematograf), unde citim versuri pentru publicul adunat acolo. Animatoarea acestei „procesiuni”, urmărită de oamenii cartierului de la balcoanele caselor, este o femeie dolofană, foarte entuziastă, tipul clasic al activistului cultural, care bifează în niște foi „măsurile” îndeplinite. Citesc la 19.30, împreună cu poetul leton Maris Caklais, în Café de la Mairie. Maris, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
făcând câte o glumă mai deochiată, care să ne facă să râdem. La Mont-Noir intrăm direct în spectacol. O trupă de actori, costumați în haine de epocă, cu steaguri și muzică, ne preiau de la autobuze și ne poartă într-o procesiune pe cărările din jurul vilei, urmând niște indicatoare din materie roșie și neagră, uneori și galbenă, prinse pe cruci de lemn - ni se spune că imităm un vechi ritual artistic al locului. Într-o poiană, așezați în jurul unei scene, urmărim un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unor opere literare?... Un alt spectacol, Le Temps des Marguerites, inspirat din scrierile lui Yourcenar, susținut de aceeași trupă, de data aceasta mult mai pașnică în atitudini, pe o rampă cu microfoane, lângă vila scriitoarei, spre care am plecat în procesiune, cu niște purtători de prapuri în față, simțindu-ne pe post de figuranți ai evenimentelor narate. Speech-urile celor doi oficiali din zonă, un francez și un flamand, care ne-au îndemnat să venim la Casa de creație patronată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
European. O coloană de mașini, claxoane, muzică dată la maximum. Un bazar zgomotos într-un oraș liniștit. Coloana este însoțită de forțe de ordine, dinainte prevenite, sunt două echipaje ale poliției. După reacția publicului de la restaurantul pe lângă care curge efervescenta procesiune, constat că nemții nu privesc cu ochi buni aceste manifestații de entuziasm. Probabil, din cauza unui sentiment de inutilitate ce îi învăluie subit. Miercuri, 21 iunie 2000 VASILE GÂRNEȚ: Restaurantul hotelului Kaiserhof este mic. Se gătește în chiar sala unde se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
păcate, sunt mulți concetățeni de-ai mei, din ambele părți, care nu cred că au nevoie să facă nimic altceva decât să continue să-și declame identitatea națională. Cel mai evident exemplu ar fi protestanții din Orange Orders, ale căror procesiuni, în fiecare vară, duc adesea la confruntări violente, atunci când aceste marșuri pompoase trec prin, sau pe lângă, districtele catolice (chiar sintagmele „districtele catolice” și „districtele protestante” arată cât de divizați suntem noi, nord-irlandezii). De asemenea, aceasta e societatea în care violența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de nisip. Dar să ne păstrăm seriozitatea. Tot ce fac ei merită respectul, cu atât mai rău dacă unii sunt puși pe ironii. Acești combatanți flegmatici în mijlocul isteriei generale au efectul liniștitor al unui brav burghez olandez inclus într-o procesiune de flagelanți. Îți zici că așa, cel puțin, se va face cândva un bilanț (nu se știe nici unde, nici când, dar în fine...). Specialiștii, istoricii vor putea consulta un raport "la rece", înlăturând zvonurile și întocmit fără lentilele pasiunii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
autocare pline cu turiști de toate națiile, iar excursioniștii solitari nu-i inspirau nicio încredere. Un tip rău n-are prieteni. Îi dau dreptate întru totul. Iar pe mine mă acuz că m-am uitat până acum de sus la procesiunile nesfârșite de pe Via Dolorosa sau, la Cezareea, la cârdurile de japonezi deplasându-se în derivă lentă, cu pălărioarele lor pe cap. Un grup de pelerini este un anelid a cărui segmentare ar însemna aproape o abjurare. Ca un miriapod, ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
grădinii Măslinilor, "bazilica Agoniei, zisă a tuturor națiunilor" a fost construită pe domeniul de tristă amintire, Ghetsimani. Înăuntru patrulează un franciscan corpolent și suspicios, poate pentru a-și marca teritoriul. Din acest loc pleacă, în seara Joiei Mari, pelerinii în procesiune pentru a urca pe Via Dolorosa. Ultima ca dată, pentru că, de fapt, sunt două: cea adevărată (istoricește și cea mai plauzibilă) a fost abandonată ca fiind prea scurtă și improprie unei liturghii care se respectă. Ea ar trece, la stânga, prin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
erau închiși amândoi, flacăra torței simbolice către credincioșii care așteptau afară). Nu există un regulament oficial pentru convulsionarii laici. Reprezentanții mai serioși ai preoțimii au ajuns la niște aranjamente de coproprietari care reglementează folosința părților comune, orarele slujbelor și parcursul procesiunilor din interiorul edificiului. Dar pe fond, nimic nu s-a schimbat de pe vremea lui Flaubert, chiar dacă sultanii au mai făcut un pic ordine în acest caravanserai. "Aglomerarea tuturor afuriseniilor posibile. Într-un spațiu incredibil de mic, avem o biserică armenească
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
când ar fi să-și dee părerea. Mata, duduie, ai mamă? N-am, puicuță. Nici tată? Nici tată. Nici copilași? Nici. Atuncea dormi singură? Și nu ți-i frică? Sărbătoare națională într-o reședință de plasă (Bivolari) cu discurs și procesiune în care cântă doi lăutari vioară și cobză și subprefectul primește grav felicitările preotului. Băieți de ovrei teribili și entuziaști. Spectacol ridicol și grimasant, pe când, de pildă, capra și plugușorul se desvoltă măreț și epic în aceleași locuri. La un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
atunci când Maximilian se afla la Alba regală, acesta i-a trimis scrisori lui Ștefan, în care-i dezvăluia intențiile sale. La primirea lor, Ștefan „a intrat în biserica cea mare, a pus să bată toate clopotele și a făcut o procesiune generală pentru a mulțumi lui Dumnezeu că a primit scrisori din partea principelui și suzeranului său natural; și, de asemenea, i-a scris scrisori, oferindu-i supunere și ajutor cu 30.000 de călăreți pe cheltuiala sa”. Interesante sunt aprecierile cronicarului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
reface și modifică nașterea eroului. Așa se explică grija rituală cu care voinicul se pregătește pentru un act ce altminteri ar trebui să fie o teribilă confruntare de forțe. Șarpele, ca unică prezență zoomorfă a monstrului devorator, prezent în cele mai multe procesiuni inițiatice, figurează aici, cât se poate de clar, Strămoșul și totemul. Mâncatul pe jumătate marchează „moartea temporară” și saltul în materia primară, pierderea dimensiunii umane inferioare. Șarpele înghite întotdeauna partea posterioară a flăcăului ca sugestie a proveni¬enței subterane a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Egale ca importanță, cele două falii de mitic desemnate pe sexe conțin totalitatea lumii ca manifestare. „Inițierile fetelor nu includ, ca în cazul băieților, elemente tipice precum revelația Ființei Divine, a unui obiect sacru și a mitului originii”, dar în timpul procesiunii fetele primesc puteri cosmogonice. Prin îndeletnicirile milenar feminine precum cusutul, țesutul, chindisitul, ele recompun lumea la fel de eficient ca eroul draconocton. Cântecul lor măiestru domolește fiara haosului, în timp ce întoarcerea rituală ab origo mundi o arată drept ființă consubstanțială cu apele începutului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
profan, în anticiparea intrării în sacru a fetei de măritat. La nivel morfo-sintactic sugestia este dată de perfectul compus al indicativului verbelor prin care se exprimă toate predicatele din fragmentul citat, mai puțin unul, aflat la conjunctiv prezent. Odată încheiată procesiunea, apariția fetei se va resimți nu în prezentul fulgurant, ci în viitorul sperat de comunitate și ieșirea din temporal este redată tocmai de timpul conjunctiv, care întrerupe contemplația uimită. Ce se întâmplă în hiatus-ul temporal dintre perfectul compus și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
neu/ Ca sî faci frâu calului tău” (IpateleIași). Ofrandele și sacrificiul (simbolizat de păruldepozitar al energiei spirituale) închinate imperativ lunii relevă puntea de comunicare directă a fecioarei cu astrul nopții, devenit tutelar pentru destinul ei. Asociată întunericului, tânăra aflată în procesiunea inițiatică va câștiga filiația directă cu luna prin feminitatea și fertilitatea ei latentă, pentru că astrul „dirijează atât moartea, cât și fecundi¬tatea, drama și inițierea”. Cufundată adânc în energiile primordiale, fecioara poate stăpâni mersul vremii și întârzia apariția luminii. Nevoită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
încărcat de vitalitate și fecunditate, dovadă fiind soarele roșu abia ieșit din genuni și vegetația abundentă. Intr-atât de specifică este această activitate a fetelor, încât, într-o colindă culeasă din Hunedoara, ea se îndeplinește sub semnul nocturnului, definitoriu pentru procesiunile inițiatice și pentru feminitate: „Feciorița d-acișa,/ Hai lerum, flori dalbe gi măr!/ Ea gi noapte să scula,/ Da gi lucru ce lucra?/ Ea pă cap să peria/ Și casa ș-o mătura,/ Apă-n casă ș-aducea,/ Varga-n mână
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
peștele este pătruns de „forța sacră a abisului”, el „distri¬buie ploaia, umiditatea, inundațiile, controlând astfel fecunditatea lumii”. Iată de ce tocmai această apariție zoomorfă a energiilor neantului trebuie capturată și sacrificată de fata aflată sub zodia acvaticului. Moment final al procesiunii inițiatice, nunta devine triumful forțelor ordonatoare puse în mișcare de repe¬tarea gesturilor arhetipale când ceasul trecerii este repornit. „Toate sacrificiile sunt săvârșite în același moment mitic al începutului; prin paradoxul ritului, timpul profan și durata sunt suspendate”. Colindele în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin codurile poetice ale operelor populare, al căror sens complex încă mai învățam să-l pătrundem. Mai puțin spectaculoase (în sensul șocului pe care îl creează outsiderului) decât obiceiurile triburilor primitive, indiciile reperabile în cultura populară românească se ridică deasupra procesiunilor sângeroase din alte civilizații prin condensarea metaforică a imaginilor. Această evoluție spirituală a fost susținută mai ales de sentimentul cosmic al românului care și-a comparat întotdeauna existența cu cea a strămoșilor, a zeilor și a astrelor antropomorfizate. Nimic violent
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
amiază să înceapă a intra în localitate următorul corp de armată, următorul convoi al celorlalți călători însemnați cu scoica de pe rucsac sau de pe haine, care, și ei, vin mereu dinspre răsărit și se vor îndrepta mâine spre apus. Este o „procesiune” zilnică, pe care localnicii o văd și o admiră cu respect, de la naștere, și îi va însoți până la mormânt. Impresionantă această continuă „procesiune” a pelerinilor ce dă identitate, viață, măreție, - solemnitate celui mai vechi și mai renumit drum de pelerinaj
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
haine, care, și ei, vin mereu dinspre răsărit și se vor îndrepta mâine spre apus. Este o „procesiune” zilnică, pe care localnicii o văd și o admiră cu respect, de la naștere, și îi va însoți până la mormânt. Impresionantă această continuă „procesiune” a pelerinilor ce dă identitate, viață, măreție, - solemnitate celui mai vechi și mai renumit drum de pelerinaj din lume. Poate că oamenii zilelor noastre, angrenați ca niște mici roboței sau mici rotițe într-un mare angrenaj anonim și stresant, ar
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pe mânz. Și este o icoană foarte frumoasă cum Domnul intră În Ierusalim călare pe mânz de asină. Și mult popor cu El pe cale. De acolo Începe pelerinajul (procesiuneaă În Duminica Floriilor până la Ierusalim. Traseul pe care Îl parcurg la procesiune este de vreo 5-6 km. Se adună popor mult la această procesiune. Vin persoane și de alte religii. Când ajung la Ierusalim se unesc cu toții În rugăciune, În cântări de Slavă, de Osana lui Dumnezeu. Se spune că-i foarte
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Ierusalim călare pe mânz de asină. Și mult popor cu El pe cale. De acolo Începe pelerinajul (procesiuneaă În Duminica Floriilor până la Ierusalim. Traseul pe care Îl parcurg la procesiune este de vreo 5-6 km. Se adună popor mult la această procesiune. Vin persoane și de alte religii. Când ajung la Ierusalim se unesc cu toții În rugăciune, În cântări de Slavă, de Osana lui Dumnezeu. Se spune că-i foarte frumos și impresionant să vezi câți creștini iau parte și toți au
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
păsările cerului cântă și se unesc cu Îngerii În cor de Slavă și Osana Domnului Iisus - Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu. Mii și mii de pelerini vin din toate colțurile lumii să fie acolo, să ia parte la această procesiune. Ferice de cei care se străduiesc să ajungă acolo să ia parte la acele momente atât de frumoase și Înălțătoare. Noi, cei de aici, ne bucurăm de această mare sărbătoare și participăm cu ochii sufletului prin imaginație la cei de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]