2,944 matches
-
de momentul emoției sale decât de el însuși pe cale de a încerca această emoție. Forma epică cea mai simplă se naște din literatura lirică atunci când artistul întârzie și insistă asupra lui însuși ca asupra centrului unui eveniment epic; forma aceasta progresează până în momentul în care centrul de gravitate emoțională se află echidistant față de artist și față de ceilalți. Începând din acel moment, povestirea încetează de a mai fi personală. (...) Se atinge forma dramatică atunci când vitalitatea, care cursese și se învolburase în jurul personajelor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu marionete și lecțiile pe care le află de acolo pentru practica sa personală. "El m-a asigurat că îi face o mare plăcere pantomima acestor păpuși și mi-a dat clar de înțeles că un dansator, dacă vrea să progreseze, poate trage de aici multe învățăminte." Naratorului care îl întreabă despre mecanismul figurinelor cărora li se mișcă membrele, dansatorul îi explică faptul că orice mișcare își are centrul de gravități și că trebuie ca păpușarul să stăpânească acest punct din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Despre meseria de comediant (1935-1941): "Prin termenul de gestus, trebuie să înțelegem un ansamblu de gesturi, de jocuri de fizionomie și cel mai adesea de declarații făcute de una sau mai multe persoane (la adresa) uneia sau mai multora." Pe când acțiunea progresează în mod permanent în teatrul de iluzie, ea este fragmentată în teatrul epic. Structura lui Mutter Courage (1939) este dominată de un principiu de alternanță. Un grup de scene arată cum Courage își pierde copiii, în timp ce celelalte scene, mai scurte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
corespondențe sistematice", practici pe care gândirea rațională se vede obligată să le respingă, eliminând acele "noțiuni polarizate și ambivalente care joacă un rol important în mit". Ea renunță să "utilizeze asocierile prin contrast, să împerecheze și să unească contrariile, să progreseze prin răsturnări succesive; în numele unui ideal de non-contradicție și univocitate, ea dă la o parte orice fel de raționament care pornește de la ambiguu și echivoc".36 Tot grecii sunt însă cei care introduc persoana și individul în istorie. Dacă omul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în istorie. Dacă omul homeric era lipsit de profunzime psihologică, "străbătut de pulsații subite, de inspirații venind de la zei, oarecum străin sieși și actelor sale", în perioada clasică subiectul capătă dimensiune interioară, se distanțează de trup, își unifică forțele psihologice, progresează în simțul răspunderii iar agentul este profund implicat în actele sale (persoana însă nu este un concept simplu, unitar, imuabil, neexistând o persoană-model, exterioară față de cursul istoriei umane).37 Grecii sunt de asemenea primii pentru care sursa fascinației este Celălalt
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a mai fost așa grozav. Se mulțumea cu strictul necesar și încă ceva în plus. N-avea ambiții mărețe. Odată ce s-a pus pe picioare Jugomax, a început să facă lucrurile numai din plăcere. Nu înțelege faptul că trebuie să progresezi și să profiți de marile șanse. Toată chestia cu îmbogățitul pe el îl lasă rece. — Poate că nu crede că banii sunt atât de importanți. Fii serios! râse Nieve. Știu că felul ăsta de a gândi te șochează, pentru că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nivel de performanță. Îmi place provocarea meciurilor, îmi place mult să câștig, dar mai ales îmi place să joc din ce în ce mai bine. De aceea, la antrenamente sunt foarte serios și muncitor, mă antrenez cu dăruire, pentru că știu că numai așa voi progresa. Îl admir mult pe Rafael Nadal, pentru că el a realizat prin multă muncă ceea ce alții au făcut numai cu talent. Sunt ambițios și sper ca odată să fiu și eu ca idolul meu! Cât despre defecte... nu am așa ceva! Glumesc
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
și de vreo două ori, când s-a lăsat dus de val în rolul lui de băiat rău, a trebuit să-l aduc cu picioarele pe pământ. Dar prețul plătit era mic în comparație cu ceea ce învățam. Sub tutela lui Lee am progresat rapid și nu eram singurul conștient de treaba asta. Deși a pierdut juma’ de miar cu meciul, Ellis Loew s-a mai îmblânzit în privința mea atunci când, împreună cu Lee, i-am adus pe tavă un șir de infractori pe care ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fi mai intensă, aceea feminină poate fi mai strălucitoare... însă identificarea vieții cu una sau cu cealaltă în lipsa întregului absolut nu este un răspuns complet... este bine să învățăm să înțelegem viața dincolo de aparențe și să fim pozitivi, indiferent cum progresăm și prin ce etape ne definim și ne redefinim în această lume, descoperind ceea ce ne este benefic să fim. Învățăm de la natură să zburăm ca păsările, să fim neînfricați ca leii, să apărăm ceea ce iubim, să avem dulceața mierii și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
în loc de asta. Am ezitat o clipă înainte să-i răspund, dar am conchis că odată ajuns atât de departe în cadrul extraordinarei mele călătorii n-aș câștiga nimic invocând vreun motiv jalnic pentru prezența mea. Într-adevăr, șansele mele de a progresa ar fi putut fi îmbunătățite dacă recunoașteam motivul într-adevăr jalnic al prezenței mele. — Mda - așa e, am zâmbit eu, apucându-i mâna și strângându-i-o ferm. Chiar și prin mănușa de lână am simțit cât de moale era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cariera ei. Un bărbat o să apară când are să fie momentul. Universul niciodată nu Încurcă treburile astea. Ruby nu Înțelegea ce Însemna de fapt ultima replică a mamei ei. Se decise că erau două posibilități: fie mama ei și Clive făcuseră progreseze cu terapia ei, și Ronnie nu mai lansa comentarii răutăcioase despre faptul că Ruby era singură, fie era o indicație că lui Ronnie i se părea mai ușor să se enerveze când sora ei făcea pe mama evreică, decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu își regreta deciziile, dar își reproșa greșelile. Cum de nu a văzut ce se pregătea? Trebuia să fi știut că interzicerea băncilor în parc, impunerea stelelor galbene și lovirea bătrânilor pe stradă nu erau decât primele măsuri. Dar înjosirile progresaseră foarte repede, și el fusese luat prin surprindere. Cu toții am fost luați prin surprindere. Nu e atât de grav. Străbunii noștri suferiseră nenorociri mai mari. Dacă nu e mai rău de atât, vom supraviețui. O să le vină mintea la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
necesar să adauge: — Nimic nou. Doar că țara se duce de râpă. Bătrânul ridică din umeri: —De cincizeci de ani aud necrologurile astea. Țara așa și pe dincolo. Și Între timp bocitoarele sunt la doi metri sub pământ, iar țara progresează din zi În zi. În ciuda lor. Cu cât e mai chinuită, cu atât Înflorește mai mult. Nu mă Întrerupe, Efraim. Dă-mi voie să-ți povestesc ceva nostim. În timpul revoluției lui Lenin, la noi În Harkov, un anarhist a mâzgălit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de nădejde. Un soț care e dispus să spele pelinci, știe să curețe plasele de țânțari și Învață din cărți cum să gătească sau să Îngrijească plantele. Scoate copiii În oraș oricând munca Îi lasă câteva clipe libere. Între timp progresează puțin și În pat. Își dă seama Încetul cu Încetul că nu sunt făcută din sticlă, dacă Înțelegi la ce mă refer. Poate uneori să povestească ceva nostim la masă. Deși Începe să capete unele obiceiuri care mă cam enervează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bine să aștepte până vin Întăririle. Nu arde nicăieri. Cu toate că uitându-se la ceas văzu că nu era șapte, ci opt și douăzeci. Acum se puteau schimba deja câteva cuvinte cu Țvi, care desigur terminase deja ceremonialul bărbieritului. Situația telefonului progresase oare În vreun fel? Fima Încercă din nou. I se păru că aude un zgomot ușor, dar care nu ajunsese Încă la nivelul tonului normal. Cu toate astea formă numărul Yaelei. Trase concluzia că trebuia să aștepte până când aparatul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să scrie acolo Împreună broșurica. Bioy Își amintește: „Ne aflam la moșie (n.n.: a lui Bioy), era cât se poate de frig și nu puteam ieși; sufrageria era singura Încăpere cu șemineu și, În iarna aceea geroasă, pe când redactarea broșurii progresa, noi beam cantități infinite de cacao foarte tare și fără lapte. Eu făceam multe lucruri din rațiuni literare și cred că repetatele căni cu cacao făceau aluzie la cele băute de Leopold Bloom și Stephen Dedalus În Ulysses. [...] În zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
reprezinte imaginile Într-un mod foarte diferit. Ea poate presupune mai mult de trei dimensiuni. Sau ar putea să lucreze Începând din centru către exterior, de exemplu. Ceea ce ar fi făcut codul foarte dificil. De aceea, la Început n-am progresat cine știe ce. Mai târziu, când s-a recepționat același mesaj, dar cu pauze Între secvențele numerice, am Început să bănuiesc că acest cod constă În porțiuni discrete de informație care sugerează mai curând cuvinte și nu desene. Trebuie să știți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Joe Lamper, care spunea râzând: „Totul e sex. Crede-mă, totul se reduce la sex“. Dr. Stein, care obișnuia să spună: „Nu există pacient care să nu poată fi tratat. Arată-mi unul și-l mănânc. Dacă nu reușești să progresezi cu un pacient, atunci fă altceva, orice altceva. Dar fă ceva“. „Fă ceva!“ Stein susținea stilul „nebunesc“. Dacă nu reușești să rezolvi un pacient, ia-o razna. Îmbracă-te În clovn, trage-i șuturi, stropește-l cu un pistol cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să facă un copil. Pauline Îl naște pe Raphaël. Anne Îl naște pe Octave. Acuma-s cinci. Copiii sînt pictați. Ernest e foarte mămos din fire și se duce cu grupul În vizită la toți părinții, care sînt Înțelegători, lumea progresează, i se modifică ordinea, artiștii călătoresc mult, din excursia la Sankt Petersburg reținem că băncile publice au 10 metri lățime. De-acum Înainte, vor locui la țară. Într-un trianglu sentimental franțuzesc cu anexe mici. Paralelogramul, piramida și octogonul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu ea. Dar n-a fost să fie. După acea primă întrevedere, am fost pasat unei doamne Tonks, o femeie directă, fără a fi însă neprietenoasă, trecută de vârsta mijlocie, care și-a asumat ulterior responsabilitatea de a urmări cum progresează cartea mea. Își luase îndatorirea în serios și făcea tot posibilul ca să mă simt băgat în seamă: de exemplu, la fiecare Crăciun îmi trimitea un pachet cu cărțile ei preferate din catalogul anual, învelit în ambalaj de cadouri. Astfel a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar fi făcut Godard. — Nu poți să scoți liniile alea de pe ecran? am întrebat. — Uneori se poate. Trebuie să ții apăsat butonul și până la urmă dispar. Apăsă butonul de pauză de mai multe ori. — E cam cețoasă, nu? — Tehnologia o să progreseze. Oricum, ar fi fost altceva decât un gest găunos de auto-promovare, asta trebuie să mă întreb? Pentru că știu precis c-o să spui acum: o să spui că orice încercare de a scoate în față autorul ar fi o întoarcere la formalism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
răspuns: — E o poveste spusă din perspectiva unei tinere femei despre viața În timpul celui de-al doilea război mondial. Sunt Încă În faza de cercetare, transcriu interviuri și alte chestii de genul ăsta, dar puținul pe care l-am scris progresează binișor. Cred că... El a continuat să vorbească, dar eu nu-l mai auzeam. Fir-ar să fie... Am recunoscut imediat descrierea subiectului dintr-un articol pe care Îl citisem În The New Yorker. Se pare că Întreaga lume publicistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
adus un pepene mi-a venit În minte, dar am ignorat-o cu desăvârșire și m-am străduit să Îi dau Înainte, În pofida umilinței: Zău că mi-ar plăcea să vin - da, tâmpito, ai mai spus asta o dată, Încearcă să progresezi puțintel -, dar nu pot. Eu, ăă, am deja planuri pentru sâmbătă. Un răspuns destul de bun, ținând cont de Împrejurări, am gândit eu. Țipam ca să acopăr sunetul sirenei, dar am reușit să păstrez anume demnitate. În fond, nu era nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ale lui Dumnezeu sînt omenești. Biserica este o societate alcătuită din ființe omenești și, atîta vreme cît sînt pe pămînt, din ființe omenești supuse imperfecțiunii și mizeriei asociate cu omenescul. Ca rezultat, această societate, în măsura în care este umană, se dezvoltă și progresează în conformitate cu legile obișnuite care guvernează celelalte societăți omenești curente. Dar aceste legi care reglementează societățile omenești în creșterea lor nu pot fi aplicate Bisericii în integralitatea lor tocmai pentru că ea nu este ceva omenesc, ci este parțial divină. De exemplu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și să-și ocupe bine tot timpul îl va face pe Creștin să iubească a se osteni, mai ales în meseria sau ocupația pe care o profesează; în acel domeniu o va face cu asiduitate și, dacă va reuși să progreseze, va privi acest lucru drept un merit căpătat de la Dumnezeu, aceasta fiind voia Domnului, ca el să facă față cu cinste stării care i-a fost dăruită. b) Atunci cînd creștinul se va dedica studiilor, o va face nu de dragul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]