12,259 matches
-
cu bine, a mai adăugat. De la geam, Paraschiv a fotografiat cât se poate de fidel numărul mașinii ce aștepta la parterul blocului. După douăzeci de minute de la plecare, Paraschiv primea de la Servicii o lapidară înștiințare despre locația soției nărăvașe precum și promisiunea că, pe parcurs, i se vor oferi și înregistrările comandate. * * * Mult a chibzuit inginerul Escu Paraschiv dacă e cazul să vizioneze caseta de unul singur sau împreună cu cei doi copii, ambii studenți la Universitate. Până la urmă a hotărât ca întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
surioara, cu privirea în pământ, pășea mașinal pe drumul către casă, vizibil preocupată de modalitatea evitării unui scandal, dureros pentru ea, din cauza foamei. I-ar fi promis că-l duce la grădiniță, dar cu fundulețul gol și fără încălțări asemenea promisiune nu s-ar fi putut îndeplini, așa că a rămas să discute mai întâi cu mama pentru a-i aduce niște hăinuțe de pe la doamnele la care lucra în oraș. Firește că așa ceva era cât se poate de normal, dar realizabil abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
înalt avea canapeaua cu spatele la hol și fața la geam. Perdeaua, covorul persan, prezența televizorului, vraja perfectă, plușul, privirea lui ce nu-mi provoca nici un fel de inhibiții, ci îmi mulțumea constant, acea nevoie de a fi cu el, potolită în promisiunea lui că așa fură urmate de un sărut, o apăsare fină pe buzele mele. Țineam amândoi ochii deschiși, fapt ce nu diminua farmecul, ci împreună cu lumina albă a zilei, liniștea incitantă, era și mai plăcut. Atingerile sale îmi provocau fiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mașina, pe a cărei portieră avu grijă să m-o deschidă, până acasă. Și eu știu că m-ar fi condus chiar dacă nu aș fi rămas la el. Înainte de a pleca îmi așeză un sărut pe buze, cast, dar cu promisiuni fierbinți. Fu perfect. · Îl evitasem în ultimele zile. Iar acum stăteam în biroul său, îngropată în hârțogării, cercetând, înainte de a coborî la petrecere. Ce naiba crezi că faci? intră furtunos pe ușă. Bine, tu? Întrebai eu. Nu aprecie ironia, chiar dacă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aproape intenționat, ca și cum ar fi conspirat cu răutate, clipă de clipă, în defavoarea tânărului. „Traficanții dracului! Cât de nerăbdători mai pot fi și oamenii ăștia!”, își zicea el înciudat. Era pentru prima dată în viața lui, când nu-și putuse ține promisiunile față de cineva și, deși știa prea bine că o promisiune devine o obligație, iar asta întotdeauna, acum el era nevoit doar să accepte situația și, chiar mai mult decât atât, să schimbe toate acele promisiuni ale sale pe o groază
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
clipă, în defavoarea tânărului. „Traficanții dracului! Cât de nerăbdători mai pot fi și oamenii ăștia!”, își zicea el înciudat. Era pentru prima dată în viața lui, când nu-și putuse ține promisiunile față de cineva și, deși știa prea bine că o promisiune devine o obligație, iar asta întotdeauna, acum el era nevoit doar să accepte situația și, chiar mai mult decât atât, să schimbe toate acele promisiuni ale sale pe o groază de minciuni sfruntate. „Cred că mi am știrbit din reputație
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
când nu-și putuse ține promisiunile față de cineva și, deși știa prea bine că o promisiune devine o obligație, iar asta întotdeauna, acum el era nevoit doar să accepte situația și, chiar mai mult decât atât, să schimbe toate acele promisiuni ale sale pe o groază de minciuni sfruntate. „Cred că mi am știrbit din reputație și din încredere, la dracu’! Nu prea mai sunt ceea ce eram mai demult...”, constată el în gând, la un moment dat, puternic amărât, văzând cum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lacrimi ce, de altfel, demult îi clocoteau lui sub pleoapele-i înroșite; plângea din inimă, cu tot sufletul, așa cum n-o mai făcuse niciodată în viața lui; până și el își dădea seama de lucrul acesta important. Solemn, îți fac promisiunea, continuă dânsul, că am să mă îndrept în întregime, că am să mă reîntorc la Biserică cu toată inima și că am să-ți fiu din nou pe placul inimii tale, ca în vremurile bune, ca în vremurile de demult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
crepuscular, panorama brațului de ocean care despărțea insula cea mică (denumită, antifrastic și repetitiv, cum e obiceiul japonez, Oshima, Insula Mare) de țărm. Apusurile de aici îmi amintesc mereu de candoarea unei fecioare totodată puternice și șovăitoare, miraculos suspendate între promisiune și împlinire. Deși retezată dureros de placenta protectoare a insulei Honshu, Oshima a învățat, treptat, să respire independent. Răsuflă, ce-i drept, cu oarecare greutate, astăzi, când oamenii migrează invariabil spre oraș; totuși, este cu neputință să nu-i auzi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care nu știi dacă ai zărit-o aievea sau dacă ți s-a părut numai. Mă gândesc: poate fi numită frumoasă Keiko? Dacă frumusețea este tot una cu întruchiparea perfectei grații feciorelnice, cu siguranță. În Keiko, totul este început și promisiune, și aceea însă atât de vagă, încât ți se pare că, preț de o clipă, ai fost victima propriilor plăsmuiri. Femeia japoneză pare prinsă, pe vecie, în colivia translucidă a propriului nume, care nu o lasă să crească: ea este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care această feminitate înscenată o degajează: de la delicatețea ireală a micilor pași care par să plutească peste suprafața scenei, până la fluturarea imperceptibilă, dar cât de elocventă, a genelor, subliniată de privirea timidă, și, totuși, muiată într-un strop de eventuală promisiune, ușoara înclinație a capului și încântătorul început de zâmbet care pare, ah, doar pare dar de ce sugestia este mai tulburătoare decât orice realitate? că adastă, pierdut, la colțul gurii de altfel încremenite, totul este menit să recompună, cu instrumentele unui
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se schimbă, mătasea caută mătasea pielii: prin slipul ud, pentru o clipă, se zărește, poate că doar se inventează, nu poți să știi, nu poți să știi pentru că ea, la capătul puterilor, își închide repede picioarele, zvâcnirea întunecată a marii promisiuni. Între două astfel de jocuri, mama își face apariția, deși rămâne nevăzută, ni se arată doar tava cu două cești de ceai pe care o împinge între cei doi, pe tatami. Mărturisesc că mi-a scăpat semnificația acestui mic amănunt
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sugerează să nu cerem mai mult decât putem avea, dar cât de pipernicit ne apare el, cât de sărac și de șters! Fără îndoială, îl putem admira și noi pe cel care se mulțumește cu datul imediat, fără freamăt în fața promisiunilor orizontului larg, dar să fim serioși: cine, cu capul pe umeri, îl va prefera vreodată pe Candide, cultivatorul de varză, sublimului Don Quijote? Cultura noastră, spre deosebire de cea japoneză, a glorificat și glorifică în continuare, sub diferite forme, dorul de nestăvilit pentru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
relativ bine? Mărturisesc că nu reușesc să mă resemnez în fața întregii mizerii, a nedreptății, insensibilității acestei lumi și de aceea caut un sens ultim vieții, celorlalți și mie. Dar nu pentru ca să devin imun la acestea și să mă consolez cu promisiunea de a găsi un sens în cer, ci de a-l găsi aici pe pământ. Vreau să iau în serios îndemnul lui Nietzsche: "Vă îndemn, fraților, rămâneți credincioși pământului" (Zarathustra, "Prologo 3"). Trebuie să ne fie suficient să găsim un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și de Dumnezeu, nu sunt complet pierdute. Adesea însă, sunt veșnicele dureri ale vieții de toate zilele cele ce trebuie suportate cu răbdare: crucea locului de muncă, conviețuirea cu ceilalți, circumstanțele dificile ale existenței sau mediul neplăcut, toate datoriile, cererile, promisiunile... Astăzi nimeni nu mai are nevoie, precum asceții de altădată, să-și caute propria suferință și să se mortifice. Pentru mulți este nevoie deja de multă putere din cauza duratei și frecvenței este deseori mult mai dificilă simpla rezistență decât împlinirea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
concretă între indivizi sau diferite grupuri, în schimbul interpretării ad litteram a dreptății, permițând creșterea unei echități mult mai profunde. Din fericire, de câțiva ani se apelează din nou la mediere și împăcare, practică ce ajută la evitarea anumitor procese juridice. Promisiunea Predicii de pe munte are valoare pentru cei "blânzi": Pentru că ei vor moșteni pământul" (Mt., 5, 5). Puterea în avantajul celorlalți Nu în ultimul rând mă gândesc la problema economică, ce adesea era utilizată în mod brutal și înainte de criza economică
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
anumite medii, se creează un conflict atât de strâns de interese încât ruperea unei singure linii de legătură i-ar putea provoca fiecărei părți mai multe dezavantaje decât avantaje. În perioada unui șomaj de masă acest aspect este foarte important. Promisiunea Predicii de pe munte e valabilă pentru cei "milostivi": "[...] deoarece vor găsi milostenie" (Mt., 5, 7). Consumul cumpătat Să vorbim, în continuare, despre problema creșterii economice și bunăstarea societății: pe baza unei teorii economice lăudate în unanimitate, trebuie să se producă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cumpătării. Cumpătarea propriilor aspirații este atitudinea fundamentală a libertății interioare: o modestie superioară și, în ultimă analiză, un calm fără griji, care nu conduce la anxietatea zilei de mâine, dar gândește în prezent. Pentru acești "săraci cu duhul" este valabilă promisiunea Predicii de pe munte, deoarece "a lor este împărăția lui Dumnezeu" (Mt., 5, 3). Educație în spiritul respectului reciproc Cât de complexă este și problema educației: de la revoluția culturală din 1968, stilurile, metodele și figurile educative părinți, maeștri, profesori trăiesc o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lasă indusă în eroare. Pentru copii, acceptarea cu încredere a limitelor impuse de adulți, într-un spirit de cooperare și de mulțumire. Astfel, într-o fază de nesiguranță și dezorientare, ambele fac posibilă o viață autentică și plină de sens. Promisiunea lui Isus " Cine primește pe unul din acești copilași în numele meu, pe mine mă primește" (Mc., 9, 37) este adresată tocmai celor ce înțeleg educația în acest sens. Loialitate în sport De asemenea și sportul face parte dacă nu în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mele cu Biserica. În casa noastră se râde des; în general cu toții avem o viață foarte grea, dar și fericită. Când am griji importante însă, rar pot dormi bine și sunt conștient că nu voi rămâne veșnic sănătos. Multe din promisiunile biologilor și medicilor despre posibilitatea prelungirii vieții la infinit sunt iluzorii. Grija pentru sănătate nu trebuie să se transforme într-o religie. Din acest motiv este binevenit un medic ce luptă împotriva dietelor celor sadici, a obsesiei sănătății și cultului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
doar cel latino- american) și luând ca bază nu o ideologie, ci realitatea. Adio marilor ideologii pseudoreligioase Niciodată nu am fost în favoarea vreunei utopii. Utopia semnifică "loc care nu există": în deceniile trecute utopiile, de tip socialist sau capitalist, împreună cu promisiunile unei lumi mai bune și sănătoase, au indus în eroare numeroase persoane. Solidaritatea mea trebuia să rămână realistă: nu aveam nevoie de idei fără legătură cu realitatea. Fără proiecte strălucitoare și irealizabile. Fără reprezentări entuziaste asupra viitorului și lipsite de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
propaga credința în nemurirea sufletului, spre a inspira Galilor curajul de a se omorî și a primi moartea cu bucurie. Nicio îndoială nu se ridica asupra acestui adevăr și adeseori se vedeau oameni împrumutând considerabile sume de bani pe simpla promisiune, că li vor fi înapoiate în cealaltă lume. Sufletul își conserva acolo pasiunile, obiceiurile și identitatea sa, pe care nu i le putea șterge preschimbările metempsihozei căreia el era supus. Ceremonii la moarte. Înmormântările se făceau simplu și fără nici un
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ocrotire și cele educaționale au decăzut, ca efect al faptului că nu au mai fost finanțate în mod substanțial de către stat. Retragerea statului privind politicile pentru familie a apărut nu atât ca rezultat al unei opțiuni politice (la nivel declarativ, promisiunile privind securitatea socială sunt recunoscute drept asul din mâneca politicienilor), ci, mai ales, ca efect al colapsului financiar. Intervenția publică modestă se datorează lipsei de fonduri și a distribuirii celor disponibile în susținerea industriilor falimentare. 5.1. Victimizareatc "5.1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mă ajuta să-mi caut norocul la Curte. Așa că m-a expediat repejor cu văru-su, fără a se mai pierde În amănunte, Însoțit de o lungă scrisoare ticluită de preotul satului nostru, În care Îi amintea lui Diego Alatriste de promisiunile făcute și prietenia cu răposatul. Îmi amintesc că atunci când am intrat În serviciul lui se Întorsese de puțin timp din Flandra, fiindcă o rană urâtă pe care o avea Într-o parte, primită la Fleurus, era Încă proaspătă și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Regal, unde adusese la cunoștința regelui, stăpânul nostru, și a prim-ministrului cele Întâmplate. Fiindcă Își dăduse cuvântul de cavaler, contele nu putuse dezvălui toate detaliile ambuscadei; Însă Álvaro de la Marca știuse, neatrăgându-și dizgrația regală și totodată necălcându-și promisiunea, să manevreze suficiente apropouri, gesturi, subînțelesuri și tăceri grăitoare, pentru ca atât monarhul, cât și favoritul său să Înțeleagă, Îngroziți, că imprudenții călători fuseseră cât pe ce să fie lichidați pe un drumeag Întunecos din Madrid. Explicația sau cel puțin câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]