1,866 matches
-
societatea industrială și de proletarizarea pe care o aceasta o provoacă, preferându-i comunitatea bunurilor pe baze neproductiviste. De asemenea, pe germanul Moses Hess - celebru pentru a-l fi convertit la comunism pe Engels și, prin intermediul acestuia, pe Marx - care propovăduiește o etică a muncii, precum și suprimarea banilor. Croitorul german Wilhelm Weitling, lider al Ligii celor Drepți - organizație în fruntea căreia se va impune Marx, care o va reboteza cu numele Liga Comuniștilor -, publică în 1838 o utopie Omenirea așa cum e
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sau a transforma cumva în interesul lor orice bun material. Ea a trebuit să împace două logici antitetice: pe de o parte, vechea idee comunistă a repartiției egalitare și a respingerii îmbogățirii personale, pe de altă parte un corpus socialist propovăduind creșterea bogăției ca mijloc al fericirii colective. De aceea, pentru a putea concura cu capitalismul și a-și salvgarda aspirațiile utopice regimul sovietic a fost nevoit să sacralizeze un muncitor de șoc - pe Stahanov - și producția de masă, continuând să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
stângă împărtășește un anumit număr de valori: naționalism, anticapitalism și respingere a supremației americane, un egalitarism* moderat implicând o redistribuire parțială a bogățiilor și a pământurilor. Marxismul nu mai joacă un rol ideologic important decât în Venezuela, unde „revoluția bolivariană” propovăduită de Charez vizează construirea unui „socialism al secolului XXI”. Este în curs de structurare un partid unic, iar sistemul evoluează către o dictatură care se sprijină pe largi pături ale populației sărace, dar și pe armată, pe miliții și pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bolii „comandantului” făcută publică în 2006, în măsura în care succesiunea încredințată fratelui său Raul poate face necesară întărirea rolului partidului comunist ca instrument al controlului politic. ANARHISM Filosofia politică apărută în cea de-a doua treime a secolului al XIX-lea și propovăduind suprimarea statului și a oricăror constrângeri exercitate asupra individului, conform devizei „Nici Dumnezeu, nici stăpân”, anarhismul intră în concurență cu marxismul* având o viziune diferită despre societatea socialistă. Polemica între aceste două curente de gândire ale anticapitalismului* devine recurentă când
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de examen de către intelectualitatea comunistă sau simpatizantă. Dar sunt numeroși cei care se pliază în fața ultimelor toane staliniste - „lupta contra formalismului și a cosmopolitismului”, teoria celor, două științe”, condamnarea psihanalizei, a sociologiei, teoriile lui Lîsenko etc. Conform ideologiei lor, care propovăduiește refuzul specializării și al diviziunii muncii, comuniștii consideră că oamenii politici au dreptul nu numai să corecteze simfoniile, ci să se pronunțe și în domeniul biologiei sau al fizicii. Condamnarea „clicii lui Tito”, în 1948, provoacă un prim moment de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Revoluționară (AKHRR), susținută din punct de vedere material de Armata Roșie*, și care se inspiră din estetica Ambulanților pentru a picta viața cotidiană a muncitorilor, a țăranilor și a militarilor. în 1929, apare Societatea Panrusă a Arhitecților Proletari (VOPRA), care propovăduiește o arhitectură destinată slujirii noului cotidian comunitar. Politica culturală a lui Stalin Lenin, care prefera literatura și arta realistă din secolul al XIX-lea, nu preconizează măsuri represive contra avangărzii procomuniste - chiar dacă l-a lăsat pe Blok să moară de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
stat de drept, care rămâne baza primordială a UE. EGALITARISM Plasând „sfânta egalitate” în inima doctrinei sale, comunistul francez Gracchus Babeuf aproprie explicația rousseanistă a originilor inegalității de mijloacele de a-i distruge cauzele. Lucrarea sa Manifestul egalilor din 1795 propovăduiește o societate bazată pe suprimarea proprietății private, a comerțului și a banilor, pe extincția clasei trândave și pe repartiția bogățiilor în funcție de nevoi. Necesitatea unei restaurații a „egalității primitive, soclu al „fericirii comune”, servește drept tramă a tuturor scrierilor comuniste din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de meritele și de talentele care, după Saint-Simon, trebuie să suprime prerogativele nașterii. Egalitarismul comunist rezidă în refuzul oricărei diferențe de condiție: „Comunitatea nu cunoaște decât egali” (Dezamy, 1842). Pentru a depăși economia de partaj proprie comunismului ancestral și a propovădui societatea dezalienată, Marx* se sprijină pe „egalitatea proletară”, născută din pauperizarea producătorilor industriali și din condiția comună a exploataților. Legată de progresul industrial, aceasta alimentează promisiunea unei societăți a abundenței în care inegalitățile naturale, fizice și intelectuale s-ar șterge
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
PCF pozează în campion al securității Franței, amenințată în Pirinei și în Maghreb în cazul unei înfrângeri a republicanilor. Pe 6 august, Thorez propune, așadar, o lărgire a Frontului Popular la un Front Francez. De altfel, încă din 1935, PCI propovăduia în Italia unificarea „la bază” cu fasciștii contra Germaniei, după ce Mussolini luase apărarea Austriei contra intențiilor hitleriste în vederea unui Anschluss; iar în Spania, în 1937-1938, miniștri comuniști participă la guvernare. Anschluss-ul fiind până la urmă realizat, în martie 1938, Thorez propune
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
răspuns dat a posteriori textului lui Lenin. Denumirea trimite acum la noi practici în raporturile sociale și la o concepție a politicii care, în confuzia ideologică, amalgamează adesea leninism, stalinism, troțkism, maoism, castrism și anarhism. Radicalitatea ieșită din Mai 1968* propovăduiește un mod de viață alternativ care dă naștere unor forme de contra-cultură: viața în comunitate, refuzul societății de consum, respingerea fenomenelor de oprimare specifice care dau naștere mișcărilor feministe și celor ale homosexualilor, preocupării ecologice, lupta contra internărilor în clinici
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Vietnamul* de Nord... Evitând să se pronunțe cu claritate în favoarea URSS sau China* lui Mao*, el elimină facțiunile favorabile uneia sau alteia din aceste puteri, apoi teoretizează „policentrismul” în mișcarea comunistă internațională*, înlocuind marxism-leninismul* cu Ciuce - o ideologie care propovăduiește un socialism autarhaic și autosuficient. Izolarea sa diplomatică este agravată prin practicile la care se dedă: răpirea, în anii 1970, a unor cetățeni japonezi, acte de terorism* în cursul anilor 1980, fabricarea de droguri și de monedă falsă, contrabandă vizând
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
găsit purtătorii de cuvânt ai anarhismului lor zoologic și-i vedem astăzi pe acești șefuleți mic-burghezi răsculați experimentându-și jalnicele idei care le vin nu de la Marx* ci de la Proudhon, răspândind nu socialismul ci subversiunea, după modelul lui Pugaciov, și propovăduind care mai de care nivelarea generală pe baza unei mizerii atât morale, cât și materiale”. La țară, teroarea este adusă de soldații demobilizați sau dezertori, contaminați vag de bolșevism; ei se întorc acasă cu arme cu tot și provoacă o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a trezi dorința de revoluție în rândul maselor. Spulberând iluziile unei „păci democratice”, el admite că lupta împotriva propriului guvern în vreme de război n-ar putea îndepărta „eventualitatea unei înfrângeri ca urmare a agitației revoluționare”. Cu toate acestea, el propovăduiește defetismul revoluționar, vehement contestat de Rosa Luxemburg și mai ales de Troțki*, care preferă să orienteze masele mai curând contra războiului decât contra puterii. Mișcarea contra războiului se exprimă la conferința de la Zimmerwald, în Elveția (5-9 septembrie 1915), în cadrul căreia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
masele mai curând contra războiului decât contra puterii. Mișcarea contra războiului se exprimă la conferința de la Zimmerwald, în Elveția (5-9 septembrie 1915), în cadrul căreia Troțki poate plasa pacea în centrul manifestului final, denunțând în același timp minciuna apărării patriei și propovăduind calea revoluționară; după ce și-a regrupat partizanii în sânul unei stângi zimmerwaldiene”, Lenin aprobă această poziție. Conferința de la Kienthal (24-29 aprilie 1916) confirmă o extindere a mișcării, fără a reuși totuși să ralieze fracțiuni semnificative ale marilor partide socialiste. După
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
îi permite Partidului Laburist să guverneze practicând o gestionare socială care garantează statul providențial - the Welfare State - și marginalizează comuniștii. în RFG, în timpul congresului său de la Bad Godesberg din 1959, SPD își abandonează raportările la marxismul luptei de clasă și propovăduiește controlul pieței prin reglarea acesteia cu ajutorul organismelor paritare, pentru a se asigura o mai bună repartiție a veniturilor și cogestiunea întreprinderilor. în Franța și în Italia, relația dintre socialiști și comuniști rămâne complexă. După o perioadă de alianță guvernamentală în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1905, organizarea insurecției și a terorii* de masă, pe care le va pune în aplicare atunci când va fi cucerit puterea. Astfel, din 1920 în 1941, dacă e adevărat că Internaționala Comunistă* (IC) predică lupta armată* sub diverse forme, ea nu propovăduiește însă și terorismul. Totuși, excepțiile confirmă această regulă. Astfel, la 16 aprilie 1925, în Bulgaria, comuniștii aruncă în aer, cu dinamită, domul catedralei din Sofia, în timpul unei ceremonii oficiale: regele Boris al III-lea scapă teafăr, dar se înregistrează 150
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ucigașe în Europa, se numește, în realitate, Ilici Ramirez Sanchez. Originar din Venezuela, unde conducea Tineretul Comunist, înainte de a merge să studieze la Moscova, apoi de a se deda terorismului, Carlos s-a convertit la islamismul radical* și continuă să propovăduiască terorismul, apreciind că numai islamiștii sunt azi exponenții anticapitalismului* și antiimperialismului revoluționar. TIBET Termenul poate desemna două entități teritoriale: fie „Regiunea Autonomă a Tibetului”, circumscripție oficială a Republicii Populare Chineze* (RPC), numărând circa 3 milioane de locuitori, în majoritate tibetani
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al Sovietului din Sankt-Petersburg, arestat, evadează și elaborează teoria „revoluției permanente”, potrivit căreia, în Rusia, revoluția democratică burgheză se poate transforma în revoluție socialistă. Instalat în Austria, apoi în Franța, condamnă războiul din 1914, fără a opta pentru defetismul revoluționar propovăduit de Lenin, și participă la Conferința de la Zimmerwald, în 1915. Revenit în Rusia în mai 1917, se alătură bolșevicilor. Președinte al Sovietului din Petrograd, însărcinat cu conducerea militară a loviturii de stat bolșevice din 7 noiembrie 1917, este unul din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a maselor - Lenin însuși participă la subotnik-ul din 1 mai 1920. Tot astfel, ambiția revoluționară se abate în special asupra sferei private, încercând să o colectivizeze. Obiectivul radical al distrugerii societății burgheze își găsește, astfel, expresia în concepții avangardiste, arhitecții propovăduind construirea unor unități de locuire pe principiul punerii în comun a funcțiilor domestice - bucătării, băi - și reducând spațiul privat la niște celule. Numai câteva proiecte de dom komuna (casă comună) sunt duse, în cele din urmă, până la capăt, cu deosebire
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sunt foarte diferite. Neîndoielnic, evenimentele și ambițiile care au determinat navigatori Îndrăzneți să deschidă noi căi maritime sau care au mânat conducători În căutare de noi cuceriri, negustori dornici de noi piețe ori oameni ai Bisericii gata oricând să-și propovăduiască credința și religia nu se pot compara, În general, cu motivațiile și circumstanțele care au guvernat deplasările călătorilor În interiorul continentului. Aceștia erau interesați În special de starea drumurilor, de felul cum Îi primeau hangiii și de calitatea hanurilor, de ospitalitatea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
astăzi la scara Întregii planete, o dată cu evenimentele care o afectează. Acesta este contextul În care bisexualii, homosexualii, lesbienele, dar și anarhiștii, feministele, ecologiștii, libertarii și alți „altermondialiști” din primii ani ai secolului XXI, luptând cu toții Împotriva unificării societății industriale contemporane, propovăduiesc, fiecare În propriul limbaj, noi utopii ireductibile Între ele. M. V. & BERA Matthieu și LAMY Yvon (2003), Sociologie de la culture, Paris, Armand Colin. DEBORD Guy (2000), Les Situationnistes et les nouvelles formes d’action dans la politique ou l’art, Paris
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
factori provoacă modificarea treptată a mentalităților. În plan religios, În țările care au adoptat protestantismul, dogmatismul a cedat În fața unui pluralism impus de multiplicitatea și coexistența Bisericilor, nici una dintre acestea neavând mijloacele de a se impune În fața celorlalte. Lumea catolică propovăduiește Încă unitatea absolută a credințelor, În vreme ce În Anglia sau În Olanda se instalează spiritul de toleranță și pragmatismul, contradicția asumată Între credințe devenind una dintre trăsăturile specifice ale acestor țări. În plan științific, contrastul dintre progresele realizate de țările protestante
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
al contestațiilor ă a legitima politica de integrare, a căpătat un sens cu totul diferit față de cel sugerat de tradiția lexicografică franceză. Nu mai este vorba despre Încrucișare, ci despre coexistență, despre traiul Împreună. Această poziție datorează mult egalității culturale propovăduite de antropologii contemporani: toate culturile trebuie tratate la fel și nu se mai poate pune problema, așa cum se Întâmpla În epoca imperiilor coloniale (sau, În cadrul unei societăți imperialiste, pe vremea stratificărilor considerate „naturale”), ierarhizării lor, de la cea mai „primitivă” (sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de adevăr care face să rodească credința în sufletul celui care o ascultă. Tot așa, și fariseul Gamaliel se ferește a pronunța judecăți apodictice asupra ucenicilor lui Hristos, lăsând lucrarea timpului să arate dacă această cale nouă pe care o propovăduiesc aceștia este de la Dumnezeu sau nu: "Și acum zic vouă: Feriți-vă de oamenii aceștia și lăsați-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veți putea să
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
pentru că Iona și locuitorii cetății Ninive sunt exemplele definitorii ale omului care își poate dobândi mântuirea printr-o alegere de ultimă clipă. Iona este "profetul mincinos", iar profeția lui am putea s-o numim "profeția ratată". Chemat prima oară să propovăduiască în Ninive, el preferă să fugă la Tarsis, pentru că știe că Domnul e "îndurat și milostiv, îndelung răbdător și mult-milosârd și Îi pare rău de fărădelegi". Decât să fie vocea unei profeții fără sorți de împlinire, Iona preferă statutul rebelului
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]