150,059 matches
-
créé." Așadar, un poet trebuie să dea unele versuri excepționale, atotcuprinzătoare (?) care să vădească starea de poezie... Exigența este, în parte, admisibilă, dar deloc obligatorie. Există poeți care nu și-ar dori așa ceva, precum M. Ivănescu sau Gh. Grigurcu, care propun lumi personale iar nu "țâșnete" lirice de un vers. Și, invers, întâlnim în culegerea de Poeme într-un vers a lui Ion Pillat unele veritabile capodopere restrânse, dar ele au nevoie de considerabilul rest al operei pentru a împlini un
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
azi întunecat. Și de-ncordare lungă mi-au crescut unghiile ca la bătrânii evrei. Blestem Au venit unii și au pretins că ei sunt Mesia, au venit alții și i-au răstignit pe cei dintâi, Au venit unii și au propus să mergem înainte, au venit alții să ne spună că înainte e în urmă, Au venit unii și ne-au corectat că în urmă e la dreapta, au venit alții și ne-au convins că dreapta e la stânga, Au venit
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
aniversare, așadar pronosticul n-avea cum să dea greș. Și într-adevăr, una din teme a fost Lupta Partidului Comunist Român în anii crizei generale. Punct ochit, punct lovit! La oralul de literatură română, Zoe Dumitrescu-Bușulenga nu folosea bilete, ci propunea verbal diferite subiecte. "- Cine vrea să vorbească despre caracterul revoluționar al poeziei lui A. Toma? Ciorna răspunsului lui Cazimir umple opt pagini dintr-un carnet cu scoarțe cafenii și seamănă binișor cu un plan de lecție: invocă un șir interminabil
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
alții simțindu-se orfelini și or să se iubească toți într-o mare frățietate, zice acest Versilov, și după aceste amănunte înțelegi că e vorba chiar de epoca noastră, când se va termina și se va construi tot ce ne propunem noi să construim, și că în perioadă de muncă încordată nu o să se prea observe lipsa divinității și a stăpânilor detronați, dar pe urmă, zice acest erou, deodată oamenii vor descoperi singurătatea lumii și va crește în ei fraternitatea asta
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
altfel obligatorie cu sens unic asemănându-mă deodată cu adam căruia tot așa Dumnezeu i-ar fi spus adame alege-ți (soția sau soarta) asta-i adevărata alegere asta e opțiunea profundă nicidecum listele nesfârșite de zevzeci care ni se propun o dată la patru ani democrația adevărată a început cu alegerea lui adam și sfârșește cu alegerea mea pentru care cred că sunt pregătit lauri negri frica mi-a fost sădită în corp de la început nici n-au așteptat anotimpul prielnic
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
să intre în patrimoniul marii culturi. După ce am prezentat tipuri de conflict între estetică și ideologie (pe versantul din stânga, bunăoară, ruta lui Sartre sau Aragon, pe vesantul din dreapta, Eliade sau Cioran), a sosit momentul să lărgesc exemplificarea, încumetându-mă să propun și un tabel al itinerariilor posibile. Așadar, schițez un grafic provizoriu: o primă serie de autori indică o asimetrie. Biografia e maculată, în schimb opera în întregime sau doar pe anumite parcele se arată imună la invazia răului. Opțiunea eronată
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
mereu în fragmente de peisaj, în jocuri de lumini și de umbre, în gesturi dintre cele mai simple și familiare, câte-o frântură de amintire, o emoție, un gând abia schițat, lăsat în evanescența lui. Foarte atent la arhitectura textului, propune o sintaxă voit "săracă", reduce propoziția la esențial, pune punct, uneori, înainte de încheiere, șterge adesea pronumele de lângă verb, dând un anume accent de impersonalitate discursului, o ținută vag ermetică, provocând mici distanțe între secvențele concentrate, sugerând spații ale contemplației, singurătăți
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
spune că Anton Pann n-a fost în stare să îmbrățișeze cu căldură cauza celor asupriți, el punînd înainte de orice interesele personale." (Poziția de clasă a lui Anton Pann). La 26 ianuarie 1949, teza pe semestrul I la limba română propunea două subiecte: a) Ideile și concepțiile Școlii Ardelene în lumina noului spirit critic marxist; b) Caracterele negative ale literaturii istorice. "Noul spirit critic marxist" este o sintagmă elocventă pentru timorarea și deruta profesorului, care audiase ca student cursurile lui Mihail
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
seri când mi-e rușine că sunt român, îmi vine să-mi dau demisia din etnie", scria acesta, în ale sale Scrisori către bunul Dumnezeu), și, mai nou, H.-R. Patapievici, Cristian Bădiliță și Radu Pavel Gheo. "Eseul de față propune, prin selecție " afirmă Ruxandra Cesereanu în Introducere ", o scanare a mentalului românesc la nivelul imaginarului lingvistic violent". În ciuda subiectului tare (în sensul publicisticii de senzație), declarația de intenții a Ruxandrei Cesereanu pare ingenuă, autoarea asumându-și, pe cât posibil, o anume
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
doua jumătate a secolului al XIX-lea. Instanței i se va putea curând înfățișa o a treia pereche de martori, completând probele acuzării la începutul de veac nou: Bielîi și Blok!"(p.140)(Am păstrat grafia numelor rusești în varianta propusă de profesorul Ianoși, detaliat explicitată în Cuvântul înainte) Pășim apoi prin Petersburgul otrăvit al lui Berdiaiev, prin cel anatemizat de Soloviov, acela părelnic al simboliștilor și cel blestemat în fel și chip de Merejkovski. Trecem din orașul mozaical, fantomatic, înfricoșător
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
compensație, înalt cultural. Construcția periplului precumpănitor literar este atent supravegheată de Ion Ianoși. Nu trecem pur și simplu de la un autor la altul. Unele capitole, demne de un compendiu sau de un curs universitar, cu care seamănă tot mai mult, propun tablouri de început, jumătăți sau sfârșit de veac, urmărite detaliat în toate palierele vieții. Pe acest fundal, sunt inserate capitole închinate unor personalități petersburgheze de prim rang. În plus, cartea începe și se încheie simetric cu două opere emblematice pentru
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
Comarnescu, precum și alții din generația lui, trăiește drama intelectualului, format și afirmat înainte de război, care se confruntă acum cu un alt regim politic decât cel democratic, un regim dictatorial suprimând libertatea de gândire și de expresie, cu o ideologie dogmatică propunându-și să elimine din estetică specificul artistic și din istoria culturii mai toate marile valori. Comarnescu trăiește în această epocă între grija zilei de mâine și teama de cenzură, pe de o parte, pe de alta, încercarea, adesea penibilă, de
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
departe de microbii din "zonele schito-sarmatice" și de prieteni și dușmani de care nu uită totuși. Referitor la creația sa literară, Caragiale credea a fi scris la Berlin cele mai reprezentative opere. Greșea oare? Pe linia dramaturgică, da! Scriitorul își propusese să reia într-o nouă comedie, în trei acte, personajele din O noapte furtunoasă și din O scrisoare pierdută urmărindu-le ascensiunea socială și politică după douăzeci și cinci de ani. "Calul său de bătaie era mereu democrația liberală, cu nepotrivirea dintre
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
claviaturii textului. În ce mă privește, mă consider norocos pentru că am tradus cîteva zeci de cărți înainte de-a mă încumeta să o scriu pe prima. Și poate că e momentul să admit că mi-am încălcat un principiu. Îmi propusesem să nu traduc mai mult de o carte dintr-un autor. Din mai multe motive, am dezertat de la principiul cu pricina. Așa se face că am tradus patru cărți ale lui Lodge, trei ale lui Golding, două ale lui Coe
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
ți-a fost teamă ca abordarea unor subiecte atît de legate de contextul actual ar putea da textelor tale o bătaie în timp prea scurtă? Nu e singurul risc, mai există unul. Acela al arealului prea îngust. Cineva mi-a propus să-mi traduc un capitol în engleză, pentru o eventuală publicare afară, și am căzut pe gînduri. Nu știu dacă pe un olandez l-ar interesa comportamentul unui primar de sector din București sau al unui șef de galerie. Mai
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
multe. Dar să revin. Nu, nu m-am transferat în sport și nici nu știu dacă o s-o fac vreodată. Ca dovadă, am scris trei capitole dintr-un roman care se cheamă provizoriu Vînzătorii de lacrimi și pe care îmi propun să-l termin pînă la primăvară. Cred că o să gătesc o salată agresivă pentru cititor. Cu elemente de thriller, de carte erotică, de anchetă socială. Și cu inspirație din realitatea ultimilor ani bucureșteni. Pe de altă parte, coc de cîteva
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
din "întreg complexul vieții material-spiritual românesc", pentru că, urmașe ale coloanelor și stâlpilor cerului, "reprezintă o sinteză ad-hoc între straturile arhaice și cel creștin". Preocupat în primul rând de tipologizarea acestor creații ale artei țărănești, în care preia sugestii din sistematizarea propusă de R. Vulcănescu, autorul albumului pornește de la stâlpii și coloanele cerului, acestea asimilate drept troițe, cu formele lor (coloane trunchiforme, phallusoforme, discofore, antropomorfe stilizate, cruciforme), continuă cu monumente sacre de structură creștină (categorie în care distinge cruci de piatră arhaice
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
27 martie 1942), căruia ăi vănează intens tovărășia în decembrie același an; se apropie de Eugénio d "Ors, pe care ăl considera un afin; reușește o întălnire la Madrid, în casa lui Busuioceanu, cu Ortega y Gasset, pentru a-i propune traducerea în limba română a principalelor lui opere (7 noiembrie 1942); la Paris, unde călătorește în mod special, ăi cunoaște în fine personal pe Cocteau, pe Paul Morand și mai ales pe Georges Dumézil (16 noiembrie 1943). Fără să o
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
pănă la părăsirea Lisabonei, în septembrie 1945, concepe lucrarea ce va sta la baza cărților din perioada pariziană, Prolegomenele. Pănă în septembrie 1945 va fi scris din ea aproximativ 300 de pagini, schiță a viziunii pe care avea s-o propună, cățiva ani mai tărziu, prin Le mythe de l "éternel retour (1949), Le Chamanisme (1951) ori Images et symboles (1952). Dacă a doua parte a existenței sale lisaboneze stă sub semnul tragicului (boala și moartea Ninei, ocuparea sovietică a României
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
geniul meu " începe să fie utilizată curent, fără nici o clipire, aproape ca termen tehnic. Dincolo de exagerările privind literatura sa, Eliade avea într-un fel dreptate: filozoful și istoricul religiilor se afla cu adevărat în posesia geniului. Schimbarea dramatică de perspectivă propusă de el în ceea ce privește folclorul, societățile zise "primitive ", definiția și funcțiile mitului, nu puteau fi decăt opera unui geniu. Tulburător e și faptul că, perfect conștient de propria-i genialitate, Mircea Eliade o proclama în numele unor lucrări pe care încă nu
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
p. 106-301) și este apreciată de Marian drept “cea mai frumoasă și totodată cea mai răspândită din toate legendele”. Cartea a avut parte, inițial, de o primire contradictorie. Dacă Ion Bianu a lăudat-o în faza de manuscris și a propus tipărirea ei, Nicolae Iorga, în rubrica sa, “Cronica” din Sămănătorul (1904, nr. 47) opinează, mai întâi, că mariologia populară românească este restrânsă: “În adevăr nașterea, suferințele de mamă, înălțarea la cer unde se sălășluia acum Fiul ei, menirea ei de
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
o clipă gândul că într-o noapte - o noapte ca asta - am putea fi toți măcelăriți în casele noastre”. Frica, singurătatea și lipsa de încredere în oameni (în masele de oameni) adaugă pe chipul lui Sebastian, cel pe care ne propuneam să-l „reconstruim” cu piesele date, o umbră de durere. Dacă ar fi adevărat că pe chipurile oamenilor lasă urme toate gândurile, sentimentele și faptele lor, chipurile multor evrei din acei ani ar fi exprimat atâta groază, atâta oroare, atâta
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
imaginat că „Istoria” și posibilitățile din țară i-ar fi permis să-și realizeze visele în aceeași proporție. Eliade a avut, cum spunea și Sebastian, și cum el însuși recunoaște, „nenumărate noroace”. „Norocul” lui Eliade de a face ceea ce își propusese este de fapt un noroc cu mult mai mare, un noroc al culturii universale. Imaginea intelectualului român nu poate ignora această tendință a „evadării”, a salvării „operei” cu prețul plecării din țară, cu atât mai mult cu cât se dovedește
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
alte valori materialului acestei științe. Există o lege a conservării materialului care nu e decât corolarul legii degradării sensului înțelegând prin aceasta orice alterare, orice pierdere sau uitare a unei semnificații originare”. Lucrarea este mai amplă decât precedenta pentru că își propune un tablou mai complex al universului mental babilonian, de la mistica metalurgică și cosmologie până la alchimia propriu-zisă. Nu mai știu cine a spus-o, dar mi-a rămas în memorie această ciudată afirmație: „Eu nu intru în apă până când nu voi
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
de plata chiriei, angajarea ca translator în 1914 și 1917, fixări de onorarii, de avansuri la operele ce urma să le scrie etc. Numeroase texte sunt protocolare, de mulțumiri adresate lui I. Al. Brătescu-Voinești sau N. Iorga, care l-au propus (primul) și l-au susținut să obțină mari premii literare, oficiale, în calitate de președinte al Societății Scriitorilor Români și de director al Teatrului Național, „circulări”, „scrisori deschise”, rapoarte către Comitetul de lectură al Teatrului Național. Ele completează sau confirmă informația despre
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]