KorAP: Find »[drukola/base=prosop & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...115 >

2,861 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

durerea, lăsându-i arsura chinuitoare să iasă afară. La naiba, totuși unde ai învățat să lovești în felul ăsta? —Cunoști răspunsul. —Vă luați în serios, voi israelienii, nu-i așa? spuse ea, frecând locul dureros. —Uite. Avea lângă el un prosop a cărui margine era îmbibată cu apă. Îl răsuci și îl puse pe ceafa lui Maggie. Mai întâi totuși trebui să-i ridice părul, în așa fel încât ceafa să-i fie neacoperită, dezgolită. Își simți trupul înregistrând confuzia și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
puse pe ceafa lui Maggie. Mai întâi totuși trebui să-i ridice părul, în așa fel încât ceafa să-i fie neacoperită, dezgolită. Își simți trupul înregistrând confuzia și, în același timp, o durere și un fior de dorință revigorată. Prosopul era rece, atenuând roșeața. — Uri! spuse ea brusc, smulgându-i prosopul pentru a putea sta cu fața la el în timp ce vorbeau. Dă-mi geaca de pe scaun. Nefiind sigur dacă fusese iertat, Uri ezită. —Uri! Acum! Se ridică și aduse haina lui Maggie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
ridice părul, în așa fel încât ceafa să-i fie neacoperită, dezgolită. Își simți trupul înregistrând confuzia și, în același timp, o durere și un fior de dorință revigorată. Prosopul era rece, atenuând roșeața. — Uri! spuse ea brusc, smulgându-i prosopul pentru a putea sta cu fața la el în timp ce vorbeau. Dă-mi geaca de pe scaun. Nefiind sigur dacă fusese iertat, Uri ezită. —Uri! Acum! Se ridică și aduse haina lui Maggie. Scotoci prin buzunare, ignorând durerea până când îl găsi: bilețelul de la biroul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
pentru țara sa decât textul englezesc cu care Jimmy Carter a plecat acasă, la Washington. Deci felul în care îl trăgea acum de mânecă pe Uri nu era o premieră. Deși n-o mai făcuse niciodată în pat, cu un prosop în jurul gâtului. — Deci expresia cheie era chaim shteim. Viața numărul doi. Sau, cu alte cuvinte, spuse Maggie, cu ochii sclipindu-i, Viața a doua1. Capitolul 46 Ierusalim, joi, 1.54 a.m. Maggie își aruncă mâinile în jurul gâtului lui Uri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

pricepută ca o profesionistă, dar știi cum e cu puicuțele tinere de azi. Oricum, după aia mi l-a scos, l-a luat cu ea la baie și am auzit-o trăgând apa. S-a întors la mine cu un prosop fierbinte, m-a șters, a spus că-i părea rău și că era mai bine să plece acasă. Eu i-am spus, cum vrei. Pentru că începusem deja să-mi dau seama că era ceva în neregulă cu gagica. Era perversă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
stil. — Oh, înțeleg, zise Dave. Se lăsă tăcere. Soția lui oftă. Henry o bătea pe braț. Aveți copaci? spuse Dave. Îmi place să mă cațăr în copaci. În clipa aceea, Jamie intră în casă. — Hei, mami, am nevoie de un prosop ... Se întrerupse, holbându-se la cimpanzeu. — Bună, zise Dave. Jamie clipi, dar își reveni repede. — Hei, marfă! spuse el. Eu sunt Jamie. — Numele meu e Dave. Aveți copaci în care să mă cațăr? — Sigur! Unul mare! Vino! Jamie porni spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
apropia seara. Trecuseră pe lângă Maryville și se îndreptau spre St.Louis. Traficul se aglomerase. — Am ajuns? întrebă Gerard. Stan oftă. — Las-o baltă, zise el. Avea să fie o călătorie lungă. Capitolul 67 Lynn stătea pe marginea căzii și folosea prosopul încet, ca să îi curețe tăietura din spatele urechii. — Spune-mi ce s-a întâmplat, Dave, zise Lynn. Își dădea seama că tăietura era adâncă, dar el nu se plângea. — Au venit după noi, mamă! zise Jamie agitat, mișcându-și brațele. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
în capătul îndepărtat al parcării. — Ce facem? zise ea. Îi urmărim pe drum? Nu cred. Dacă o facem, or să ne vadă. Mai bine parchează. Deschise portiera. — Vrei să lași pușca aia aici? — Nu, zise ea. Deschise portbagajul, găsi un prosop, înfășură arma în el și spuse: Sunt gata. — OK, zise Henry. Să mergem. — La naiba, spuse Vasco, apăsând pe frână. O luase pe acest drum ca să parcheze în spatele centrului chirurgical. Planul era ca dr. Manuel Cajal să iasă din centru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Intrând în grădină, Alex trecu mai întâi pe lângă zona piscinei. Era cea mai liniștită piscină pe care o văzuse vreodată. Nimeni nu stropea, nimeni nu făcea zgomot. Oamenii stăteau întinși la soare, ca niște cadavre. Exista un dulap plin cu prosoape și halate. Alex luă un halat și și-l puse pe umeri, acoperind arma înfășurată în prosop. — De unde știi chestiile astea? întrebă Henry, privind-o. Era nervos. Pentru că mergea cu Alex, care avea o armă, și el știa că avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
o văzuse vreodată. Nimeni nu stropea, nimeni nu făcea zgomot. Oamenii stăteau întinși la soare, ca niște cadavre. Exista un dulap plin cu prosoape și halate. Alex luă un halat și și-l puse pe umeri, acoperind arma înfășurată în prosop. — De unde știi chestiile astea? întrebă Henry, privind-o. Era nervos. Pentru că mergea cu Alex, care avea o armă, și el știa că avea intenția să o folosească. Nu știa dacă bărbosul era înarmat, dar era foarte probabil. — De la facultatea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
spuse pasărea, cu o voce identică cu a lui Jamie. — Jamie! Alex începu să strige în grădină. — Jamie! Jamie! Și auzi, din depărtare: — Mamă? Dave o luă la fugă, înainte. Henry se uită la Alex, care stătea perfect nemișcată. Lăsă prosopul și halatul să cadă la pământ și își încărcă cu calm arma. Trase în spate și în față bara de armare, scoțând un clic-clac metalic. Apoi se întoarse spre Henry. — Să mergem. Era foarte calmă. Își ținea arma sprijinită pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

zile Întregi, fără să fie În stare să se miște, tremurând și În același timp transpirând de parcă Întregul său trup devenise un butoi prin găurile căruia apa se scurgea fără-ncetare. Armanoush stătuse tot timpul la căpătâiul lui, punându-i prosoape muiate În oțet rece pe frunte și frecându-i pieptul cu cuburi de gheață. Apoi, la sfârșitul celei de-a treia zile, când febra scăzuse În cele din urmă, lui Hovhannes Stamboulian Îi trecuse prin minte un poem și Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
impună punctul de vedere a strigat apoi: — LA MAXIM! — Amețite! a urlat bunica Gülsüm. Ia seama, de ce sunt amețite? Nu e de-ajuns că faci tot timpul familia asta de rușine? Uită-te la fusta aia de pe tine. Până și prosoapele de bucătărie sunt mai lungi decât fustele tale! Ești o mamă singură, o femeie divorțată. Ascultă-mă bine! N-am văzut În viața mea o femeie divorțată cu inel În nas. Ar trebui să-ți fie rușine de tine, Zeliha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
nici o zi departe de mine pentru tot restul vieții. Drept răspuns mătușa Zeliha a chicotit. — Te rog, iubito, vino și stai cu mine. Pleacă din casa aia chiar acum. Ți-am cumpărat o periuță de dinți. Am chiar și un prosop curat! Aram a Încercat să facă o glumă Însă s-a oprit la jumătate. Stai cu mine până pleacă. — Și după aia cum o să-i explicăm absența mea subită scumpei mele familii? a protestat mătușa Zeliha. — Nu e nevoie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

mai spălase. Dușurile fierbinți, cel puțin o dată pe zi, reprezentau o plăcere imensă pentru Kitty. Iar acum, În această călătorie, nu știa nici măcar unde era localizat următorul duș de care putea profita. Kitty ieși de sub duș, se Înfășură Într-un prosop mare și-și studie fața În oglinda de deasupra chiuvetei. Ar fi trebuit să se machieze, dar Își aminti că nu avea la ea nimic cu care să execute această operațiune. Nimic. Absolut. Nu plecase pregătită. Se panică. Să apară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

se așează pe cap, pe ceafă, bâzâie și te enervează. Încerci s-o strivești, dar nu reușești decât să te lovești la cap. Ceea ce te enervează și mai rău. Adică cum, să depinzi de o muscă? Te ridici, iei un prosop, lovești aerul (Don Quijote n-a murit, îmi vine să le strig guzganilor!) și întrucât, după un timp, nu mai auzi bâzâitul, ești fericit. Războiul, cam ridicol, e drept, dar război, dintre tine și muscă s-a terminat, în sfârșit, prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
curtea Martei, am atins din greșeală trăgaciul și, în aceeași clipă, am simțit o durere ascuțită în palma dreaptă. Marta a scos un țipăt. Buimăcit de durere și de spaimă, i-am strigat să tacă și i-am cerut un prosop cu care să-mi înfășor mâna care sângera. Am vrut s-o pornesc apoi spre azil, dar m-am temut să nu pierd sânge din pricina mișcărilor; m-am trântit pe spate, cu mâna ridicată, ca să împiedic, gândeam eu, hemoragia și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură și le auzeam zgomotele subțiri. Era o gravă nedreptate acel accident stupid! Când a venit însă Dinu și a desfăcut prosopul, m-a liniștit. „Nici o grijă, mai ai până când va trebui să-ți pregătești piatra funerară, dragă Daniel”, a râs el de sperietura mea. Mi-a spălat rana, care din fericire era superficială, m-a pansat și am pornit împreună spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

crengi de mesteacăn drept un ritual purificator. Este și o poză a unui bărbat rozaliu și dolofan ieșind după baie și biciuire, strălucind de sănătate fizică și sufletească. În Ungaria, băile sînt precum cafenelele; bărbații Își trec timpul Înfășurați În prosoape, citind ziare și jucînd șah. Multe dintre culturile serioase ale Îmbăierii folosesc ierburi aromate pentru a accentua fiorul experienței. Băile de femei din țările islamice, hammam-ul din Maroc, de exemplu, sînt adevărate herbariumuri care oferă clientelor plăcute halucinații printr-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
el trebuie să fie Înăuntru, ciocănind. Wakefield ia micul dejun În apartamentul lui: o omletă cam rece și șuncă cu pîine arsă, patru cești de cafea. Apoi Își trage o șapcă de baseball și niște ochelari de soare, Înfundă un prosop de-al hotelului Într-un sac de sport și pornește către City Club, clubul de Întreținere unde, a descoperit În cercetările sale, trage de fiare și restauraționistul. Traversează piața; e goală, e prea devreme pentru ghicitori și pentru statuile vii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
cubaneze care plutește În Încăpere. Acesta este cuibul dușmanului, cugetă Wakefield. SÎnt aici ca să-l vînez, poate chiar Îl prind cu ceva ilegal care ar putea pune capăt restaurării. Se decide să continue vînătoarea În baia de aburi. Cu un prosop Înfășurat În jurul capului și un altul În jurul fundului, se așază În mijlocul pîclei alături de un distribuitor de spirtoase și un judecător la tribunalul municipal. Discută despre o autorizație de desfacere a băuturilor alcoolice pentru un nou bar, vorbind chiar pe deasupra capului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
mă rog, nici una de care el să-și fi dat seama. Trec săptămîni pînă cînd Wakefield prinde informația pe care o căuta. Comisarul pentru Prezervarea Siturilor Istorice și restauraționistul intră Într-o bună zi În baia de aburi, Înfășurați În prosoape negre identice. Comisarul este dolofan și fălcos; restauraționistul - musculos și puternic. Se așează pe banca din fața lui Wakefield, adînciți Într-o conversație care probabil Începuse În sala de forță. — CÎini, spune comisarul. Îi dresezi să miroasă o perioadă autentică. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
problemă, Șefule, mărturisește restauraționistul. Cărămizile antebelice se vînd cu cinci dolari bucata. Furnizorul meu mă suge de sînge. — S-ar putea să te ajut cu chestia asta, spune comisarul, coborînd vocea. Wakefield speră că este realmente invizibil și Își trage prosopul pe față. Sursa de cărămizi vechi pe piața neagră - Wakefield se chinuie tare ca să audă, acum vorbesc În șoaptă - este un anume Grave sau Gravier, care le obține din cimitirele vechi, pentru care orașul este celebru. Wakefield Înțelege că acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
ușile Închise ale hotelului, cei patru sînt pudrați cu aripi de termite. Paznicul de noapte așteaptă plin de speranță, rînjind. — Mă Întorc Într-o clipă, Îi șoptește Wakefield. Își conduce oaspeții către apartamentul lui, le arată unde sînt gheața și prosoapele și se Întoarce la poartă, să vorbească cu omul. — Am făcut rost de ele, spune paznicul, scoțînd din buzunar o fiolă bine Închisă. Cinci insecte cu aripi argintii se zbat Înăuntru. Acum urmează partea a doua, Îi dă instrucțiuni Wakefield

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
cu o bombă artizanală; distrugerea este mult prea simplă. Tehnologii joase. Sau nici un fel de tehnologii. CÎnd revine În cameră, Franțoise, Cybelle și barmanul se bălăcesc deja goi În piscină, cu paharele lor de Corbu pe măsuța de sticlă alături de prosoape. Wakefield se dezbracă și li se alătură. Apa este caldă ca pentru baie, vibrînd de energia trupurilor lor. Apa, spune Cybelle, Înotînd către el, este un mediu atît de perfect. Este originea trupurilor noastre. După zbenguieli copilărești - femeile se transformă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]