8,847 matches
-
ai avut Înainte se cheamă Dunkel. — Îmi pare bine că ți-a plăcut. — Menajera aceea mică. Nu-mi amintesc cum o chema, dar a fost o minune! — Întoarce-te să mai vorbim și după cină. Nu vă stă gândul la prostii, domnule Savory? — O să te Întreb. — Nu promite. Nu promite nimic. Vorbește despre orice altceva. Spune-mi ce urmează să faci la Constantinopol. — Doar afaceri. O chestie delicată. Data viitoare când mai mănânci dalmațian, gândește-te la mine. Stafide. Stafidele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cei de teapa noastră. — Cu evreul ăla? Eh, știm noi despre ce trebuie să fie vorba. — Desigur, am tot respectul pentru Biserica Romano-Catolică, zise domnule Opie. Nu-s un bigot. Ca exemplu de bună organizare... — Și? — Îmi stă gândul la prostii chiar acum. — Suculentă. Nu, nu, asta nu-i suculentă. Am spus ce nu trebuie? — Asta-i din cele vândute de Stein. O stafidă ieftină și banală. Podgoriile nu sunt pe partea potrivită a dealurilor. Asta le face seci. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a făcut de lucru cu fiica dumneavoastră, Întrebă uluită Coral? Josef Grünlich ridică mâinile, cu gândul În altă parte. Privirile lui cercetau fereastra și măsurau la ce Înălțime de la podea se afla aceasta. — Ce puteam face? Onoarea ei, onoarea mea... — Prostii, spuse Coral. Îmi pare bine că eu n-am avut tată. Josef Grünlich spuse brusc: — Un ac de păr, poate. Ce vreți să spuneți? Cum adică un ac de păr? — Sau un briceag. — N-am nici un fel de ac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sus, apoi Își făcu de două ori semnul crucii. —Mărite Doamne, când ajung acasă și mă Împușc diseară, se rugă ea, te rog să nu mă Învii din morți În Ziua Judecății de Apoi. —Marci, liniștește-te, nu face vreo prostie, i-am spus, prinzând-o de mână. — O să-l omor. Cum Îl chema pe avocatul Ivanei? 21tc "21" Soțul dispăruttc "Soțul dispărut" În timp ce Marci era readusă la viață Împotriva voinței ei de către Salome, care, În mod providențial, venise să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
roșu și zice: — Să mă omori pe mine ar fi ca și cum te-ai sinucide. Taci din gură, zic. Stai liniștit, zice. N-am spus nimănui nici o vorbă. Nash își umple gura de crutoane și sos roșu. — Ar fi fost o prostie, zice. Vreau să zic, gândește-te și tu - și-și mai îndeasă în gură niște chili. L-ar fi citit imediat, și n-am nevoie de concurență. Imperfectă și murdară, asta e lumea în care trăiesc. Departe, atât de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mona știa de ceaslov de săptămâni întregi. A știut de când a văzut agenda lui Helen. Doar că nu putea să-l traducă, zice. Eu, unul, sunt cu muzica, iar Mona e... ca s-o spunem pe-a dreaptă, Mona e cu prostia, zice Stridie. În după-amiaza asta, zice Stridie cu vocea lui Helen, Mona s-a trezit într-un salon cosmetic unde îi făceau unghiile cu ojă roz.. S-a dus la birou val-vârtej, zice, și a găsit-o pe doamna Boyle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sădiți de ea. Lua primăvara cazmaua și pleca în pădure să aducă puieți sălbatici. Îi sădea, îi uda, iarna îi îmbrăca în coceni de porumb să nu-i roadă iepurii, după doi ani îi altoia; rodeau după cum erau altoiți... Ce prostie să n-o las să dea unde se simțea în stare! Orgoliu! Să se facă artistă... La vară însă... Îți dai seama, am și eu simpatii bucuria lor! "Fata lui Săteanu n-a reușit. Ba a și angajat-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a crescut mai mult cu mine... În locul tău, nu te supăra că-ți spun așa, n-aș fi apelat la Săteanu. De ce! tresare Lazăr. Nu știu să-ți explic; o auzeam pe mama spunînd... cînd a venit de la maternitate... Ei, prostii! Bîrfe, ca între doctori... Gata pauza! rîde studenta. Mai discutăm la miezul nopții. Bună seara! salută profesorul, oprindu-se lîngă masă. Te-am lăsat să-ți tihnească masa, Lazăre. Mie masa, dumneavoastră Cotnarul... Ideile mari nu pot fi stropite decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de director... Ce dacă a făcut facultatea pe bețe de chibrit?! E un tip destoinic, cinstit, principial..." Să știi un lucru, pe care ai să-l simți, dacă nu l-ai și simțit: incultura nu doare, că spunea Sadoveanu despre prostie dacă ar durea, ai auzi o mulțime de urlete. Incultura, băiete, doare, cînd devine agresivă. De-aceea te iubesc! Băiete, încă două! spune chelnerului care aduce vodca lui Mihai. "Dumnezeule! Cum să mă topesc?! gîndește Mihai cu groază. A trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Muraru, care vrea mereu să spună ceva, chemîndu-l, împleticindu-se printre fotolii. Tovarășe, face milițianul un semn spre Mihai -, dacă v-a făcut plăcere să beți împreună și dacă ați rămas mai treaz, nu-l lăsați aici să facă vreo prostie. Și nici nu-l abandonați afară, în zăpadă! spune apăsat, apropiindu-se. Just! face un gest de salut Muraru. Aveți dreptate, tovarășe ofițer. Plutonier corectează milițianul. Ofițer! precizează Muraru am o gură de aur! Dornic s-o isprăvească mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Nu cred că soțul meu s-ar bucura aflînd că aseară, după ce ai plecat de la noi, i-ai dat telefon... prietenei lui nu folosesc cuvîntul amantă, să nu-mi zici cumva că-s vulgară și te-ai întîlnit cu ea. Prostii! rîde Mihai. Aseară am fost la uzină. Imediat ce-ai plecat de la noi? Da. Adică... Vezi?... surîde Maria. Am dat un telefon din holul hotelului, e drept, dar i-am dat lui Arbore, care mi-a zis să merg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a zis atunci. Pentru ce să reneg pe bărbatul în fața căruia își scotea pălăria toată Universitatea?! Numai să fac pe plac acestor brute?! Să-i dau satisfacție acestui bătăuș de mahala, care a fost dat afară din liceu pentru că scria prostii pe pereți, înjura și-și băga mîna pe sub fusta profesoarelor tinere cînd treceau printre rînduri?" Bine, mama, nu mai plînge a auzit-o pe Maria în spatele ei. Am să mă mărit cu el, altă soluție nu-i. Deși cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre scara ce duce la camerele lor, urmate îndeaproape de șofer. Le lăsăm pe ele să bea mai mult șoptește Ovidiu spre Pavel în timp ce ajung la scară. Cînd or să adoarmă, umblu eu la bani. Vezi, să nu faci vreo prostie noaptea asta, să le înfuriem iar. Da' de unde! Aia nici nu se mișcă de pe colțul ei de saltea, deși, pentru cinci mii, ar putea și ea, spre ziuă... rîde Pavel, dar se oprește imediat văzînd privirea bătăioasă a lui Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tovarășe Vlădeanu, întinde președintele mîna fii pe pace, noi doi vom avea zile și mai bune. La revedere! Săveanu se retrage și el, nu înainte de-a-l mai reține pe Mihai cîteva clipe: Nu pleca din Valea Brândușelor, e-o prostie să-ți dai aere de cum debutezi. Poți scrie oriunde. Tu ai șansa vieții de uzină exploateaz-o! Uzina văzută din interior. Eu, e drept, pentru a avea o rubrică într-un ziar mare..., dar tu, ca autor dramatic... ...am soarta unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așa a scris una dintre fetele boierului Craiorgu, aceea care n-a putut rămîne gravidă cu Vlad-haiducul și s-a călugărit cînd Vlad a fost dat pe mîna arnăuților de una dintre fete care-l voia de bărbat cu acte... Prostii! Deși..., dacă mi-ar auzi gîndurile Doamna Ana, m-ar pălmui din nou cum să nu-mi cinstesc originea?! Ce se alege din noi, dacă...? Și cum o fi ajuns Doamna Ana prostituată de lux? Oare nu m-a mințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Da, scheaună urît confirmă țăranca. Îți amintești?, și-n vara lui '40, cîinele nostru, care era legat sub șură... Noi amîndoi dormeam afară, în coșul căruței, mai ții minte? Bătrîn și fără minte! dă țăranca un cot soțului. Numai la prostii ți-i gîndul... Dinspre bucătărie se aud bătăi într-o ușă. E deschis, intră, ce naiba mai vrei? întreabă Mircea Emil supărat că a fost trezit. Deschide, vreau să mă uit la grinzi spune arhitectul, împingînd ușa. Uită-te în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Toader, pentru a descoperi vidul din existența mea trecută. Și, dacă mă respect ca om iar eu vreau acest lucru! -, trebuie să caut coordonatele superioare ale iubirii. Secretarul literar al teatrului avea dreptate: cum hîrtia trebuie să se răzvrătească în fața prostiilor mărunte, la fel de bine și patul, mai bine-zis timpul afectat dragostei, trebuie să se opună oricărei experiențe vulgare. Poate că fiecare din femeile cunoscute de mine pînă acum, inclusiv Simona, de la Sinaia, formează cîte una din fețele poliedrului iubirii. Nici una însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
toată noaptea... Și doar îi spusesem că fac rost de bani. Voia să mă lase, zicea că-i mai bine așa. Eu ziceam să lase copilul, poate ne-ar fi unit, nu era femeie rea... A încercat singură o provocare, prostii!, ca-ntre femei, metode de-acum două mii de ani... A ajuns la spital cu puțină hemoragie, doctorița n-a vrut s-o chiureteze, i-a dat ceva pentru oprire, pentru menținerea sarcinii și a intrat în operație. Și doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că lui Dan îi place în mod deosebit un sortiment numit Premier Class. Se vindea în doze lustruite, de culoarea aramei. Dedesubt era deviza casei regale engleze: Honni soit qui mal y pense. Înainte de a apuca să te gândești la prostii, dă-mi voie să te asigur că producătorul nu era sensibil la ironie. După ezoterice și berile pentru sărăntoci, Carol reveni la mărci mai familiare și dădu o raită printr-un Asgard fictiv, de unde proveneau probabil acele denumiri atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o declarație cam prezumțioasă. Dan, afirmase el, nu prea înțelesese ce i se întâmpla înainte de eveniment; nivelul de alcoolemie era prea ridicat și, oricum, rănile de la cap erau suficient de grave pentru a-l fi adus în stare de incoștiență. Prostii! Nimicuri! În realitate, fusese conștient și simțise totul. Fiecare mișcare aspră ca de șmirghel, care silea vasele de sânge să se dilate, fiecare izbitură a capului de tăblia de pin a patului, fiecare geamăt scos din adâncul pieptului când diafragma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bejuri autumnale, Razza Rob arăta serios și atent. Pe când reportofonul înregistra conștiincios, își împleti degetele și îi dădu niște replici profunde, grave. Aș zice că, dat fiind că noțiuni precum „revoltă“ sau „repulsie“ există doar la nivel mental, este o prostie să încercăm să delimităm elementele care le-ar putea genera de cele care nu ar putea face așa ceva. Mai mult decât atât, modul de gândire din care este observată și analizată chestia este în sine relativizat de o multitudine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care îl acoperea ca pe un cilindru de motor. Într-adevăr, de două zile nu mai simțise nimic din labilitatea caracteristică ultimei perioade. Își spuse că anatomia nu-i mai e afectată de ciclurile lunare. Și chiar așa era. Ce prostie din partea lui Alan să se lase dus de val și să nu-și folosească experiența profesională! Ar fi fost nevoie doar de o examinare superficială, de un amestec minimalist de plăcere și profesionalism, pentru a descoperi ce se întâmplase. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
umplut acest cuvânt ce ți se dezvăluie doar ție: vilă și hoție, vilă-bogăție, vilă: corupție, vilă: poliție, vilă mârlănie și totul pe veresie. În comuna Huta Certeze din cocoașa României am mai adăugat, ca român, încă o nuanță: vilă și prostie. Certezenii sunt cunoscuți în Oaș ca „ziariști”. În ultimii ani, ei au plecat în masă la Paris unde, distribuind pe străzi și în gurile de metrou Macadam și alte publicații populare, au adunat franci destui ca să treacă drept bogați atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
câțiva ani din viață, sub zece. Setul său de noime se epuizează rapid și, în cazurile grave, omul se agață cu disperare de norme. E momentul în care pe un asemenea ins nu-ți mai vine nici măcar să-l contrazici. Prostia omenească e un spectacol înduioșător, pe lângă opintirea sinistră în norma fără noimă. În sport e simplu, carnea îți spune când trebuie să lași și pe alții. Cu pixul, e mai rău, îți hrănește impresia că poți să-l ții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
onoare profesională și umană. Presa nu e un justițiar fără pată și prihană, nu e o profesoară de maniere elegante, nici altar de închinat. În presa română, înlăuntrul căreia trăiesc și muncesc de atâția ani, există corupție, există șantaj, slugărnicie, prostie, se scrie la comandă sau nu se mai scrie, tot la comandă, se exagerează, se minte, există lichele, megalomani, ticăloși. Dar tot acolo am întâlnit și jurnaliști cinstiți, oameni care nu și-ar vinde scrisul pentru nimic în lume, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]