1,956 matches
-
ex. 20-30 mg/24h) prezintă un risc cardiovascular crescut în comparație cu subiecții cu EUA mai redusă (de ex. <20 mg/24 ore). Detectarea proteinuriei în sedimentul urinar necesită aplicarea unui algoritm de diagnostic (vezi figura 8). La elucidarea adecvată a semnificației proteinuriei trebuie să conlucreze medicul de familie, medicul internist și nefrologul, acesta din urmă având rol de integrare a datelor clinice și paraclinice. Diagnosticarea adecvată și precoce a proteinuriei poate schimba radical prognosticul pe termen lung, atât renal, cât și vital
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
unui algoritm de diagnostic (vezi figura 8). La elucidarea adecvată a semnificației proteinuriei trebuie să conlucreze medicul de familie, medicul internist și nefrologul, acesta din urmă având rol de integrare a datelor clinice și paraclinice. Diagnosticarea adecvată și precoce a proteinuriei poate schimba radical prognosticul pe termen lung, atât renal, cât și vital. Sumar de urină pozitiv pentru proteinurie (metoda bandeletei reactive) Istoric Examen fizic Sediment urinar Figura 8. Algoritm de diagnostic al pacientului cu proteinurie 3.4. Diagnosticul și evaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
familie, medicul internist și nefrologul, acesta din urmă având rol de integrare a datelor clinice și paraclinice. Diagnosticarea adecvată și precoce a proteinuriei poate schimba radical prognosticul pe termen lung, atât renal, cât și vital. Sumar de urină pozitiv pentru proteinurie (metoda bandeletei reactive) Istoric Examen fizic Sediment urinar Figura 8. Algoritm de diagnostic al pacientului cu proteinurie 3.4. Diagnosticul și evaluarea hematuriei A. Hematuria microscopică (Hm) se definește ca prezența a >10 hematii/HPF (câmp microscopic cu rezoluție înaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Diagnosticarea adecvată și precoce a proteinuriei poate schimba radical prognosticul pe termen lung, atât renal, cât și vital. Sumar de urină pozitiv pentru proteinurie (metoda bandeletei reactive) Istoric Examen fizic Sediment urinar Figura 8. Algoritm de diagnostic al pacientului cu proteinurie 3.4. Diagnosticul și evaluarea hematuriei A. Hematuria microscopică (Hm) se definește ca prezența a >10 hematii/HPF (câmp microscopic cu rezoluție înaltă - high power field), dar fără a determina modificări ale culorii urinii sesizabile cu ochiul liber. La proba
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
hematuriei și la investigarea etiologiei acesteia. în ordinea abordării lor, metodele obligatorii de evaluare a prezenței și cauzei hematuriei sunt: anamneza, examinarea macroscopică a urinii, sumarul de urină prin metoda bandeletei reactive, examinarea microscopică a sedimentului urinar, determinarea cantitativă a proteinuriei. Metodele de evaluare electivă se utilizează în funcție de rezultatele furnizate de investigații; metodele elective cuprind: ecografia renală și vezico-prostatică, cistoscopia, urografia intravenoasă, RMN, tomografia computerizată, puncția biopsie renală, citologia urinară, investigații imunologice. C. O evaluare corectă a prezenței hematuriei implică în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
la femeie după depărtarea labiilor, la bărbat după decalotare) și la prelevarea urinii de preferat din jetul mijlociu; • păstrarea probei se realizează într-un recipient curat; se evită dezinfectantele cu săruri cuaternare de amoniu, care dau rezultate fals pozitive pentru proteinurie pe bandeleta reactivă; examinarea se realizează în prima oră după recoltare; • tehnica prelucrării probelor: urina se lucrează imediat (odată cu trecerea timpului survine liza celulară); volumul de urină folosit trebuie să fie standard; centrifugarea trebuie să fie blândă pentru a evita
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
un pH acid, consecință a trecerii sângelui prin tubii renali). Examinarea cu bandeleta reactivă (dipstick) a urinii furnizează informații semicantitative asupra hematuriei (+ până la ++++), avantaje importante fiind durata scurtă de examinare, costul redus și obținerea de informații simultane (asocierea hematuriei cu proteinuria, cu leucocituria etc.). Examinarea cu bandeleta reactivă furnizează de regulă rezultate fidele. Rezultate fals negative pentru hematurie se înregistrează în cazul prezenței unei cantități mari de acid ascorbic în urină. Rezultatele fals pozitive (datorate de regulă hemoglobinuriei, mioglobinuriei sau contaminării
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
prezența cilindrilor hematici; evaluarea corectă a morfologiei hematiilor se realizează folosind microscopia cu contrast de fază. Dismorfismul hematiilor din hematuriile glomerulare se datorează expunerii eritrocitelor la modificări de osmolalitate și pH la trecerea prin segmentele tubului nefronului. Determinarea cantitativă a proteinuriei în urina hematurică este foarte utilă, magnitudinea proteinuriei sugerând sediul hematuriei (o proteinurie >2 g/24 ore este foarte probabil de origine glomerulară). E. Clasificarea hematuriilor O clasificare simplă distinge între hematuriile de origine glomerulară, de origine extraglomerulară (de cauză
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
se realizează folosind microscopia cu contrast de fază. Dismorfismul hematiilor din hematuriile glomerulare se datorează expunerii eritrocitelor la modificări de osmolalitate și pH la trecerea prin segmentele tubului nefronului. Determinarea cantitativă a proteinuriei în urina hematurică este foarte utilă, magnitudinea proteinuriei sugerând sediul hematuriei (o proteinurie >2 g/24 ore este foarte probabil de origine glomerulară). E. Clasificarea hematuriilor O clasificare simplă distinge între hematuriile de origine glomerulară, de origine extraglomerulară (de cauză nefrologică sau urologică) și hematuriile determinate de tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
contrast de fază. Dismorfismul hematiilor din hematuriile glomerulare se datorează expunerii eritrocitelor la modificări de osmolalitate și pH la trecerea prin segmentele tubului nefronului. Determinarea cantitativă a proteinuriei în urina hematurică este foarte utilă, magnitudinea proteinuriei sugerând sediul hematuriei (o proteinurie >2 g/24 ore este foarte probabil de origine glomerulară). E. Clasificarea hematuriilor O clasificare simplă distinge între hematuriile de origine glomerulară, de origine extraglomerulară (de cauză nefrologică sau urologică) și hematuriile determinate de tulburări de hemostază. Hematuriile glomerulare sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în urma traumatismului mecanic și osmotic din capilarele glomerulare și din diferitele segmente ale nefronului. Evaluarea corectă a morfologiei globulelor roșii se realizează în microscopia cu contrast de fază. Aprecierea morfologiei eritrocitelor din urină este extrem de dependentă însă de experiența operatorului; - proteinurie >1g/24h, dar mai ales >2g/24h. Pacientul la care există argumente pentru originea glomerulară a hematuriei trebuie adresat nefrologului pentru puncție-biopsie renală și alte investigații complexe, în special imunologice (vezi tabelul 1.). Dacă este exclusă cauza glomerulară a hematuriei
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
afecțiune renală la care informațiile morfopatologice oferite de către examinarea morfopatologică a țesutului renal prezintă un potențial beneficiu terapeutic; • sindromul nefrotic la adult; • tabloul clinic și paraclinic sugestiv pentru glomerulonefrita rapid progresivă (reprezintă o urgență diagnostică și terapeutică!); • anomalii urinare asimptomatice (proteinurie moderată, subnefrotică și hematurie microscopică persistentă timp de luni sau ani de zile, dacă există consimțământul informat al pacientului); • orice insuficiență renală acută severă, în care cauza nu este reprezentată în mod evident de către necroza tubulară acută - NTA (prin hipovolemie
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
urinare și funcționale renale, produse de leziuni cu localizare exclusivă sau predominantă la nivelul corpusculilor renali. Semnele clinice și anomaliile biologice care însoțesc NG sunt rezultatul unor perturbări fundamentale: • alterarea permeabilității selective a barierei de filtrare glomerulară - ceea ce conduce la proteinurie; • migrarea elementelor figurate din sânge în lumenul nefronilor - antrenând hematurie, leucociturie și formare de cilindri hematici sau leucocitari; • reducerea suprafeței de filtrare glomerulară - ceea ce duce la scăderea ratei de filtrare glomerulară; • retenție de apă și sodiu - provocând edeme și/sau
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Fabry (infiltrarea glomerulilor cu lipide, datorită unui defcicit genetic de alfa-galactozidază) (4) Din punct de vedere clinic, NG pot realiza următoarele cinci sindroame: Sindromul nefritic acut (glomerulonefrita acută) Sindromul nefritic rapid progresiv (glomerulonefrita rapid progresivă) Sindromul nefrotic Anomaliile urinare asimptomatice (proteinurie sau/și hematurie microscopică, fără HTA, edeme, sindrom nefrotic sau insuficiență renală) Sindromul nefritic/proteinuric cronic (glomerulonefrita cronică) A. Sindromul nefritic acut Se caracterizează prin: Clinic - debut acut, cu: - HTA (60 %); - edeme (85 %); - oligurie (50 %); - hematurie macroscopică (30 %). Biologic: - hematurie
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
microscopică, fără HTA, edeme, sindrom nefrotic sau insuficiență renală) Sindromul nefritic/proteinuric cronic (glomerulonefrita cronică) A. Sindromul nefritic acut Se caracterizează prin: Clinic - debut acut, cu: - HTA (60 %); - edeme (85 %); - oligurie (50 %); - hematurie macroscopică (30 %). Biologic: - hematurie (cu hematii dismorfice); - proteinurie moderată (1-3 g/zi); - cilindri hematici (și leucocitari); - adesea, insuficiență renală. Anatomopatologic: • infiltrat celular inflamator variabil; • proliferare celulară (mezangială, endotelială și/sau epitelială). Sindromul nefritic rapid progresiv este un sindrom nefritic acut, care are drept particularități: • insuficiență renală rapid progresivă
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
progresivă (în lipsa tratamentului, evoluează inexorabil către IRC terminală în câteva săptămâni sau luni); • anatomo-patologic: proliferare extracapilară (crescents) (în majoritatea cazurilor) B. Sindromul nefrotic 1. Definiție Sindromul nefrotic (SN) se întâlnește în numeroase NG primitive și secundare și se caracterizează prin: • Proteinurie > 3,5 g/zi (constituită esențialmente din albuminurie); • Hipoproteinemie < 6 g/dlI; • Hipoalbuminemie < 3 g/dl; la care se asociază adesea edeme, hiperlipidemie, lipidurie și tulburări de coagulare. SN poate fi pur, sau se poate asocia cu elemente nefritice (hematurie
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
însoțește de alterarea funcției de barieră electrostatică și/sau de barieră mecanică. Sindromul nefrotic cu leziuni minime se datorează unei pierderi a selectivității electrice, în timp ce în alte NG (de exemplu, nefropatia membranoasă) este alterată esențialmente bariera mecanică. în primul caz, proteinuria este constituită în cea mai mare parte din albumină (proteinurie selectivă), iar în al doilea caz, albuminuria se însoțește și de pierderea de proteine plasmatice cu greutate moleculară mai mare (proteinurie neselectivă). în SN pur, proteinuria este de regulă selectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
barieră mecanică. Sindromul nefrotic cu leziuni minime se datorează unei pierderi a selectivității electrice, în timp ce în alte NG (de exemplu, nefropatia membranoasă) este alterată esențialmente bariera mecanică. în primul caz, proteinuria este constituită în cea mai mare parte din albumină (proteinurie selectivă), iar în al doilea caz, albuminuria se însoțește și de pierderea de proteine plasmatice cu greutate moleculară mai mare (proteinurie neselectivă). în SN pur, proteinuria este de regulă selectivă, în timp ce în SN impur, proteinuria este neselectivă. Pierderea urinară de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
membranoasă) este alterată esențialmente bariera mecanică. în primul caz, proteinuria este constituită în cea mai mare parte din albumină (proteinurie selectivă), iar în al doilea caz, albuminuria se însoțește și de pierderea de proteine plasmatice cu greutate moleculară mai mare (proteinurie neselectivă). în SN pur, proteinuria este de regulă selectivă, în timp ce în SN impur, proteinuria este neselectivă. Pierderea urinară de albumină depășește capacitatea de sinteză hepatică, provocând astfel hipoalbuminemia. Pierderea urinară a unor proteine funcționale poate avea numeroase consecințe: • transferina → deficit
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
mecanică. în primul caz, proteinuria este constituită în cea mai mare parte din albumină (proteinurie selectivă), iar în al doilea caz, albuminuria se însoțește și de pierderea de proteine plasmatice cu greutate moleculară mai mare (proteinurie neselectivă). în SN pur, proteinuria este de regulă selectivă, în timp ce în SN impur, proteinuria este neselectivă. Pierderea urinară de albumină depășește capacitatea de sinteză hepatică, provocând astfel hipoalbuminemia. Pierderea urinară a unor proteine funcționale poate avea numeroase consecințe: • transferina → deficit relativ de fier → anemie feriprivă
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
mai mare parte din albumină (proteinurie selectivă), iar în al doilea caz, albuminuria se însoțește și de pierderea de proteine plasmatice cu greutate moleculară mai mare (proteinurie neselectivă). în SN pur, proteinuria este de regulă selectivă, în timp ce în SN impur, proteinuria este neselectivă. Pierderea urinară de albumină depășește capacitatea de sinteză hepatică, provocând astfel hipoalbuminemia. Pierderea urinară a unor proteine funcționale poate avea numeroase consecințe: • transferina → deficit relativ de fier → anemie feriprivă; • ceruloplasmina → deficit de cupru; • proteina transportoare a vitaminei D
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
hipotiroidie; • Ig și complement → risc de infecții; • antitrombina III → hipercoagulabilitate sangvină; • enzime, vitamine → diverse tulburări metabolice; • proteine transportoare de medicamente → risc de toxicitate medicamentoasă (crește fracția liberă). 3. Manifestări clinice Urina spumoasă (cu aspect de „guler de bere”) se datorează proteinuriei masive. Este adesea remarcată de pacienți, iar reapariția acestui semn după o perioadă de remisiune indică recăderea SN. Edemele se întâlnesc aproape constant în SN. Sunt albe, moi, lasă godeu. Inițial sunt discrete, palpebrale, apoi apar și retromaleolar, la gambe
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
hipoalbuminemia și edemele. Această teorie a fost contrazisă de evidențierea la numeroși pacienți cu SN a unei stări de normosau chiar hipervolemie și a unui gradient de presiune oncotică capilar-interstițiu normal. Ca urmare, a apărut o nouă teorie, conform căreia proteinuria induce o retenție renală primară de apă și sare, chiar înainte de instalarea hipoalbuminemiei. Această anomalie s-ar datora unei lipse de sensibilitate a tubilor nefronici la peptidele natriuretice, din cauza unui defect post-receptor. 4. Examenul urinii relevă: Proteinuria masivă, peste 3
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
teorie, conform căreia proteinuria induce o retenție renală primară de apă și sare, chiar înainte de instalarea hipoalbuminemiei. Această anomalie s-ar datora unei lipse de sensibilitate a tubilor nefronici la peptidele natriuretice, din cauza unui defect post-receptor. 4. Examenul urinii relevă: Proteinuria masivă, peste 3,5 g/(zi ⋅ 1,73 m2) este elementul esențial al SN. Adesea depășește 5-10 g/zi. în absența colectării urinii din 24 ore, ea poate fi estimată prin raportul proteine/creatinină (mg/mg) dintr-un eșantion de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
73 m2) este elementul esențial al SN. Adesea depășește 5-10 g/zi. în absența colectării urinii din 24 ore, ea poate fi estimată prin raportul proteine/creatinină (mg/mg) dintr-un eșantion de urină; un raport > 3,5 sugerează SN. Proteinuria poate fi: • selectivă - în SN pur, când este constituită în cea mai mare parte din proteine serice cu masă moleculară mică: albumină (> 85 %), alfa-1, alfa-2 și beta-globuline, transferină, ceruloplasmină, factori ai coagulării etc. • neselectivă - în SN impur, când se pierd
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]