1,529 matches
-
doar o familie obișnuită a clasei mijlocii: o femeie plăcută, ospitalieră, cu o pasiune nevinovată pentru celebritățile de mică anvergură ale lumii literare; un bărbat destul de șters care-și făcea datoria în acel sector al vieții unde-l plasase o Providență îngăduitoare; doi copii drăguți și sănătoși. Nimic nu poate fi mai banal. Nu știu dacă era în ei ceva care să stârnească în vreun fel oarecare atenția celor curioși. Când ma gândesc la tot ceea ce s-a întâmplat ulterior mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de pepsină. Dimineața n-avea mai deloc poftă de mâncare. Dar nici măcar această suferință nu-i micșora buna dispoziție. Avea el o altă cauză mai gravă de nemulțumire. Cu opt ani înainte se pripise să se însoare. Sunt oameni cărora Providența îndurătoare fără doar și poate le-a hărăzit o singură viață, dar care - din capriciu sau datorită unor împrejurări cu care nu s-au putut lupta - i-au înfruntat hotărârile. Nu există lucru mai jalnic decât holteiul căsătorit. Din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
El este doar o ipoteză, nimic nu-i cert și verificat în chestiunea aceasta. Tocmai de aceea, iată, eu nu pot să fiu într atât de ușuratic în gândire și în simțire, încât să pun pe seama „divinei și milostivei” Sale providențe toate lucrurile bune, ce mi se întâmplă mie în viața de zi cu zi și de care ajung să mă bucur. Dar totuși, cred cu tărie că El este foarte necesar, pentru conștiința morală a oamenilor, pentru ordinea în lume
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
propriul său răstimp de viață, dar, pentru un moment, ochii li se luptară în tăcere. — Știu că, în adâncul inimii, probabil sunteți nedumerit de lucrurile pe care le spun, fiindcă acum îl serviți pe Seniorul Nobunaga. Vă înțeleg sentimentele. Dar Providența l-a adus în mod vădit pe scenă pentru a îndeplini o misiune dificilă. Nici dumneavoastră, și nici Seniorul Ieyasu nu aveți acea fire necesară pentru a ieși din situația actuală, și nici credința de a vă putea ridica mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cele mai frumoase clipe din viața lui. Definitiv cucerită de vorbele frumoase ale tânărului Moș Crăciun arab, frumoasa Lindsay acceptă invitația timidă a acestuia de a ieși împreună cu el în oraș săptămâna care urma, la film. Iar Abdulah, bineînțeles, mulțumi Providenței pentru șansa care îi fusese acordată. Șansa de a înțelege că unele civilizații pur și simplu nu aduseseră nici o soluție viabilă pentru supraviețuire în marele joc al vieții. A, plus șansa de a înțelege că viața merita într-adevăr trăită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de scăpare, Oderic m-a lăsat într-o luntre, în care a coborât și el cu câțiva dintre oamenii săi și ne-am îndreptat spre uscat. Atinserăm malul după nesfârșite primejdii și când simții pământul sub picioare, am îngenunchiat mulțumind Providenței care mă apărase. Țărmul părea nepopulat. Nu văzuserăm nicio locuință care să ne adăpostească, nici un drum care să ducă spre un loc mai ospitalier. Înaintea noastră se ridica un munte înalt ale cărui poale coborau deadreptul în mare. Aici, nemernicul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de scăpare, Oderic m-a lăsat într-o luntre, în care a coborât și el cu câțiva dintre oamenii săi și ne-am îndreptat spre uscat. Atinserăm malul după nesfârșite primejdii și când simții pământul sub picioare, am îngenunchiat mulțumind Providenței care mă apărase. Țărmul părea nepopulat. Nu văzuserăm nicio locuință care să ne adăpostească, nici un drum care să ducă spre un loc mai ospitalier. Înaintea noastră se ridica un munte înalt ale cărui poale coborau deadreptul în mare. Aici, nemernicul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ataca urși și lupi pe care-i prindea și-i sfâșia 69 cu mâinile goale mâncându-le carnea. A rătăcit astfel din loc în loc, prin Franța, primejduindu-și viața în fel și chip, dar apărat fiind întotdeauna de către o misterrioasă providență. Acum însă îl vom lăsa pe Roland aici pentru o vreme spre a vedea ce s-a mai întâmplat cu Zebrino și Isabela după ce s-au despărțit de el. Prințul și frumoasa sa mireasă au așteptat, după cum le fusese înțelegerea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pieptul cu buchetul aromelor dinspre sfârșitul toamnei în care-a intrat de multișor și nu renunță la convingerea că vigoarea românilor, cu toate piedicile din calea ei, va redeștepta demnitatea, trezvia patriotică și-i va aduna la altarul martirilor unde Providența îi așteaptă să-i binecuvinteze și înveșnicească. Într-o zi, Gheorghiță Savel, cu același calm și dorință de dialog a venit la mine, ca de obicei, propunându-mi să scoatem o carte cu imaginea Părintelui Prof. Tertulian Langa, bunul său
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a înțelege că destinul poporului român nu este altul decât cel sugerat de turlele sfintelor noastre biserici creștine și de verticalitatea Coloanei fără de sfârșit a lui Brâncuși. Înfrățiți ne-am suit pe bac, înfrățiți am coborât la Constanța, mulțumind Providenței, sub protecția Căreia am ajuns teferi în România noastră îndurerată și care, doar peste câteva luni urma ea însăși să cunoască, din nefericire, noaptea comunistă pentru o lungă perioadă de timp, noaptea crimelor, noaptea închisorilor, a lagărelor, a coloniilor de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
făceau ca zona să nu prezinte interes pentru alte viețuitoare. Era mai mult decît speraseră: aveau unde să pună capul jos, fără să se teamă că vor fi alungați; puteau să vîneze, fără să ia din hrana nimănui; și, cu ajutorul providenței, aveau să treacă cu bine de riscurile primelor luni de viață. Puiuțul creștea ca din apă, impasibil la problemele părinților lui. Pentru Lupino conta doar că-i avea aproape pe amîndoi și că-l iubeau ca pe lumina ochilor, că
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
bărbat bondoc, purtând o armură greoaie, răcnea comenzi În dreapta și În stânga și, Între timp, din ochi, părea să Îl caute chiar pe el. Poetul Îi ieși În Întâmpinare cu repeziciune, deschizându-și drum prin gloata confuză de mușterii. Poate că providența mi te trimite aici, Bargello, zise el. Oamenii aceia se puteau dovedi necesari, dacă voia să o oprească pe dansatoare și să se asigure că nici unul dintre ceilalți nu-și va lua zborul. Se pregătea să dea ordinele, dar simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
făcu drumul lung pentru a participa la funeralii, la Dresda, la câteva zile după aceea. Plânse, stând alături de mama văduvă și surorile lui Balestier, În timp ce sicriul era coborât În groapa noroioasă. Părea incredibil și imposibil de Împăcat cu ideea unei Providențe binevoitoare faptul că o viață tânără și plină de promisiuni fusese Înăbușită printrun gest atât de banal cum era băutul unui pahar cu apă contaminată - probabil la Londra, Înaintea plecării În Germania. Dar lacrimile erau și pentru sine. Balestier fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
atunci decât ceva bănuți de aramă, trebuie să Îi fi părut o pomană neobișnuit de generoasă. Nu În fiecare zi trecea pe lângă el un scriitor care aștepta cu emoție premiera unei piese și care era dispus, din superstiție, să mituiască Providența prin orice mijloace aflate la Îndemână pentru a obține un rezultat favorabil. Parcurse Întregul Piccadilly până În piață, unde monumentul frumos Închinat de Alfred Gilbert lordului Shaftesbury În urmă cu vreo doi ani Își păstra și acum strălucirea argintie, imaculată, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ridic a mea-acusare, O jude voalat! Pe steaua-aceea merse senina zicătoare Că cumpăna dreptății o porți răsplătitoare, 20De secoli întronat. Aci - se zice - așteaptă pe cei răi spăimântare, Cei buni sunt fericiți. A inimei adâncuri vei da la-nfățișare, Enigmei Providenței vei da o deslegare, 25Vei ține socoteală de cei nenorociți. {EminescuOpIV 15} Aici espatriatul o patrie găsește, A suferinței cale spinoasă s-a finit, Divina fiică, care-Adevărul se numește, Care puțini o-adoară, multimea-o-ocolește, 30A vieței mele repezi frâu iute a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și râzând și legănându-și șoldurile, izbind apăsat cu piciorul în podeaua camerei mele, jucându-și în palme monedele al căror clinchet se amesteca cu acela al joljol-ului, clopoțelul impus evreicelor. Era și timpul ca Salma să rămână însărcinată, căci Providența făcuse ca Warda să fie deja, deși ascunsese cu grijă treaba asta de teamă să n-aibă necazuri. Când se descoperi acest lucru, două luni mai târziu, problema era care din ele va avea un băiat, iar dacă amândouă aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trupul prea greoi îi stătea prăvălit. Să fi fost din milă, lehamite sau pur și simplu din întâmplare că Astaghfirullah s-a hotărât deodată să-și întrerupă violenta critică pentru a-și relua rugăciunile? Unchiul meu a văzut aici intervenția Providenței. Astfel că, de îndată ce șeicul rosti: „Mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de Dumnezeu, iar Mohamed este trimisul Său“, Khâli profită de ocazie pentru a sări de la locul lui și a da semnalul de plecare spre cimitir. Femeile însoțiră giulgiul până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zi revin în amintirile lor bucuriile, obiceiurile, o anume mândrie mai cu seamă, lucruri pe care nu le vor regăsi în pribegie. Singura lor rațiune de a trăi este de a se gândi că în curând, datorită marelui sultan sau Providenței, își vor regăsi casa, culoarea pietrelor ei, miresmele grădinii ei, apa fântânii ei, intacte, neschimbate, ca în visele lor. Ei trăiesc astfel, vor muri astfel, și fiii lor vor face la fel după ei. Poate că va trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și Raiul care îmi este făgăduit, viața nu e decât o traversare. Nu mă duc nicăieri, nu râvnesc nimic, nu mă agăț de nimic, mă încred în pasiunea mea de a trăi, în instinctul meu de fericire, cât și în Providență. Oare nu asta ne-a unit? Am lăsat în urmă fără să șovăi un oraș, o casă, o viață, ca să-ți urmez calea, ca să-ți ocrotesc înverșunarea. — Și acum, pentru ce ai încetat să mă urmezi? M-am săturat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care mă ademeneau. ANUL RĂPIRII 924 de la hegira (13 ianuarie 1518 2 ianuarie 1519) Din lunga mea retragere la țară, presărată totuși cu meditații și preumblări tăcute, am ieșit lipsit de certitudini. Perisabile erau toate orașele; feroce, toate împărățiile; insondabilă, Providența. Singurele lucruri care mă consolau erau creșterea apelor Nilului, hora aștrilor și nașterea sezonieră a puilor de bivol. Când a venit clipa plecării, mi-am întors privirile spre Mecca. Se impunea să fac un pelerinaj o dată în viață. Deoarece Nur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aținti arătătorul spre mine. — Ceea ce spuneți Ne încurajează. Bovadiglia a avut mână norocoasă. Sunteți pregătit să Ne slujiți? Am îngăimat o formulă de încuviințare. A luat act, nu fără a face o mutră oarecum ironică: — Să primim cu resemnare hotărârile Providenței! Continuă apoi, într-un debit accelerat, urmat cu trudă de tălmaci: — Sfetnicul Nostru, messer Guicciardini, v-a spus câteva cuvinte despre însemnătatea a ceea ce Noi așteptăm de la dumneavoastră. Vă vom vorbi despre aceste lucruri la momentul cuvenit. Rețineți doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
moschee din Fès, din Cairo sau din Tombuctu, cu mintea tulburată de o lungă noapte de veghe? Deodată, în miezul îndoielii mele, se înălță iarăși glasul pontifului, care mă apostrofa: — Iar tu, fiule al Nostru mult-iubit, tu, Giovanni-Leone, pe care Providența te-a desemnat între toți oamenii... Giovanni-Leone! Yohannes-Leo! Niciodată nimeni din familia mea nu se mai numise vreodată astfel! Multă vreme după sfârșitul ceremoniei, tot suceam și răsuceam litere și silabe în cap, în gură, când în latină, când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lăsat în lanțuri pe fundul unei cale; te regăsesc prosper și strălucitor. — Alhamdulillah! Alhamdulillah! Dumnezeu a fost darnic cu mine! Nu mai mult decât meriți! Dau mărturie că nici măcar în momentele cele mai cumplite n-ai rostit vreun cuvânt împotriva Providenței. Eram sincer. Curiozitatea mi-o păstram totuși intactă. — Cum ai izbutit să ieși de acolo atât de repede? Datorită mamei mele, Dumnezeu să binecuvânteze țărâna care o acoperă! Ea îmi repeta mereu aceste vorbe pe care le-am ținut minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
promisiunii făcute, și, înainte chiar să-și fi descleștat buzele, ochii lui mă compătimeau deja. Cum șovăia să-mi spună veștile aflate, eram dator să-l fac să capete curaj: — Nu poți reproșa unui mesager lucrul de care răspunzătoare este Providența. Adăugând apoi, cu un zâmbet prefăcut: — Când ți-ai părăsit familia de ani buni, nu te poți aștepta la nici o veste bună. Chiar dacă mi-ai spune că Nur a mai făcut un copil, tot nenorocire s-ar chema. Socotind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
S-a îndreptat ușor în jilț, iar chipul i s-a îngrijorat brusc. M-a fixat cu intensitate. — Noaptea trecută am stat îndelung de vorbă, Francesco și cu mine. Nu-mi poate da multe sfaturi în materie de religie, dar Providența a adăugat funcției mele pe aceea de cârmuitor al unui stat și de proteguitor al scaunului Sfântului Petru dinaintea încălcărilor produse de puterile vremelnice. În această privință, sfaturile lui Francesco îmi sunt de mare preț, ca și ale dumitale, Leon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]