8,957 matches
-
Leu. Asociația are membri în toată Canada, dacă menționăm pe Corneliu Florea din Winnipeg, Dumitru Ichim, Kitchner/ Ontario, Veronica Lerner, Elena Buică și Eliza Ghinea din Toronto sau împrejurimi , pe Al Francisc de la Brampton, care după ce a orbit a devenit prozator și poet, începându-și urcușul creator. La Ottawa a trăit minunatul medic scriitor Francisc Ion Dworschak, care a publicat eseul „În apărarea lui Eliade”. Preocupat să explice raportul dintre existența sa, cu inerente căderi și urcușuri, și reflexul ei literar
O ANIVERSARE LITERARĂ ROMÂNEASCĂ, ÎN PARALEL CU VIZITA PREŞEDINTELUI OBAMA, ÎN CAPITALA CANADIANĂ OTTAWA [Corola-blog/BlogPost/93164_a_94456]
-
aproape, fără resentimente, fiul autorului, John Grieg. Am cunoscut, de asemenea, pe fratele vitreg al creatorului „Spectacolului lumii”, ing. Petre Camen, un om minunat, care a dorit să rememoreze clipe din trecut. M-am bucurat să-l am alături pe prozatorul Marius Daniel Popescu, scriitorul de departe și din intimitate, prietenul nevăzut, întremătorul. Îi mulțumesc, de asemenea, lui Cătălin Dorian Florescu, pentru disponibilitate și rigoare. Omagiul meu celorlalți însoțitori, binevoitori, călăuzitori, ziditori și poeți, academicieni, meșteri și profesori, ziariști și cărturari
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93271_a_94563]
-
Popescu, scriitorul de departe și din intimitate, prietenul nevăzut, întremătorul. Îi mulțumesc, de asemenea, lui Cătălin Dorian Florescu, pentru disponibilitate și rigoare. Omagiul meu celorlalți însoțitori, binevoitori, călăuzitori, ziditori și poeți, academicieni, meșteri și profesori, ziariști și cărturari, istorici și prozatori, actori și vânători: Ion Besoiu, Valeriu Bolgiu, Nicolae Breban, Traian Tr. Cepoiu, Georgeta Filitti, Nicolae Peneș, Vasile Stoica Emil Răzvan Theodorescu, Neagu Udroiu, Dumitru Vatamaniuc, Corneliu Basarab Vlad, Ileana Vulpescu, Dragoș Gabriel Zisopol. Cu toții, oameni cu adevărat vii, revăzându-se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93271_a_94563]
-
Barbu Cioculescu Senior al exegezei mateine, prozator prin vocație, Alexandru George și-a încercat forțele în completarea ultimei povestiri din Sub pecetea tainei, nu fără a mai adăuga un act Scrisorii pierdute a paternelului lui Mateiu, cu o scrupulozitate, îndemânare și plăcere, pe cât de savuroasă respectarea lumii
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
Gabriel Dimisianu Notez aici, la multă vreme după apariție (în 2004!), câteva impresii despre }ărmul târziu, jurnalul din anii 1985-1990 al prozatorului Radu Ciobanu. La momentul apariției a fost comentat în revista noastră de Al. Săndulescu, el văzând în }ărmul târziu "o dureroasă mărturie despre Ťepoca de aurť". O mărturie și totodată un demers terapeutic. Autorul însuși vorbise despre un astfel de
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
biografică regăsită, alegoric, în romanul de față). El a suspendat lucrul pe care l-a reluat abia în 2003, ducîndu-l la bun sfîrșit, după cum se vede, cu febrilitate. Introspecția despre care vorbeam nu sfîrșește în "autismul" literar al promoțiilor de prozatori cu obsesia "detaliului psihologizant". Dimpotrivă, prin medierea introspecției, Victor Iancu elaborează un roman deschis - ce poate fi citit deopotrivă ca parabolă a dictaturii (roman politic) ori ca dramă etică (roman al dilemelor morale). Instrumentele de construcție ale postmodernității nu sînt
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
Demetrius, Aurel Baranga, Horia Lovinescu, M. Davidoglu. În sfârșit, al patrulea cerc al ierarhiei proletcultiste e format din scriitorii cei mai tineri, afirmați după 1944: poeții Dan Deșliu, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Victor Tulbure, Mihu Dragomir, Eugen Frunză, A. Baconski; prozatorii Valeriu Em. Galan, Marin Preda, Eugen Barbu, Titus Popovici, Francisc Munteanu, Al. Ivan Ghilia; dramaturgii Laurențiu Fulga (și prozator), N. Tăutu (și poet), Al. Mirodan (adaosurile din paranteză aparțin lui Emil Boldan). Așa arăta panteonul proletcultist în 1961, într-o
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
cei mai tineri, afirmați după 1944: poeții Dan Deșliu, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Victor Tulbure, Mihu Dragomir, Eugen Frunză, A. Baconski; prozatorii Valeriu Em. Galan, Marin Preda, Eugen Barbu, Titus Popovici, Francisc Munteanu, Al. Ivan Ghilia; dramaturgii Laurențiu Fulga (și prozator), N. Tăutu (și poet), Al. Mirodan (adaosurile din paranteză aparțin lui Emil Boldan). Așa arăta panteonul proletcultist în 1961, într-o sinteză a genurilor literare și într-o ierarhie riguros ordonată în funcție de vârstele scriitorilor, vârste care măsoară, prin vastitatea și
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
în spate. Un loc aflat la îngemănarea istoriei cu mitul, cu eroii lor puternici, supraviețuitori într-un mediu arid, în ochii cărora strălucește însă perpetua promisiune de libertate a mării. Aceste calități care au făcut din Pavel Chihaia unul dintre prozatorii foarte importanți ai literaturii române postbelice sunt prezente și în Hotarul de nisip. Cel puțin începutul romanului vizează un prag al perfecțiunii literare. Amplul tablou al cetățenilor de origine greacă stând la cozi pentru a pune la punct ultimele formalități
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
comunist, dar și neliniștea că se vor avânta în plin necunoscut. Toate aceste pagini se citesc cu sufletul la gură, ritmul acțiunii, atenția acordată detaliilor și finețea analizei psihologice dovedind, fără putință de tăgadă, că ne aflăm în fața unui mare prozator. Deruta existențială a unui bărbat venit să își conducă familia spre vaporul libertății este descrisă în cuvinte puține din care însă răzbate o întreagă dramă: Sergentul îi arătă capul scărilor. Primul pas i-a fost mai greu. Nu se sprijini
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
pune pe foaie. Înainte de a avea în față un set de florilegii în care scriitorul ieșean să-și aducă, sfios, partea lui la cuprins, degustătorul de literatură contemporană dă, cumva din greșeală, peste o microantologie revuistică alcătuită parcă tocmai de prozatorul frăgezit cu sfaturi indirecte. E o întâmplare de care Dan Lungu se bucură, probabil, sincer. Și se amuză fățiș. Distanța de la comentariu la narațiune devine, la rândul ei, iluzorie. Cu atât mai mult cu cât întâiul aparține altora și cea
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
burgheze" (p. 114). Cei patru maeștri privilegiați beneficiază de paragrafe separate și e evident că singurul tratat cu reproșuri grave e Liviu Rebreanu, căruia i se aduc imputări de incompatibilitate ideologică. În continuare, sunt prezentați succint sau doar enumerați alți prozatori interbelici: Hortensia Papadat-Bengescu, Mateiu I. Caragiale, Gib I. Mihăescu, Gh. Brăescu etc. etc., iar în finalul paragrafului G. Călinescu. Poezia interbelică are, în viziunea lui Emil Boldan, un singur protagonist: Tudor Arghezi, valorizat superlativ la același nivel cu Mihail Sadoveanu
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
etc., iar în finalul paragrafului G. Călinescu. Poezia interbelică are, în viziunea lui Emil Boldan, un singur protagonist: Tudor Arghezi, valorizat superlativ la același nivel cu Mihail Sadoveanu și, într-un mod neașteptat, fără nici un reproș, ca și în cazul prozatorului. Nicăieri nu e vorba de misticism, dimpotrivă, Arghezi e un "antimetafizic". Privirea globală a operei e întru totul favorabilă, fără nici o umbră: "Universul poetic arghezian e de o colosală bogăție și varietate, fiind străbătut de cele mai diverse afecte omenești
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
cel mai semnificativ din punctul meu de vedere, e că tocmai această afișare, cu întărirea exagerată a elementelor "de escortă", indică nesiguranța tânărului autor. Nesiguranța poetului talentat care, trecând într-un alt gen literar, ar vrea să treacă și drept prozator. Față de poezie, un gen de nișă, rezervat în prezent câtorva sute de inițiați, romanul este mult mai popular. Iar o colecție ca Ego. Proză, de maximă vizibilitate, te poate proiecta pe un ecran panoramic, aducând notorietate, încasări, traduceri în limbi
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
în străinătate, intrarea într-un circuit incomparabil cu cel strict local. Dan Sociu forțează, în mod vizibil, pătrunderea într-un sistem contemplat până acum din afară. Întreaga auto-ficțiune pe care o scrie este orientată în această direcție a exportului. Un prozator veritabil n-ar face niciodată așa ceva. Esențial este el, cu universul său ficțional; și abia apoi ne mai gândim și la restul lumii. Însușirile scriitorului (iritante, într-o primă instanță, pentru departamentul de marketing) sunt încăpățânarea, solipsismul, autismul. Dar, treptat
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
mie? Nu-mi trebuie. Nu mai vreau să am Paști. Vederea aproapelui mă supără. În el este tot atâta ticăloșie ca și în mine. Mulțumirea lui prostească și vorbăreață jignește nevoia mea să fiu mut și singur." Lovinescu însuși, ca prozator, intră în acest joc de societate, în care toate singurătățile nutrind orgolii nu sînt, de dragul posterității curioase, decît contribuții. Scrie despre Veneția, despre corsi e ricorsi, și despre căderea din hedonism în melancolie. Eseu cu gene de literatură. D. Nanu
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
familie (1949) de Petru Dumitriu, Zorii robilor (1950) de V. Em. Galan. Mihail Sadoveanu în Păuna Mică (1948) prefigurează tema colectivizării. Eusebiu Camilar în Negura (1949) are ca subiect dezastrul războiului mondial, temă ce va reveni stăruitor și la alți prozatori, configurând clișeul soldatului hitlerist ca personaj negativ și al soldatului sovietic ca personaj pozitiv. Pe tema războiului și a eliberării, cel mai bun roman de epocă, dar impregnat de clișee, rămâne Străinul (1955) de Titus Popovici. Tot Titus Popovici dă
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
Mihai Zamfir Dacă prezența lui Kogălniceanu în istoria literaturii române nu se explică prin intermitenta sa activitate de prozator ori dramaturg, ci prin modul în care el a influențat literatura română, prezența lui Bălcescu în același context ascultă de altă dinamică: fără să fi scris literatură propriu-zisă, fără a fi meditat la sensul actului creator, fără să fi fost
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
nimic - sau mai nimic în afara stilului propriu-zis - nu mai trebuie creditat. Portretele contemporanilor, cu alură de fișe clinice, trăiesc numai prin spectacolul de sarcasm pe care-l întrețin mocnit. Puțini sunt cei care scapă neatinși de maliția ageră a rafinatului prozator. Având un asemenea alibi aflat la vedere, tirul poate continua nestingherit. Cu precădere în direcția, demult clasicizată exegetic, a tatălui: "27 martie. A treia zi de aniversare a nașterii mele. Ziua în care acum cincizeci de ani, pe 14 stil
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
autor a lăsat în urmă texte nu numai publicabile, ci și în cel mai înalt grad reprezentative. Inițial, am crezut că paginile grupate în volumul Aberații de bun-simț sunt onorabile și-atât. Că ele nu-l fac de rușine pe prozator, dar nici nu-l arată la nivelul lui de maximă expresivitate. M-am înșelat. Aproape toate povestioarele de aici au marca înregistrată a lui Sorin Stoica, acea respirație relaxată, dar profundă a scriitorului cu interes antropologic și retină realistă. Și
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
Eva Behring, Scriitori români din exil 1945-1989. în acest sens, "neașteptat" i se pare criticului volumul Scrieri de George Ciorănescu, prefațat de Iordan Chimet. Mai întâi, este remarcat poetul din volumele Morior ergo sum (1981) și Metaerotism imaginar (1990), apoi, prozatorul și traducătorul, Liviu Grăsoiu regretând "necunoașterea în România a creației literare a lui George Ciorănescu, scriitor dotat cu toate darurile spre a reuși în arta sa și în competiție cu timpul." în aceeași categorie de mare merit sunt numiți cercetătorii
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
eroul său, tinerețea petrecută în vechiul regim, în timpul persecuțiilor staliniste, al "ascuțirii luptei de clasă", al hăituelilor securității și al Canalului, regretatul Ion Gheție a lăsat o operă "de sertar". Dar semnalările cele mai numeroase îi privesc pe debutanți, poeți, prozatori sau istorici literari. Sunt încurajați, ca să dau câteva nume: Oana Lazăr, Lili Goia, Carmen Viorica Steiciuc, Violeta Basa, Constantin Moroșanu, Al. Murafa, Cătălin Virgiliu Ene, Lucian Vasile Bâgiu, cu remarcabila monografie Valeriu Anania-scriitorul și Nicolae Arafu (care nu mai e
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
paginile acestea tergiversează, de fapt, orice soluție previzibilă și instituie, în interval, o imensă scenă ritualică. Ca toate dansurile de societate, Foxtrot-ul acesta e, în ultimă instanță, o lecție de pedagogie a bunului gust. Predată la cald de un prozator important pe care - totuși - asemenea acte de caritate estetică nu-l absolvă de misiunea lui primordială. Aceea în urma căreia au rămas cărți precum Grădina de vară, Eclipsa și Într-o după-amiază de vineri.
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
lui Simion Dima și face parte dintr-un "memorial" ce se anunță interesant. Autorul Groapei este surprins într-o postură insolită,aceea de conferențiar despre Cehov la Casa studenților de la Timișoara. Simion Dima s-a dus să-l cunoască pe "prozatorul care stârnise în critica literară vâlvă mare", eventual să-i ia un interviu, dar prestația conferențiarului despre Cehov îl cam dezamăgește : Conferința a fost de nivel elementar (...) cu lungi narări ale subiectului și cu pauze de gândire, care dădeau emoții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
învinuit de reducția la estetic (sau, mai bine zis, la estetism), Radu Stanca se îngrijește, în aceiași ani 1946-1947, de consacrarea socială a cerchismului printr-un teatru propriu pentru a nu putea fi învinuit de reducția la poetic. Absența unui prozator al grupării (sperat inițial în Deliu Petroiu!) era una din marile neliniști ale cerchiștilor. Compensația în epicul și dramaticul baladescului era una parțială, dar semnificativă pentru convergența genurilor literare. Idealist în creație, printr-o utopică sinteză germanică între clasicismul goethean
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]