3,405 matches
-
de lucru; competența interrelaționară - disponibilitatea de comunicare cu elevii; competențe științifice - se referă la corectitudinea științifică, la calitatea, structurarea, logica internă și transpoziția didactică a conținuturilor; competențe psihopedagogice și metode - se asigură eficiența psihopedagogică a demersurilor instructiv-educative; competențe manageriale și psihosociale - sunt corelate cu managementul educațional și organizarea relațiilor sociale în clasa de elevi. În concluzie, putem afirma că rolurile profesorului se redimensionează și capătă noi valențe, depășind optica tradițională prin care el era doar un furnizor de informații. În organizarea
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
au fost valorificate de psihologii interesați de educația părinților abia după anii '60, când s-a profilat interesul pentru curentul cognitivist. În orientarea cercetărilor spre studiul vârstei adulte un rol important îi revine lui E.H. Erikson.El prezintă stadiile dezvoltării psihosociale, de la naștere până la sfârșitul vieții.În această abordare, copilul nu mai este pur și simplu “neutru”, ci el reacționează uneori greșit datorită imaturității sale psihosociale, firești. În raport cu adulții, această imaturitate constă în faptul că: are o memorie mai săracă, o
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
studiul vârstei adulte un rol important îi revine lui E.H. Erikson.El prezintă stadiile dezvoltării psihosociale, de la naștere până la sfârșitul vieții.În această abordare, copilul nu mai este pur și simplu “neutru”, ci el reacționează uneori greșit datorită imaturității sale psihosociale, firești. În raport cu adulții, această imaturitate constă în faptul că: are o memorie mai săracă, o capacitate mai redusă de a raționa, o slabă capacitate de autocontrol etc. În timp ce behavioriștii consideră că părinții pot modifica și dirija comportamentul copilului în direcția
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
involuntară de urină, de regulă în timpul nopții, după vârsta de trei ani), se întâlnește mai frecvent la băieți decât la fete și cedează spontan în cursul pubertății sau adolescenței. Fenomenul se află în legătură cu diferite evenimente din viața copilului de natură psihosocială, în caz că nu este determinat de leziuni organice. El poate constitui o fixație caracterială produsă în perioada formării controlului sfinderian, fixație care privește relațiile nejuste dintre copil și mediul familial. Această fixație trebuie înțeleasă ca o reacție de refuz inconștient din partea
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
să fie totdeauna corectă și prețuită, spre a o putea reprezinta în mod corespunzător, nedeformat. -Fuga și vagabondajul .Trebuie să se facă distincție între fugă și vagabondaj declanșate de o boală neuropsihică și cele care se prezintă ca un fenomen psihosocial de natură caracterială. Fuga apare ca o tendință de evaziune, mai mult sau mai puțin voită și irezistibilă, din mediul în care se află copilul (familie, școală), pentru un timp scurt, și cu o motivație precisă, sau ca o rupere
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
mamei este îndreptată la vreme. Altfel, devierile se pot structura în forme stabile dacă aceste greșeli sunt persistente. Afecțiunea exagerată din partea mamei creează o stare de suprasaturare care depășește capacitatea emoțională de adaptare a copilului, producând tulburări de dezvoltare caracterială, psihosocială. D.Levy <footnote Editura Științifică și Enciclopedică, 1987 footnote> constată că o dragoste exagerată din partea mamei tinde să intensifice relația dintre mamă și copil până la un punct în care ea devine nesănătoasă pentru copil. Ea devine ,,supraprotecție maternă,, sau ,,absorbție
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
sentimente de inferioritate) dar se poate vorbi și de o fugă din independență, determinată de refuzul de a adera la o alegere făcută de alții, ca o reacție la presiunea exercitată de dorințele adulților. În cazul fugii de acasă, contextul psihosocial care se află, de cele mai multe ori la originea deciziei de a fugi se caracterizează prin interacțiuni copii-adulți lipsite de implicare afectivă, inconsistente, ce determină insatisfacții și respingere din partea adulților, abuz fizic, etichetare categorizare, devalorizarea imaginii de sine a fugarului, precum și
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
sintagma „delincventă juvenilă" este extrem de divers. Astfel, de exemplu, literatura britanică include aici nu numai infracțiunile de drept penal, care sunt comise și de adulți, ci și eșecul minorilor de a se conforma regulilor specifice lor ca nonadulți. Din cauza statutului psihosocial distinct al copiilor și adolescenților, judecarea și etichetarea lor ca delincvenți este deseori puternic influențată de considerațiile asupra bunăstării și tratamentului lor educativ. Această situație face mai dificilă stabilirea limitelor delincventei juvenile în termeni de legi pentru minori și introduce
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
perturbarea acestor relații și în carențele educative și socio-afective din grupurile respective. Teoria disociabilității <footnote V.Preda, Profilaxia delincvenței și reintegrarea socială,Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981 footnote> elaborată de R.Mucchielli pune accentul pe o serie de factori psihosociali în explicarea delincvenței juvenile. După Mucchielli, disociabilitatea delincventului se exprimă în: a) neacceptarea colectivității, a societății; b)falsă percepție socială a celor din jur; c)lipsa aprofundării și evaluării adecvate a consecințelor actelor comise; d)respingerea rolului social ce i
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
ca unitate biopsihosocială, ca purtător al funcțiilor epistemice pragmatice și axiologice”. G. Allport vedea personalitatea ca “unitate al sistemelor dinamice prin care se efectuează o adaptare originală” <footnote Allport, Structura și dezvoltarea personalității.EDP, 1981 footnote> . Din punct de vedere psihosocial personalitatea și mediul sunt interdependente, unul costituindu-se în funcție de celălalt sau de ansamblul celorlalte. (K. Lewin). După G. Allport personalitatea poate fi analizată în termeni de trăsături comune. Acestea sunt dispoziții mai generale decât deprinderile sau atitudinile în raport cu care oamenii dintr-
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
devin unghiul de reglare a situațiilor de învățare. Cel mai semnificativ comportament pedagogic de influențare a conștiinței școlarului, mai cu seamă la clasele primare, îl constituie comunicarea. Comunicarea, în sens psihopedagogie este reglementată de anumite norme: didactice, logice, de cunoaștere, psihosociale, etice, estetice, filozofice. Comunicarea în relația elevînvățător se extinde pe un registru foarte larg de forme: exprimare verbală, nonverbală (numită gestică, postură, ținută vestimentară), asociate cu mijloace didactice și metode, fiecare în parte sau combinate într-o manieră adecvată, încât
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
și formei de învățământ sau vârstei ci și particularităților individuale. Dificultățile de adaptare școlară includ situațiile în care are loc o neconcordanță mai mult sau mai puțin accentuată, între cerințele instructiv- educative pe de o parte și posibilitățile somatofiziologice și psihosociale ale copilului pe de altă parte. Așadar, dificultățile de adaptare școlară pot apărea în urma dereglării specifice sistemului informațional, sau celui structural al elevului. Oricare ar fi gravitatea sau forma de manifestare a dificultăților de adaptare, acestea se acomodează dificil rolului
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
copiii cu inteligența la limită prezintă o simptomatologie mai specifică, fiind mai ușor de delimitat de debilitatea mintală cu care prezintă unele particularități comune. Acești copii, caracterizați prin raționamente progresive, ajung, de obicei, în urma înlăturării factorilor individuali (afectivi) sau interindividuali (psihosociali), inhibitivi ai dezvoltării gândirii, la stadiul operator formal al dezvoltării inteligenței. Ei întâmpină dificultăți în realizarea activităților de analiză, sinteză, comparație și abstractizare, clasificare cu conținut semantic și simbolic. O altă caractenstică a acestor copii este lipsa de stăpânire, de
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
specifice pentru o etapă sau alta de vârstă. Tratarea "omului concret" se raportează la multiple condiționări dintre care cele mai importante privesc pe cea biologico-ereditară, social-economică, socio-culturală, educațională și profesională. Astfel, problematica vârstelor se privește din perspectiva biologică, psihologică și psihosocială, conturând un cadru metodologic unitar. Specialiștii sunt de acord că atât natura cât și educația sunt esențiale pentru dezvoltare, iar interacțiunea dintre cei doi factori reprezintă influența crucială asupra fiecărui individ. Atât maturizarea cât și învățarea determină numeroase schimbări în
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
propriei persoane, cât și asupra celorlalți. Într-o clasă bazată pe Învățarea prin cooperare se creează o interdependență pozitivă Între elevi. Utilizarea Învățării prin cooperare la clasă este un aspect al schimbării perspectivei educaționale, fiind o formă superioară de interacțiune psihosocială, bazată pe sprijin reciproc, pe toleranță, pe efort susținut din partea tuturor, Îndreptat către același scop. Motivația este rezultatul acțiunii conjugate a tuturor membrilor ce urmăresc un destin comun. Atenția este Îndreptată asupra procesului de elaborare Împreună, prin colaborare, a demersurilor
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Rodica Focşa () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93546]
-
sarcini. Cooperarea este o formă de interacțiune superioară, în cadrul învățării incluzând colaborarea. Analizând comparativ cooperarea și competiția am evidențiat următoarele trăsături caracteristice: Învățarea prin competiție Învățarea prin cooperare - Este o formă relativ redusă de - Este o formă superioară de interacțiune psihosocială constând în interacțiune psihosocială, bazată pe rivalitatesaubazându-se pe sprijin reciproc, pe toleranță, pe efort concurența interpersonală/ susținut din partea tuturor, îndreptat intergrupală, fiecare avân propriul spre același scop. - motivația este rezultatul acțiunii - Accentul este pus pe produs, pe ceea conjugate a
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
formă de interacțiune superioară, în cadrul învățării incluzând colaborarea. Analizând comparativ cooperarea și competiția am evidențiat următoarele trăsături caracteristice: Învățarea prin competiție Învățarea prin cooperare - Este o formă relativ redusă de - Este o formă superioară de interacțiune psihosocială constând în interacțiune psihosocială, bazată pe rivalitatesaubazându-se pe sprijin reciproc, pe toleranță, pe efort concurența interpersonală/ susținut din partea tuturor, îndreptat intergrupală, fiecare avân propriul spre același scop. - motivația este rezultatul acțiunii - Accentul este pus pe produs, pe ceea conjugate a tuturor membrilor ce ce
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
acestei comisii apărute în vol. XXIX din 6 oct. 1988 s-au inserat puncte de vedere ce devansau opțiunile „Gintei Latine” ... „Criza axiologică, urmare a crizei ecologice la care se adaogă influențele administrațiilor totalitare, prefigurează „omul nou”, dezumanizat, deviat comportamental psihosocial, diminuat afectiv”. Articolul și expunerea la simpozion continuă cu măsurile ce se impun: ... „Respectarea în procesul dezvoltării a etosului autohton, ocrotirea monumentelor naturii, istorice, de artă. ... cultivarea valorilor morale și etice într-o societate civilă descătușată re rigori conjucturale, civile
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
propriei perfecționări) acel om care ajunge la un grad de autonomie În procesul Învățării (...) dar și acea persoană care știe să Învețe și să participe la educația celorlalți membri ai societății ” Desigur că educația permanentă se realizează diferențiat În funcție de particularitățile psihosociale pe care le au indivizii la diferite vârste. Ea constituie de asemenea un sistem de obiective care se referă la pregătirea oamenilor astfel Încât aceștia săși Întrețină necontenit capacitatea de autoinstruire și de autoeducație În vederea adaptării optime la viața socială contemporană
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Natalia Alina COPĂCEL () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93101]
-
parte, prin conduita generală a copiilor, pe de alta, prin relatările lor spontane privind mici libertăți și restricții, ca si forme de experienta din familie. Problema valorilor morale ce se instituie ca factori de reglementare a conduitei prezintă o importanță psihosocială, dată fiind continuitatea și responsabilitatea socială implicată În viabilitatea ei și progresul social. ExistĂ modificări În valorile umane. Considerată Înainte cu 100 de ani ca un domeniu imuabil și inflexibil, morala socială a câștigat, treptat, În democratizarea ideii de libertate
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
somnul acestor copii sunt necorespunzătoare. Nu de puține ori, responsabil de acest fapt este programul școlar și Încărcătura nepermisă a temelor pentru acasă, “boala" mai veche a sistemului nostru școlar. 2.2.2 Caracteristici socio- morale In ceea ce privește dezvoltarea psihosocială, după Erikson, puberii se află În faza de identitate vs confuzia rolurilor sociale. Independența crescândă duce la primele gânduri privind identitatea. Preocuparea fața de prezentarea de sine și rolurile de sex este mai mare decât cea pentru orientarea vocatională. Regulile
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
sau de anihilare a intențiilor acestuia. * Condiția fundamentală ca explicația pe baza modelului etologic al agresivității să fie operantă la om, este să țina seama atât de deosebirile fundamentale ale structurii sistemului nervos central și edocrin, cât și de structurile psihosociale ale personalității umane. Teoriile ce au abordat agresivitatea ca pe un instinct au fost supuse unor multiple critici. La animale, agresivitatea este influențabilă și modificabilă În mai mare măsură decât sugerează aceste teorii. De exemplu, Încă din 1930, Zing Young
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
alte cazuri, utilizarea unor scheme de clasificare forțează realitatea să se simplifice și să se subordoneze tendințelor de realizare a unei “ordini” științifice. O dovadă clară o constituie faptul că agresivitatea manifestată la nivel interpersonal este, prin excelență, un fenomen psihosocial și, ca atare, el ridică problema “coparticipării” celor doi membri ai relației conflictului (agresor-agresată. Nu Întotdeauna și oriunde “rol-status-urile” celor doi memebri ai diadei sunt aceleași și exclusive (unul numai atacă, numai face rău, iar celălalt “are sarcina” numai de
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
Aptitudinile speciale se pot grupa în patru categorii: 1. senzoriale ( acuitate vizuală, auditivă etc.) 2. psihomotrice (dexteritate manuală, coordonare, vizuală, tactilă etc.) 3. intelectuale ( inteligența) 4. fizice (forța fizică etc.) Aptitudinea pedagogică reprezintă un un ansamblu un ansamblu de calități psihosociale generale și specifice, necesare pentru proiectarea activităților care au ca finalitate formarea - dezvoltarea permanentă a personalității umane, activități realizabile în diferite medii instituționale, în condiții relevante la nivel de produs ( rezultatele obținute, valorificate) și de proces( resursele interne angajate, valorificate
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
au ca finalitate formarea - dezvoltarea permanentă a personalității umane, activități realizabile în diferite medii instituționale, în condiții relevante la nivel de produs ( rezultatele obținute, valorificate) și de proces( resursele interne angajate, valorificate). Structura aptitudinii pedagogice sintetizează un complex de însușiri psihosociale care asigură competența subiectului educației în acțiunea de formare - dezvoltare permanentă a aobiectului educației (preșcolar, elev, student). Determinantă este capacitatea de comunicare pedagogică a educatorului. Evoluția aptitudinii pedagogice depinde astfel de calitatea capacității de comunicare pedagogică a profesorului dar și
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]