6,888 matches
-
decenii ale secolului trecut. Epistola trimisă lui Camil Baltazar (1902-1977) clarifică opțiunile din tinerețe, curiozitatea pentru aspectele iconoclaste ale artei noi și fixarea într- un realism dur, neconcesiv și perfect adecvat naturii sale. Această epistolă e generată de o intervenție publicistică aparținând cronicarului literar Alexandru Căprariu (1929-1988), care observă cu discernământ și eleganță itinerariul lui Ion Vlasiu în naratologia românească. Și, în fine, cealaltă epistolă, destinată lui Perpessicius, scrisă cu o anume venerație, reia problema portretului, pe care i l-a
Întregiri la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5617_a_6942]
-
fost numai de termeni și nici privitoare numai la Sebastian și Liiceanu. Dezbaterea despre Mihail Sebastian este reactivată în 2009, când apare cartea Martei Petreu Diavolul și ucenicul său (Editura Apostrof). Nu este în discuție acum numai Jurnalul, ci și publicistica lui Sebastian de la „Cuvântul”, adică din perioada în care legăturile dintre mentor și discipol („diavol” și „ucenic“) sunt cele mai strânse. Ce vrea să dovedească Marta Petreu - și reușește - este că toată publicistica antiburgheză a lui Sebastian, criticarea de către el
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
în discuție acum numai Jurnalul, ci și publicistica lui Sebastian de la „Cuvântul”, adică din perioada în care legăturile dintre mentor și discipol („diavol” și „ucenic“) sunt cele mai strânse. Ce vrea să dovedească Marta Petreu - și reușește - este că toată publicistica antiburgheză a lui Sebastian, criticarea de către el a sistemului social cu partide, nu vine dinspre stânga, cum se sugerase în anii proletcultismului și mai târziu, ci dinspre dreapta, chiar dinspre extrema dreaptă. Este antiburgheză critica lui Sebastian, dar în felul
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
moartea să ne secere atât de timpuriu și cu atâta cruzime?"4 Negarea răspicată a neimplicării în politică trebuie privită cu rezervă, întrucât articolele lui despre naționalism, românism, formarea omului nou și cochetarea cu legionarismul îl contrazic. Cu certitudine însă, publicistica eliadistă e scrisă de un om de o onestitate și o corectitudine exemplare și nu de către un cameleon duplicitar. Tangențele sale cu politica au avut consecințe tragice: concedierea din postul de asistent universitar, interzicerea dreptului de semnătură, pierderea libertății (hărțuire
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
Traian Bratu, Radu Cernătescu, Paul Bujor, Mendel Haimovici, Grigore Moisil ș.a., atât în procesul lui Constantinescu-Iași, cât și în alte două procese intentate unor comuniști din Iași.3 În anii 1935-1937, G.Ivașcu optează pentru un militantism participativ, transparent, în publicistică, precum și în adunări organizate de partidele și organizațiile obștești de stânga, inclusiv cele socialiste, comuniste. În ce privește politica externă a României, el optează hotărît pentru politica titulesciană antifascistă, de alianțe militare și politice cu Puterile fostei Antante din anii Primului Război Mondial: Franța
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
orientarea și concepțiile reprezentanților „noii generații” a partidei „Dreapta” din România și acuza, în articole, politica expansionistă a regimului fascist instaurat de Mussolini în Italia. Din punct de vedere profesional, G.Ivașcu optează definitiv pentru critica și istoria literară, pentru publicistica cultural-literară, renunțând la activitățile didactice și de cercetare în domeniul lingvistic, din colectivul prof. Iorgu Iordan. Fascinat de personalitatea lui G.Călinescu, tânărul publicist, captivat și de unele principii sociale și politice ale comuniștilor, își face „ucenicia ca secretar de
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
12 dec. 1939”, G.Ivașcu îi mărturisea lui G.Călinescu „marea...” bucurie că revista ș„Jurnalul literar”ț „poate merge înainte...”, odată cu nr. 53 din 31 dec. 1939 ea dispare, explicațiile devenind inutile. Fostul secretar de redacție nu renunță la publicistică și, împreună cu protectorul său colaborează, pe parcursul primelor luni ale anului 1940, în paginile ziarului antifascist „Iașul”, ce apărea cu câte 4 numere pe săptămână, începând din 1931. Încearcă, în paralel, să închege o colaborare și la cotidianul „Timpul”, din București
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
că a „supraestimat aprehensiunile...”. Îi sunt necesare „buna dv. orientare și optimismul dv. totdeauna convingător, pentru că totdeauna el este interpretarea justă a realităților...”. El mărturisește că încearcă să rezolve problemele „din punct de vedere material”- a ales aranjamente „în domeniul publicistic”, prin „legături de rudenie...”, a stabilit contacte cu „câțiva oameni care,- cel puțin așa pretind ei - nu sunt nici filo,- fobi, ci numai filo-români”. Rămânând „eu însumi”, fără „personalitate” și „semnătură”, evită putința „de a fi descoperit.” Preferă anonimatul și
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
Cuciureanu, fost coleg al lui Ivașcu la Iași; proză de Liviu Bratoloveanu și recenzia Mihai Moșandrei, „Ofranda muzelor” de Dan Petrea. Cu acest text, G.Ivașcu va inaugura unul din cele mai bogate cicluri de articole cultural-literare ale activității sale publicistice de până în august 1944. Foiletonul din „Vremea”, 16.III.1941, intitulat „Mersul războiului” (Albania, Eritreea, Somalia etc.) este datat - 12 martie 1941, procedeu menținut și în numerele următoare. „Vremea” (nr. 595/28 martie) cuprinde o pagină de Paul Ștefan, intitulată
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
Univers Enciclopedic, București, 2005, p. 710. 6 La B.A.R., colecția ziarului „Iașul” este incompletă, nu cuprinde numerele din luna iulie 1940. 7 G.Ivașcu, Confruntări literare, vol. II, Editura Eminescu, București, 1986, p. 478-480. 8 G.Călinescu, Opere. Publicistică, vol. II (1933-1935), F.N.Ț.A., 2006, p. 1123-1128. 9 Vezi, despre spionajul în România în anii celui de-al Doilea Război Mondial, inclusiv cel hitlerist, Dr. Francisc Tobă și Daniela Tobă, Spionajul High-Tech și afacerile , 2006. Se trece sub
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
de către noile valuri de recenzenți (l-am numit deja pe cel mai vizibil dintre ei). Se știe doar că, din motive obscure, pe care nu le voi discuta aici, la noi cronica are, încă, o autoritate nejustificată față de restul speciilor publicistice sau critice. Pe de altă parte, opțiunea lui Ion Bogdan Lefter pentru un tip de comentariu imun la moda impresionistă (ba chiar hotărât antiimpresionist) trebuie să-i fi deranjat pe „matamorii” călinescieni ai profesiei. Fără a fi rigid academic, Lefter
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
Răzvan Voncu Virgil Nemoianu - Opere. I. Critică literară, cultură și societate, reflecții, publicistică. 1. Structuralismul. Calmul valorilor, București, Editura Spandugino, 2013, 354 pag. Virgil Nemoianu este un cărturar care nu mai are de mult nevoie de nici o prezentare. Critic literar și teoretician, filosof al culturii și gânditor politic de anvergură, profesorul Nemoianu este
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
mai are de mult nevoie de nici o prezentare. Critic literar și teoretician, filosof al culturii și gânditor politic de anvergură, profesorul Nemoianu este, dintre marii intelectuali români din Diaspora, cel mai bine conectat la circuitele culturii române de azi. Prezențele publicistice, participările la târguri de carte, festivaluri și conferințe, dar și traducerile cărților sale scrise în limba engleză i-au asigurat o bună vizibilitate și, în același timp, o substanțială implicare în dezbaterile de idei din literatura noastră. Însă această prezență
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
câteva aplauze, dar partea leului din câștigul spiritual se duce către public. Ce am câștigat noi din alegerea inspirată a Principesei Margareta? Cel puțin trei lucruri: 1. O mai bună cunoaștere a trecutului Casei Regale a României, prin neobosita activitate publicistica a Principelui Radu: peste 20 de cărți despre regalitate, numeroase articole și eseuri și, nu în ultimul rând, un blog foarte dinamic și interesant 2. O mai bună cunoaștere a Principesei Moștenitoare. Principele a știut să-i pună în evidență
Căsătoria Principesei Margareta cu Radu Duda-ce au câștigat românii by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/37063_a_38388]
-
înger, Vasile Lovinescu a făcut aceasta tot timpul vieții sale. A aparținut generației ’27 și aceasta putea să fie un mare sprijin pentru el. Dar a ales de timpuriu solitudinea. Aceasta nu înseamnă că nu a vrut să facă o publicistică vehementă. Aceasta nu înseamnă că nu a citit și a răscitit, conștient de faptul că spiritul nu are cum să-l îndepărteze de cărți. Activitatea sa de colaborator al ziarului „Vremea”, aceasta prin anii ’33, îl recomanda ca pe un
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
Cosmin Ciotloș Alexandru Vlad, Măsline aproape gratis, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2012, 196 pag. În cronica de săptămâna trecută mă despărțeam ferm de cei care vedeau în recentul volum semnat de Nichita Danilov altceva decât ce este: publicistică resentimentară. Găsind, pentru turpitudinile de acolo, justificări de natură literară, aceștia greșeau de două ori: prin omisiune de denunț (căci, evitând să ofere citate, se mulțumeau să repovestească în termeni edulcoranți o serie de episoade pur și simplu stânjenitoare) și
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
început pasiunea pentru ziaristică? Cum se vede presa din punct de vedere al jurnalistului din provincie? Pasiunea pentru ziaristică are rădăcini mai vechi, undeva prin facultate, însă am redescoperit-o recent, dintr-o joacă. Discutam cu elevii mei despre stilul publicistic și a ieșit o lecție atât de interactivă, încât, mi-am dat seama cât de mult îmi place. Ne-am "jucat" toată ora scriind articole și buletine meteo, făcând pe prezentatorii tv și încercând să facem tot ce face un
Exclusiv. Jurnalist român marcat de modul în care a murit un coleg de breaslă: A fost o lecție teribilă de viață by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37431_a_38756]
-
Mircea Mihăieș Dan C. Mihăilescu este, în peisajul cultural actual, un unicat. Traseul lui, sinuos și imprevizibil, l-a dus dinspre publicistică spre critică și istorie literară, pentru a-l proiecta în înălțimile exegezei academice, de unde a pogorât triumfător în zona eseului. Astăzi îl întâlnim cel mai adesea pe tăpșanul multicolor al amestecului genurilor: el este și istoric literar, și eseist, și
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
că este deja autorul unor lucrări de referință peste care nu se poate trece. Oricine va dori să scrie despre „literatura română în postceaușism”, adică despre perioada de tranziție de la esopismul erei comuniste la descătușarea de limbaj de după 1990, despre publicistica lui Eminescu, despre „plezirismul existențial” al lui Caragiale ori despre „nebuniile” lui Cioran va trebui să parcurgă volumele sale debordând de vitalitate. El a brevetat o metodă de mare originalitate: criticul literar ca electrician. Ceea ce primează în scrisul său nu
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
ajunși, unii, la a doua sau chiar a treia carte. (Rubrica venind s-o continue pe aceea, începută în 1978, despre „noul val” care începuse deja să se configureze). Intenția era una legitimatoare. Circula pe atunci o lege nescrisă a publicisticii literare, conform căreia nu „ieșirea la rampă” (juvenilă, frenetică prin definiție), ci „pasul al doilea”, de relativă maturitate, de așezare și sedimentare a unei poetici proprii, certifica un autor. Vor intra, așadar, în această categorie și Mariana Marin, și Elena
Debutul și urmarea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3482_a_4807]
-
la lansarea câtorva ediții valoroase, care acoperă goluri vechi în cercetarea literară și ne obligă să ne revizuim judecățile de istorie literară cu care operăm. Enumăr, la repezeală, edițiile C. Stere, Ion Budai-Deleanu, B. Fundoianu/ Benjamin Fondane și G. Călinescu, publicistica lui Ioan Slavici sau ineditele din arhiva avangardei. Între acestea, trebuie să așezăm la loc de frunte recent apăruta ediție critică integrală a operei lui Pavel Dan, realizată de Aurel Podaru. Este, inutil să adaug, prima ediție integrală din opera
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
dar pregnant, din Istoria literaturii române de la creația populară la postmodernism, a lui Dumitru Micu). Prezenta ediție va produce și unele reconfigurări ale interpretării operei lui Pavel Dan. Căci ea evidențiază multitudinea preocupă rilor scriitorului - cum ar fi activitatea lui publicistică sau epistolară - și, totodată, aspectele moderne ale creației sale, pe care nuvelele din Urcan bătrânul nu le pun totdeauna în evidență. De exemplu, psihologiile abisale și obsesivitatea anumitor personaje ale sale ne fac să vorbim despre el ca despre un
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
românesc majoritar și plebeu pentru bârfă, intrigă, zâzanie.(...) Ceea ce vizez eu acum, constatativ și mentalitar, este o atmosferă generală de defăimare la adresa scriitorilor, prin promovarea calomniei, a intruziunii în viața intimă, a speculațiilor imunde. Troaca de porci practicată, uneori, în publicistică de condeie frustrate râvnește o spurcare programatică fățișă.” Scriitoarea analizează mai larg fenomenul: „Revista România Mare a dat tonul unei agresivități resentimentare și vulgare în vara anului 1990 (când revista a început să funcționeze) cu priză la public. Această priză
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
Cercului Literar de la Sibiu în raport cu cea a generației șaizeciste nu au fost încununate de succes. Radu Stanca merită, înainte de toate, o ediție definitivă, care să conțină textele cele mai importante din toate genurile pe care le-a abordat: poezie, teatru, publicistică. Până la acest deziderat, e de strictă necesitate continuarea cercetării și editării ineditelor care nu figurează nici în ediția cuprinzătoare din 1979, nici în cele de după 1989. Este ceea ce face volumul Dăltuiri, îngrijit de Anca Sîrghie și Marin Diaconu. În ciuda titlului
Radu Stanca inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3580_a_4905]
-
dar altele au rămas. Nu e o tragedie: ediția Dăltuiri, așa cum este, e remarcabilă prin altceva decât prin caracterul inedit (sau nu) al poeziilor. Ea recuperează partea cea mai puțin cunoscută a activității literare a lui Radu Stanca, și anume publicistica. Este vorba de 163 de pagini dense de eseuri, cronici și note, care configurează un publicist cultural de vocație, cu preocupări multilaterale, și totodată ne dezvăluie în bună măsură universul ideatic al scriitorului. Căci scriind despre spectacole sau comentând cărți
Radu Stanca inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3580_a_4905]