2,739 matches
-
surprins, un pic. Dar, după ce m-am mai gândit, nu așa de mult. Mă uitam la ea fără să înțeleg nimic, compătimindu-l pe ofițerul de poliție care trebuise să-i ia declarația; puteai să stai toată ziua să-i pui întrebări lui Hazel și tot nu-ți dădeai seama ce fel de persoană descria, cum fusese Shirley Lowell în realitate. Probabil că nici Hazel nu știa. Cum era? întrebai eu, curioasă să văd ce-mi va spune. A, bună, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la lucruri din astea, zise Hugo, apucându-mă de o mână și întorcând-o, până când mă uit la săracele tale lăbuțe pline de cicatrice. Trebuie să te dai cu cerat și să porți mănuși de bumbac o săptămână. Dar după ce pui oglinda. Cred că e o idee foarte bună. Mm. Își strecură mâinile pe sub tricoul meu și-l ridică un pic, continuând să privească imaginea noastră în oglindă. —Ca de obicei, zise el, partea mai grea e, zise el studiindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spațiu. Am rămas pironită în fața lor. —Sam! zise Hugo, care traversase gazonul. Te duc la Salonul Florilor din Chelsea la anu’, bine? Acu dezlipește-te și vino încoace. Nu știam că te interesează atât de mult floricultura. Poți să-i pui unei „floricele“ o coadă de cultură, dar n-o poți face să gândească 1, zisei eu, prinzându-l din urmă. De la Dorothy Parker 1 zicere. — Da’ ceva despre foișoare n-a zis? întrebă Hugo, conducându-mă spre construcția în chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aici, că doctorul Peters și-a făcut supradoza aceea din cauza lui Foster? De data aceasta, soldatul fu cel surprins. — N-are nici o logică altfel, nu-i așa? Era doctor, nu? Dacă știa cineva cât de multă treabă din aia să pui Într-o seringă, ea trebuia să știe. Da, așa cred, zise Brunetti, simțind apăsarea lipsei sale de loialitate chiar În clipa când vorbi. Ciudat lucru, totuși, Începu americanul. Dacă nu m-ar fi preocupat atât de mult să-mi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cât de relaxat vorbea Alice. Să sune la Rottweiler? Își dădea seama ce spunea? N-am sunat niciodată, a zis el cutremurându-se. Nu cred c-aș îndrăzni. —De ce nu? Ești un părinte. Un client care plătește. Ai dreptul să pui întrebări. Presupun că da. Ideea asta revoluționară nu-i trecuse niciodată prin minte lui Hugo. — Eu bănuiesc, a spus Alice jucându-se cu cafeaua de pe fundul ceștii, că Theo e foarte bine din secunda în care tu ieși din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mormăi, apoi apucă paharul și luă două guri zdravene. Nici nu simți vreo arsură pe gât. - Mulțumesc. Și gândi instantaneu iată că Magicianul poate fi și ospătar, și chiar unul foarte bun, a nimerit exact cantitatea necesară de alcool, dacă pui prea puțin nu e bine, vin cuburile astea nesuferite și diluează băutura, pierzi adevăratul gust. 11 Capul i se roti către peretele pe care stătea atârnat ceasul. - Îmi poți spune de ce se joacă timpul cu mine? Ce înseamnă timp, înainte de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sau nu ciudate) au ca rezultat inevitabila trezire la realitate. Așa că de ce ne-ar fi frică de vise, nu? Cădea. În același timp, se gândea că au și prăbușirile acestea un rol formidabil, orice s-ar spune, te ajută să pui ordine în gânduri, de aceea sunt atât de lungi. De pildă, ele îți oferă minunatul prilej de a spune unui nenorocit de Magician: he, he, magician pervers, îți voi înfige bagheta magică în fund, așa să știi! Râse, dar râsul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
înțelegere. Dar așa, ai dat de dracu`... Revăzu în minte bilețelul pe care îl scrisese la secție și adăugă încă o victimă, lângă celelalte - Vecinul Scriitorului. Puzzle, puzzle, puzzle, mormăi și schimbă viteza, urăsc genul acesta de experiențe, trebuie să pui bucată cu bucată, ca un tâmpit cu răbdare bolnăvicioasă, unii ar spune că tocmai asta trebuie să facă un detectiv, să pună bucăți lângă bucăți, pentru a forma imaginea de final, ei, pe dracu`, care detectiv nu ar dori ca
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
își spuse, pentru a-și bate în continuare joc de mine), iar ochii îi sticleau datorită încântării de care fusese cuprins. Își drese glasul și-și poci vocea, încercând să maimuțărească o voce de femeie: - Iubitule, azi voi întârzia. Ai pui în frigider, când ți se face foame. Nu exagera cu berea, te rog, știi că pe urmă te doare capul. Spor la scris, dragule! Și susții în continuare că aceste bilețele aberante sunt scrise de Lucia? Se întrebă dacă i-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
apartamentele celeste, sunt sigur că în fața lui Dumnezeu nu poți să faci față cu bagheta aia de trei parale! Uite că iepurele fricos îți dă cu tifla. Și voi merge către Lucia, farsele acestea de prost gust pe care le pui în scenă nu mă pot convinge să fac cale întoarsă. Ușa cafenelei de peste drum se deschise, iar Magicianul apăru în prag și salută, luându-și jobenul de pe cap. Traversă strada cu pași măsurați, ocolind un jeep negru la volanul căruia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de aleanul ista mare numai să asculți leit ce te Învăț să faci. Uite aici un cap de cuc (a scos din traistă un cap de pasăre ce părea smuls). Te duci Înainte de răsăritul soarelui la fântână, scoți apă neîncepută, pui ciutura pe colacul fântânii și slobozi În apă capul de cuc. Înconjuri fântâna de trei ori și spui vorbele estea, pe care trebuie să le Înveți (erau blasfemii la adresa Sfintei Fecioare). Apoi, bei din ciutură, azvârli ce ți-o rămâne
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
citești ca să-ți faci o idee și ca să descifrezi scrisul colegilor, dându-le telefoane Adina Dabija 56 să-i Întrebi ce au vrut să scrie În cutare sau cutare rând, În a doua subliniezi ideile principale, iar În a treia pui ceva carne pe ele, nu excesiv de multă, ca tocilarii, suficientă Însă ca să ieși cu fața curată, măcar de un șapte, acolo. Singurul avantaj al facul- tății a fost acela că mi-a lăsat Îndeajuns timp liber pentru scris, jurnalistică, pictură
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sub un acoperiș, mai torni din când În când câte un gin tonic, o seară de poezie la muzeu sau o piesă de teatru la Nottara, ca să ai putere să o iei, a doua zi, de la capăt. În weekend Îți pui hainele la spălat, faci o mâncare lungă, să Îți ajungă toată săptămâna, deschizi o carte și o Închizi la loc, gândindu-te la o povestire pe care vrei s-o scrii de nu știu cât Șaman 65 timp, pe aripile căreia vrei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
-mi spui că a avut o copilărie grea, nu ? E cel mai mare papagal pe care l-am văzut vreodată. — Tu nu știi cum stau lucrurile. E foarte greu să faci numai teatru. Nu-ți dă nici naiba fonduri să pui un spectacol dacă n-ai relații. Așa că, decât să cerșești din poartă-n poartă, preferi să te implici În niște proiecte oarecare, finanțate de naiba știe cine și pentru ce. Au apărut pe undeva niște fonduri. Europa, guver- nul româniei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În prima zi citești ca să-ți faci o idee și ca să descifrezi scrisul colegilor, dându-le telefoane să-i întrebi ce au vrut să scrie în cutare sau cutare rând, în a doua subliniezi ideile principale, iar în a treia pui ceva carne pe ele, nu excesiv de multă, ca tocilarii, suficientă însă ca să ieși cu fața curată, măcar de un șapte, acolo. Singurul avantaj al facultății a fost acela că mi-a lăsat îndeajuns timp liber pentru scris, jurnalistică, pictură și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sub un acoperiș, mai torni din când în când câte un gin tonic, o seară de poezie la muzeu sau o piesă de teatru la Nottara, ca să ai putere să o iei, a doua zi, de la capăt. În weekend îți pui hainele la spălat, faci o mâncare lungă, să îți ajungă toată săptămâna, deschizi o carte și o închizi la loc, gândindu-te la o povestire pe care vrei s-o scrii de nu știu cât timp, pe aripile căreia vrei să-ți
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-mi spui că a avut o copilărie grea, nu ? E cel mai mare papagal pe care l-am văzut vreodată. — Tu nu știi cum stau lucrurile. E foarte greu să faci numai teatru. Nu-ți dă nici naiba fonduri să pui un spectacol dacă n-ai relații. Așa că, decât să cerșești din poartă-n poartă, preferi să te implici în niște proiecte oarecare, finanțate de naiba știe cine și pentru ce. Au apărut pe undeva niște fonduri. Europa, guvernul româniei, diverse
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
greșit de fată-mare sau când ai fost logodită... Ei, și dacă ai greșit, găsi chiar popa Țuică justificarea, ce-i? Dumnezeu iartă, că bărbatu-i porc; nu te împodobești sau te sulimenești, sau cu alte feluri de mirosuri te ungi, puind în gândul tău să înșeli pre mulți tineri spre râvna păcatului? - Dau cu pudră, ca toate femeile, mărturisi Aurica cusentimentul unui mare act spiritual. - Dă-i, tăiculiță, să trăiască și negustorul și să se bucuredracii, he, he, he! Ei, păi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
băbăției. Dintr-o mișcare, fu pe rezemătoarea canapelei dânsei. Îi luă palma pistruiată între casmelele lui. Și-o împroșcă dintr-o alintătură de vorbe, parcă-ar fi îmbăiat-o popa cu busuioc: - Sărăcana de tine, să fii tu nevoită să pui botul să intri în legătură cu necurații și drăcoveniile... Astea o dată te bobîrțesc. 118 DANIEL BĂNULESCU Scufundîndu-mă, ca o monedă de 5 bani, într-unul din bazinele de decantare, în care doar cu câteva ore înainte dădusem ordine să fie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cap. Exact. Atâta doar că nu era către Galateni. Era către Filipeni. - "...PENTRU CA, ÎN NUMELE LUI ISUS, SĂSE PLECE ORICE GENUNCHI AL CELOR DIN CERURI, DE PE PĂ- MÎNT... ȘI DE SUB PĂMÎNT..." ritmă spectrul. Închipuiți-vă ce raiuri de populații or fi puit în Adânc, sub pământ, numai închipuiți- vă! Posibil adevărate civilizații... își duc viața lor desfătătoare acolo. Chiar Pavel o zice: "...de pe pământ și de sub pămînt..." Sună îndeajuns de relevant, chiar pentru niște broscoi ca noi, nu?! - Deci vizita dumneavoastră în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bine! a mai spus. Se îndoia, sau cine putea să știe? Jupânului îi venise ușor, fusese neam de neamul lui negustor. Cu ce moștenise, cu ce mai strânsese, că era om hotărât, adunase avere frumoasă. Dar el? Altceva e să pui cărămidă pe cărămidă și altceva să așezi temelie. Poate copilul lui, dacă i-o ajijta Ce-lde-sus. Domnul Vasiliu aruncase fumul pe nări, tușise scurt, stins și își potrivise în jurul gâtului un fular alb, de mătase. Buzele i se ascuțiseră 84
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Câte muieri o fi pupat? Pe munile țepene are inele. Încă Vasile îmi spune cîteodată: "Mă nea Fane, ce-ar fi dacă am opri noi verighetele astea? La ce-i mai folosește mortului?" Nu m-ating. Îl înjur și-l pui să-și vadă de treabă. Mie nu-mi trebuie. 191 Încă unii au ei grijă înaintea noastră să nu lase aurul pe degetele răposaților. Să le fie de bine! Și uite-așa îmi trece ziulica! Am învățat: le scot ficatu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
arătau lopețile late de lemn, plini de curaj. - Pungașilor! Bandiții... striga Iani. Asta până au băgat spaima în ei, că pe urmă ieșeau singuri cu darurile, unul o jumătate de dovleac, altul o alviță, numai să-i lase în pace. Puia la prânz aveau burțile pline. Așa au dus-o, mai cu găinării, mai cu ciordeală, ba un joc de cărți, se țineau la adăpost, că-i căutau gaborii. De paște, i-a pornit starostele la tiribombe, în Mandravela. O luase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din grădina ei, Tinca, mai slabă și uscată, bolborosea cuvinte neînțelese, bătând câte trei cruci în toate unghiurile casei, Lixandra privea din prag mortul, nemișcată, Marghioala a lui Mială își învelise capul cu un bariș negru, lung, care-i atârna puia la poale, și se îndesa spre luminări să nu le lase să se stingă, iar Chirița se dase lângă văduvă și o sfătuia: - Dacă mături, să dai gunoiul spre coada casei, să nu te iei, Doamne ferește, după răposat! - Las', că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și nerevelatoare; entuziasmul, impur; viața, rațională; dialectica vieții, dialectică logică, iar nu una demonică; disperarea, minoră și parțială; eternitatea, o vorbă; experiența neantului, o iluzie; fatalitatea, o glumă... Căci mă gândesc serios, ce rost au toate acestea? De ce să mai pui probleme, să arunci lumini sau să accepți umbre? N-ar fi mai bine să-mi îngrop lacrimile într-un nisip la marginea mării, în cea mai deplină singurătate? Dar n-am plâns niciodată, fiindcă lacrimile s-au transformat în gânduri
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]