1,471 matches
-
Încă patru volume, patru romaneă și, În ’84, ultima apariție sub dictatură, „tema viului” - o temă improprie epicului clasic și de aceea am botezat textul: „poem epic” - Drumul la zid. Acesta a fost timpul În care destinul meu literar sau pulsiunile mele secrete ce au ieșit „la lumina zilei” și la cea a tiparului mi-au jucat festa de a mă „depărta” de ceea ce am numit mai sus orizontul tematic al prozei române dintre cele două războaie, orizont care, Într-o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cele „anarhice”! -, dar, bineînțeles, deși eram total deschis față de prietenul meu ce se bucura de un post „uriaș” de redactor la „celebra” revistă a tinerilor profesioniști, și unica, îmi ascundeam, plus mal que bien, cum zice franțuzul, adică destul de stângace, „pulsiunile mele” ideologice. Mugur era un „comunist onest” ca și colegii lui de generație citați mai sus, făceau „corp comun” cu regimul, se răsfățau, cum spuneam, în paginile revistelor și la Scânteia tineretului și chiar în Scânteia „mare”. Se purta și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
toxic” și, oricât ar părea de „depășit” și „reacționar” ceea ce am să spun, dar necesitatea „turnului de fildeș” se face simțită încă o dată, acea „evaziune estetică”, la care încă, la noi sau aiurea, unii ricanează, contagiați încă de „militantism”, de pulsiuni filantropice sclipind sub variate etichete, ce își arogă sufixul în ism, vrând să joace pe „popa”, dar și pe „conducător”! În acest sens, deși până azi „estetismul” grupului nostru de cinci e ridiculizat uneori, el a fost o „justă linie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să ascundă altceva dincolo de puternica atracție sexuală, o „aură”, o suprastructură! Această obsedantă, puternică credință în „misterul” feminin a fost, alături de atracția puternică, „obsesivă” față de literatură, al doilea semn al „misterului”, dacă vreți, al propriului meu caracter. Ele, aceste două pulsiuni, m-au urmărit apoi decenii și decenii și, dincolo de „raționalitatea” lor evidentă, de cauzalitatea cunoscută, și azi încă sunt și au fost „motoare” ale romantismului meu „incarnat”, absolut organic, dincolo de logică și aparențe. De aceea le-am numit „pulsiuni”, deoarece
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
două pulsiuni, m-au urmărit apoi decenii și decenii și, dincolo de „raționalitatea” lor evidentă, de cauzalitatea cunoscută, și azi încă sunt și au fost „motoare” ale romantismului meu „incarnat”, absolut organic, dincolo de logică și aparențe. De aceea le-am numit „pulsiuni”, deoarece, cele „două”, Literatura și Erosul, au depășit de mult și „cu mult” granițele adolescenței, ale post-adolescenței, care în cazul meu a fost o zonă psihologică aproape eternă - apoi, ale maturității, până „aici și acum”, la țărmurile zigurate ale senectuții
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dușmănoși, înfeudați marelui capital!”. Și nu o făceau numai inși ca Novicov, Șelmaru, Vitner eiusdem farinae, ci chiar școlați ca P. Dumitriu, ce strâmba din nas la Joyce, îndeplinind desigur, excesiv de obedient, o „comandă de partid”, dar exprimând și o pulsiune internă, probabil, s-a văzut apoi în toată proza sa ulterioară, din țară și din străinătate, că nu a putut să iasă din rama unui realism clasic, ponderat, de secolul al XIX-lea. Chiar și critica de întâmpinare din anii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și crime, perpetuate în masă?! Până unde poți și trebuie să urmezi, să-ți urmezi propriile idei atunci când la modul evident ele sunt puse în slujba ticăloșilor, a oportuniștilor gregari și când, în numele acestor idei sfinte”, sunt răscolite în indivizi pulsiunile cele mai elementare, mai primitive, mai nocive comunității, membrilor ei și tradiției ei formatoare?! Am insistat asupra acestor „false probleme”, dacă vreți - și falsitatea lor este nu ușor depistabilă, întrucât, fiecare, în parte, își are „raționalitatea” și uneori chiar argumentele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noastre (abatele Pierre, maica Tereza, Dalai-Lama), iar noi ar trebui să-i rugăm pe cei ai Întunericului să nu iasă din scenă: spectatorii din sală ar începe să se plictisească. Orice impuls al vieții poartă în sânul lui și o pulsiune a morții. Orice reuniune, o zâzanie. René Guénon, Aldons Huxley și alții ne încântă periodic cu grânele fără neghină, cu pământurile fără frontiere și cu spiritul fără dogmă al unor frumoase doctrine de înțelepciune universală. Atrăgătoarele lor propuneri au rămas
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prin el omul aparține lumii minerale. Corpul eteric este "viața din corpul fizic", căruia îi sînt proprii forța de creștere și cea de reproducere (comune lumii vegetale și animale). Corp astral este "corpul" sufletesc, sau, altfel spus sînt forțele psihice pulsiuni, dorințe, pasiuni ascunse pînă la pubertate, dar manifestîndu-se acum, împreună cu capacitatea de a judeca. Corpul astral se conturează în jurul vîrstei de 14 ani. Eul este considerat ca unitate a viețuirii trupului și sufletului, întrucît eul trăiește în trup și suflet
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ani și patru luni fiecare. De la șapte la nouă ani domină tendința de imitare; de la nouă la doisprezece ani apare nevoia copilului de a se dezvolta sub autoritatea educatorului, în perioada șapte-paisprezece ani, forțele psihice "astrale", încă ascunse, stimulează manifestarea pulsiunilor, pasiunilor și a sentimentelor. La vîrsta pubertății forțele astrale pregătesc apariția Eului, în cursul celei de-a treia perioade de șapte ani. Devenirea ființei umane este marcată și de procesul reîncarnării, proces prin care eul spiritual etern pune, îndată după
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
normelor sociale; altele însă sînt refulate, sînt îndepărtate din conștiință și împinse în stratul inconștientului, care devine astfel depozitarul unei mari și necunoscute energii psihice. Freud face distincție între refulare și represiune ambele fiind mecanisme de apărare a eului față de pulsiunile interne; represiunea, spre deosebire de refulare, este un mecanism de respingere conștientă și voluntară. Nu puține sînt situațiile în care instinctul nu este respins, ci numai deturnat de la scopul inferior și orientat într-o altă direcție, cu valoare morală și, tocmai de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
atenția asupra "formulei complexe" a determinărilor proprii psihologiei acestuia, relevînd unele critici exagerate, întemeiate pe o nejustificată limitare a determinismului la conștient (19, pp. 30-32). Rezultă, de asemenea, din scrierile psihologului vienez că, chiar dacă acordă un rol de prim ordin pulsiunilor interne în determinarea comportamentului uman, el nu avea în vedere așa cum au lăsat să se înțeleagă unii din vulgarizatorii săi libera satisfacere a instinctelor. Dimpotrivă, el împărtășea convingerea că civilizarea speciei umane nu este cu putință decît prin transformarea sub
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
își pun în valoare, cu toată naivitatea, drepturile lor biologice și dovedesc în fiecare clipă că, pentru dînșii, calea spre puritate rămîne încă de parcurs" (20, p. 268). Psihanaliza ne pune în fața unui copil cu o viață psihică extrem de complexă; pulsiuni care tind să se realizeze, manifestări de represiune ale supraeului, refulări insesizabile, izbucniri ale unor mai vechi refulări sau chiar traume psihice. Fazele cele mai interesante ale dezvoltării libidoului sînt acelea care preced vîrsta de trei ani. Cînd copilul a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din aceste particularități (freudiene) ale copilăriei? Dacă ființa umană, de la cea mai fragedă vîrstă, este dominată de instincte, a căror manifestare nu este încurajată de societate, se impune constituirea timpurie prin influențele mediului familial a supraeului capabil să "cenzureze" orice pulsiune potrivnică normelor de conviețuire socială. În același timp, se atrage atenția asupra relațiilor interindividuale din familie, cu consecințe asupra evoluției normale a copilului. În condițiile unei normale manifestări a afecțiunii din partea ambilor părinți, copilul se simte în securitate; își însușește
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
interindividuale din familie, cu consecințe asupra evoluției normale a copilului. În condițiile unei normale manifestări a afecțiunii din partea ambilor părinți, copilul se simte în securitate; își însușește normele de comportare pe care aceștia le transmit și reușește să-și reprime pulsiunile reprobabile. Sentimentului de securitate i se adaugă astfel mulțumirea de sine pentru capacitatea sa de represiune. În condițiile unui dezechilibru afectiv apar manifestări de angoasă, de agresivitate, însoțite de neputința reprimării unor pulsiuni; de aici sentimentul de culpabilitate, cu consecințe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
le transmit și reușește să-și reprime pulsiunile reprobabile. Sentimentului de securitate i se adaugă astfel mulțumirea de sine pentru capacitatea sa de represiune. În condițiile unui dezechilibru afectiv apar manifestări de angoasă, de agresivitate, însoțite de neputința reprimării unor pulsiuni; de aici sentimentul de culpabilitate, cu consecințe dăunătoare asupra comportamentului în viitor. Potrivit teoriei psihanalitice, intrarea copilului într-un grup mai mare în grădiniță și, mai ales, la școală are consecințe pozitive asupra dezvoltării sale. Relațiile afective din aceste grupuri
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
intensitatea afectivității prin care elevii se simt legați de profesor. Relația profesor-elev își are rădăcina în afectivitatea inconștientă a profesorului (22, p. 172). Să nu uităm că procesul educativ presupune în viziune psihanalitică întîlnirea a două... inconștienturi, fiecare împovărat de pulsiunile, refulările, represiunile și angoasele sale. Pentru ca această întîlnire să nu blocheze, ci să deschidă posibilitatea dialogului, este necesar ca educatorul să posede deplină maturitate afectivă, adică să fi parcurs fără tulburări etapele manifestărilor instinctive, să-și fi putut constitui un
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
închisoare. Răspund cu o glumă, ceva de genul că "sunteți murdare de culoare roșie pe nas". Pe drumul de întoarcere către casă nu mă pot opri să reflectez asupra acestei situații. Explicațiile cele mai simple degradarea moravurilor în Occident, simple pulsiuni sexuale copilărești nu mi se pare suficientă. Fetițele acestea trăiesc într-o lume suprasexualizată, hedonistă, iar roadele otrăvite au început să se vadă. Îmi aduc aminte că, la vârsta lor, singurele corpuri goale pe care le vedeam erau pe timbre
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
interesul pentru fotbal te integrează social, îți oferă subiecte de discuție și punți de legătură cu oricine, îți dă sentimentul safe că aparții unui grup. Cum este, însă, acest grup? Este, de fapt, o gloată, o turmă, un spațiu al pulsiunilor primare, animalice. Unul în care individul încetează să fie individ și se topește întro masă excitată și furioasă. Asta pe stadioane. În fața televizorului lu crurile sunt, e adevărat, mai atenuate. Rămâne însă tendința de-a te integra întrun grup. Să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lăsa dus de valul bărbăției confir mate și vei râgâi fericit după o gură de bere sau vei răcni ca un mascul feroce când situația va cere asta. Dar nu numai identitățile masculine, individuale, sunt „rezolvate“ de fotbal, ci și pulsiunile sociale primare, de agregare tribală a indivizilor. Fotbalul este catalizatorul sentimentului tribal modern sau, când e vorba de galerii, al triburilor propriuzise. Omul zilelor noastre nu mai poate participa la lupte cu tribul vecin și dușman - și se pare că
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
gândim, de exemplu, la cât de importante sunt pentru români meciurile cu Ungaria. Nimeni nu mai pornește astăzi un război împotriva vecinilor noștri, așa cum mulți șiar dori, dar bărbatul român are posibilitatea să umilească tribul vecin și să și exprime pulsiunile violente față de el cu ocazia unui meci de fotbal. Că lucrurile stau așa, că fotbalul este un mod de manifestare a tribalismului, o dovedește și faptul că victoriile intră în istorie. Oamenii țin minte meciuri, ani și scoruri, de parcă ar
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Mulți dramaturgi pot să scrie o scenă de ceartă în care să arate că fiecare parte are dreptatea ei, dar acești dramaturgi sondează atît de adînc, iar actorii lor sînt atît de preciși, încît fac vizibil fiecare nerv zbîrlit, fiecare pulsiune a celor două minți inflamate, fiecare dintre cele o mie și unu de trăgace care se declanșează într-o ceartă, fără nici o legătură cu dreptatea sau nedreptatea. Am admirat filmul precedent al lui Muntean, Hîrtia va fi albastră, dar mi
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
are drept contrapondere barbaria întruchipată în economia simbo- lică a decadentismului fie de proletariat, fie de rase „infe- rioare”, dar vitale. Din perspectiva psihanalitică, în accepția lui Freud, prețul plătit pentru construcția laborioasă a culturii și civilizației apusene prin cenzurarea pulsiunilor sexuale o reprezintă întoarcerea refulatului pentru care nevroza este cel mai vehiculat simptom. Ceea ce generează la Caragiale un naturalism second hand, ca și balzacianis- mul lui G. Călinescu este tocmai reflecția asupra natu ra- lismului care se strecoară în povestire
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
deta- liului, ceea ce mise en abîme-ul trebuia să camufleze este exorbitat. Detaliul este amplificat până la abnorm pulveri- zând rama ca o proiecție a unei vederi ciclopice căreia îi corespunde stilistic hiperbola. „Nu este vorba neapărat aici de pasiuni primare, de pulsiuni ancestrale, ci de stili- zarea ăprin hiperbolăă a vodevilului celui mai banal. (...) Nu altceva constituie folosirea obsesivă a mise en abîme-urilor : hiperbolă a simulacrului (...)” În opinia lui Alex. Leo Șerban, multiplicarea vertiginoasă a ramelor conduce la dispariția reprezentării, la efectul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
problemei principale: lipsa de timp, un avertisment hipertrofiat, pentru a fi avertizat cu severitate. Iată că inconștientul mă mustră. Cred că a atribui inconștientului doar o forță malignă este o eroare; se stăruie încă în ideea "animalului interior" care concentrează pulsiuni primitive, către căi aberante. Nu este așa. Inconștientul poate fi și este un paznic, un îndrumător, sever, dar protector. Ar trebui să-i ascultăm cu mai multă atenție avertismentele, care sunt și sfaturi binevoitoare, centrate pe ceea ce este esențial. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]