KorAP: Find »[drukola/base=pulsiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...59 >

1,472 matches

Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593

psihologică morbidă contrarie instinctului de conservare, care se opune vieții. Așa cum se poate vedea din cele de mai sus, „pulsiunile suicidare” se înscriu din punct de vedere psihanalitic în seria de manifestări ale „pulsiunii de moarte” (Thanatos) care se opun „pulsiunii de viață” (Eros) și care sunt dominante în cazul personalității sinucigașilor. Personalitatea sinucigașilor prezintă anumite dispoziții specifice, mai sus prezentate, cu caracter latent. Acestea se pot manifesta „în act” printr-o gamă largă de aspecte numite de specialiștii în problemă

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
propriu-zis se caracterizează după K. Menninger prin următoarea triadă simptomatică: „dorința de muri” (to wish to die), „dorința de a omorî” (to wish to kill) și „dorința de a fi omorât” (to wish to be killed). Este o concentrare a pulsiunilor agresive ale persoanei orientate către ea însăși. Ca etape, orice act suicidal implică trei momente: - suicidația, respectiv pregătirea actului de suicid, - suicidacția, sau trecerea la act și alegerea metodelor, - traumatizația, reprezentând actul auto-distructiv suicidal. Într-un studiu deosebit de amplu consacrat

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
pulsionale suicidar-autoagresive” și are o configurație psihopatologică specifică reprezentată prin următoarele aspecte: - stare de epuizare emoțional-afectivă, - sentiment de culpabilitate, - sentiment de rușine și regret, - dorința de a ascunde actul comis. Separat însă de aceste aspecte post-suicidare, în cazul în care „pulsiunea suicidară” nu s-a descărcat, sau individul care a comis actul suicidar este în continuare „încărcat afectiv”, în faza post-suicidară notăm urătoarele aspecte: - regretul nereușitei actului de suicid, - culpabilizarea celor care l-au salvat de la moarte, - dorința de a repeta

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
carențe afective sau situații castratoare. J. Breuer și S. Freud au fost printre primii care au atras atenția specialiștilor între simptomele somatice de natură isterică și evenimentele psihotraumatizante emoționale ale vieții, în aceste cazuri simptomele somatice erau expresia clinică a pulsiunilor psihice refulate de bolnavul respectiv. Ideea este reluată mai târziu de G. Groddeck care dezvoltă teoria expresiei simbolice a pulsiunilor libidoului. K. Abraham stabilește o relație între tulburările gastro-intestinale și stările de inhibiție, refulări și frustările individului din cursul fazei

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
simptomele somatice de natură isterică și evenimentele psihotraumatizante emoționale ale vieții, în aceste cazuri simptomele somatice erau expresia clinică a pulsiunilor psihice refulate de bolnavul respectiv. Ideea este reluată mai târziu de G. Groddeck care dezvoltă teoria expresiei simbolice a pulsiunilor libidoului. K. Abraham stabilește o relație între tulburările gastro-intestinale și stările de inhibiție, refulări și frustările individului din cursul fazei orale de dezvoltare libidinală. Aceste pulsiuni se vor manifesta clinic prin tulburări somatice (ulcer gastric sau duodenal, constipație, diaree). J.

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Ideea este reluată mai târziu de G. Groddeck care dezvoltă teoria expresiei simbolice a pulsiunilor libidoului. K. Abraham stabilește o relație între tulburările gastro-intestinale și stările de inhibiție, refulări și frustările individului din cursul fazei orale de dezvoltare libidinală. Aceste pulsiuni se vor manifesta clinic prin tulburări somatice (ulcer gastric sau duodenal, constipație, diaree). J. Bastiaans vede o legătură între diaree și constipație și fantasmele nevrotice infantile. Pentru H.M. Fox există un raport strâns între tulburările clinice intestinale și dezvoltarea emoțională

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
într-un raport de determinare cu conținuturile psihice inconștiente ale persoanei respective. Această concluzie este extrem de importantă în înțelegerea raportului psihosomatic, al subordonării reciproce a sferei somatice de către sfera psihică și invers. Conversiunea somatică ne apare ca o simbolizare a pulsiunilor inconștiente ale libidoului. S. Freud, referindu-se la nevroza de angoasă, constată că majoritatea formelor de manifestare clinică ale acesteia au un caracter pur somatic: vertijuri, grețuri, palpitații, transpirații, diaree, tulburări vasomotorii etc. F. Alexander va face o distincție între

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
distingă în acest context clinic două aspecte: - simbolismul existențial, în care fiecare simptom are valoarea unui simbol general, ca urmare a unei tulburări de adaptare a individului, - simbolismul comunicativ, în care simptomele sau sindroamele clinice sunt indicatorii unor tulburări ale pulsiunilor sexuale și agresive ale individului. Ce importanță sau, mai exact, ce consecințe vor avea pentru persoana umană tulburările psihosomatice? Am arătat mai sus care sunt caracteristicile și consecințele acestor tulburări din punct de vedere somatic și psihic. Un punct de

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
simptomele bolii. Simptomele fac „inteligibilă” și „comunicabilă” celorlalți suferința bolnavului; în egală măsură însă, dincolo de simptom, mai ales în cazul tulburărilor psihosomatice, trebuie să vedem situații conflictuale, refulări, frustrări, carențe afective, eșecuri care operează o redistribuire, o rearanjare a sistemului pulsiunilor și tendințelor inconștiente ale bolnavului, anulând sau transformând configurația normală a imaginii corporale, pe care o înlocuiește cu o configurație patoplastică, specific inteligibilă cu suferința, respectiv, cu tabloul clinic al bolii care rezultă de aici. Simptomatologia clinică a bolilor psihosomatice

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
consecințele actelor Eului, suferința morală. 1) Actele Eului Eul este instanța conștientă a personalității, zona prin care aceasta vine în contact direct cu lumea exterioară, la nivelul căruia se obiectivează conținutul intrapsihic al persoanei respective. Eul obiectivează și satisface nevoile, pulsiunile și dorințele individuale, dar în egală măsură este obligat să se conformeze normelor valorice morale ale Supra-Eului său. Prin aceste „funcții”, Eul devine sediul acțiunilor persoanei respective. În cazul acțiunilor pe care Eul dorește sau este obligat să le îndeplinească

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
un anumit stil comportamentului acestuia. Aceste „trăsături de caracter” sunt, de fapt, „modalități de apărare”, preventive sau reacționale, cele mai obișnuite ale subiectului, orientate împotriva conflictelor intrapsihice sau exterioare. Ele sunt trăsături permanente care pot fi rezultatul unei „rețele de pulsiuni, sublimări sau formații reacționale” (S. Freud). În aprecierea tipologică a personalităților nevrotice se ia drept criteriu de referință stadiul de dezvoltare libidinală care are ca obiect fixațiile obsesive sau mecanismele de apărare ale Eului într-un fel preferențial și stereotip

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Sunt persoane dominate de contrarietăți în conduite și acțiuni. Modul lor de gândire evocă un tip de funcționare de natură „magică”. Caracterul anal, descris de S. Freud, este un tip patologic de caracter, care rezultă din formațiile reacționale orientate către pulsiunile anale. Din punct de vedere psihopatologic acesta se caracterizează prin următoarele: economie sau parcimonie, ordine sau punctualitate, încăpățânare sau automatism rigid. Personalitatea anancastă, descrisă de K. Schneider, combină elementele personalității obsesionale cu cele ale caracterului anal. Anancaștii îmbină un caracter

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
care apar în cursul demențelor și ea interesează următoarele niveluri structural-dinamice ale aparatului psihic și conduitei individului: Nivelul intelectual: gândirea, memoria, procesele de expresie și mecanismele instrumental-simbolice cerebrale. Nivelul afectiv, în special reacțiile emoțional-afective. Nivelul instinctual: regimul instinctelor, trebuințe și pulsiuni, motivație, orientarea vieții instinctuale, reprimarea și controlul acestor pulsiuni. Nivelul comportamental: orientarea temporo-spațială și auto-psihică, motivație comportamentală, inițiativa și finalizarea conduitelor și acțiunilor, reacții de opoziție, inactivitate, inerție, dezorganizarea conduitelor. Nivelul social: dezorientarea temporo-spațială, tendință la fugă și vagabondaj, colecționarism

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
niveluri structural-dinamice ale aparatului psihic și conduitei individului: Nivelul intelectual: gândirea, memoria, procesele de expresie și mecanismele instrumental-simbolice cerebrale. Nivelul afectiv, în special reacțiile emoțional-afective. Nivelul instinctual: regimul instinctelor, trebuințe și pulsiuni, motivație, orientarea vieții instinctuale, reprimarea și controlul acestor pulsiuni. Nivelul comportamental: orientarea temporo-spațială și auto-psihică, motivație comportamentală, inițiativa și finalizarea conduitelor și acțiunilor, reacții de opoziție, inactivitate, inerție, dezorganizarea conduitelor. Nivelul social: dezorientarea temporo-spațială, tendință la fugă și vagabondaj, colecționarism absurd, morbid, acte delictuale absurde, cleptomanie etc. 9) Personalitățile

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Supra-Eul colectiv, impune grupului conduite învățate impuse prin educație. Se poate deci afirma că Supra-Eul colectiv exercită asupra inconștientului colectiv un rol cenzurant-represiv cu caracter sau cu efect normativ-modelator. În stare de normalitate, trebuie să existe un echilibru perfect între pulsiunile inconștientului colectiv și normele valorice cu caracter cenzurat ale Supra-Eului colectiv. În cazul în care „presiunea” exercitată de normele și valorile Supra-Eului colectiv crește, asistăm la o acumulare sau la o încărcare pulsională a inconștientului colectiv manifestată prin acte de

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
refugiu etc. În cazul în care „presiunea” Supra-Eului colectiv scade sau se reduce considerabil, se produce o „descărcare pulsională” a inconștientului colectiv manifestată prin acte de violență heteroagresivă, delincventă etc. În afara acestor două situații, vizând raportul Supra-Eului colectiv/Inconștient colectiv, pulsiunile inconștientului colectiv se descarcă și prin forme sublimate. Acestea au caracterul unor „conduite colective” acceptate social, cu caracter organizat și ritualizat. Ele sunt reprezentate prin competițiile sportive, festivalurile muzicale sau de artă tradițională, dans, carnavaluri, chermeze, divertisment etc. Supra-Eul colectiv

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
care sunt „receptați” și „utilizați” factorii de propagandă în geneza psihozelor colective. Efectul acestora depinde de stabilitatea instituțiilor sociale, de criza valorilor modelului socio-cultural, dar și de starea psihologică a maselor. În sensul acesta starea de tensiune emoțională crescută, acumularea pulsiunilor și a stărilor de tensiune, suspiciunea și impresia pericolului, sunt factori favorizanți. Pe acest fond sufletesc colectiv, încep să apară forme de prelucrare a „factorilor de propagandă”, cu caracterul deformat emoțional-afectiv al absurdității, care înlocuiește treptat gândirea critică. Se menționează

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
ele. Întreaga viață socială și „felul de a fi”, de „a gândi”, de „a se comporta”, de „a vorbi”, de „a se îmbrăca”, de „a-și aranja înfățișarea” sunt imitații ale acestor modele formale. Imitația modelelor va da naștere unor pulsiuni de afirmare colectivă de factură imagistică, ce va lua aspecte demonstrative colective. Întreaga viață socială, conduitele umane, vor imita, după un plan unic, modelele, în maniera zgomotoasă, agresiv afișată. Totul va avea aspectul formal de spectacol isteric la nivel social

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
considerat ca reprezentând Eul colectiv. Acesta se dispune în planul realității prezente. Eul colectiv are două dimensiuni: a) Dimensiunea verticală, structurală, reprezentată prin: Supra-Eul colectiv, sediul valorilor morale, spirituale și culturale, cel care elaborează idealurile grupului social; Inconștientul colectiv, sediul pulsiunilor și al trebuințelor primare ale grupului, cel care elaborează materialul din care se formează conduitele și acțiunile grupului respectiv. b) Dimensiunea orizontală, dinamică, reprezentată prin istoria psiho-socială a grupului, la care distingem următoarele: experiența istorică, respectiv „biografia” sau trecutul psiho-social

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
tendințe” de manifestare psiho-socială ale grupului uman respectiv și anume: zona de sublimare psiho-culturală a Supra-Eului colectiv, caracterizată printr-o „întoarcere în trecut”, o reactualizare a evenimentelor, de regulă, psihotraumatizante din istoria psiho-socială a grupului respectiv; zona de descărcare a pulsiunilor psiho-biologice fundamentale ale Inconștientului colectiv, caracterizată în principal, printr-o „proiecție în viitor”, o anticipare a evenimentelor, de regulă reparator-compensatorii ale istoriei psiho-biografice anterioare grupului, așa cum se poate vedea în schema de mai jos. I. II. I) Zona de sublimare

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Hippy, secte religioase sau pseudoreligioase, suicid colectiv, ritualuri sacrificiale sataniste etc. Aceste manifestări au un caracter emoțional. 3) Psihozele de descărcare Această categorie de psihoze colective se află în relație directă cu conținutul pulsional al Inconștientului colectiv al maselor sociale. Pulsiunile reprimate ale maselor, acumulate în timp, dau naștere la o mare încărcătură tensională, care se descarcă exploziv și haotic. Ele sunt considerate, din acest motiv, psihoze de descărcare pulsională. La baza acestui tip de manifestări stă potențialul agresiv, latent, al

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
absolut obligatoriu, trebuie adăugate măsuri de reformă socială, a sistemului de valori și a tipului de relații interumane, de normare a regimului puterii în stat, măsuri de educație și instrucție corespunzătoare, care să asigure un echilibru stabil între regimul descărcării pulsiunilor Inconștientului colectiv, și regimul de normare valorică moral-spirituală și socio-culturală al Supra-Eului colectiv. Toate acestea se înscriu în cadrul unui program complex de organizare social-politică și economică a statului, precum și în instituirea unor măsuri de psihoprofilaxie colectivă care să fie înscrise

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
patologică de spații închise. Cleptomanie: impulsiunea obsedantă de a lua anumite obiecte. Furt patologic al unor obiecte adesea fără utilitate practică pentru bolnav. Colecționarism: căutarea și conservarea, în mod neselectiv, de diferite obiecte fără valoare practică, ca expresie a unei pulsiuni posesive absurde. Comă: sindrom caracterizat printr-o alterare bruscă sau lentă și progresivă a conștiinței vigile, cu abolirea funcțiilor psihice și reducerea individului la o viață vegetativă, de diferite grade de profunzime și durată, cu caracter reversibil sau ireversibil. Complex

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
persoană sau situație. Frigiditate: tulburare caracterizată prin incapacitatea de a simți plăcerea sexuală sau de a avea orgasm, la femei. Frustrare: suferința psihică rezultată din privarea unei satisfacții vitale, resimțită de individ ca un obstacol sau ca o interdicție. Fuga: pulsiunea irezistibilă de a pleca brusc, fără un scop și fără o adresă anumită. Se caracterizează prin faptul că este subită, irațională și limitată în timp. Fuga de idei: accelerare a fluxului ideativ putând merge până la incoerență. Gatism: incontinență sfincteriană întâlnită

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
de la modalitatea lor de utilizare și satisfacerea pulsională normală, producând, prin această „deturnare contra naturii”, satisfacție persoanei respective. Perversiuni sexuale: anomalii sau devianțe ale satisfacerii dorinței sexuale, asupra altui obiect sau persoană, diferite de cele care caracterizează dinamica normală a pulsiunii respective. Piromanie: impulsiunea obsedantă, irezistibilă și subită a unor bolnavi psihici de a produce incendii. Pitiatism: ansamblul tulburărilor psihice de natură isterică induse prin sugestie și susceptibile de a fi anulate prin persuasiune. Posesiune: termen ieșit din uz, desemnând un

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]