107,135 matches
-
închină la zeii Bisericii Catodice: Florin „cu mînuțele astea două” Călinescu, Marius „țineți aproape” Tucă, Andreea Marin, Mihaela Tatu, Raluca Moianu, Teo, Mircea Badea, Huidu și Găinușă, Mircea Radu, Andreea Esca, Cristi Tabără sau Costi Mocanu. În numele acestei „biserici” se poartă un adevărat război al sexelor, a cărui miză este dreptul de a deține telecomanda. Bărbații rîvnesc la meciurile din Liga Campionilor și Cupa UEFA, discuțiile dintre ei ajung, invariabil, la aceleași teme: driblingurile lui Totti, derby-urile Dinamo-Steaua, noile achiziții ale
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
gust. Să greșesc. Probabil, să nu îl înțeleg. Vreau să-mi încarc sufletul. Cu tot ce voi vedea, cu tot ce voi simți, cu tot ce voi trăi. Atât.” Cu toate că o astfel de dorință este imposibilă (oricât ar încerca, călătorul poartă inevitabil cu sine experiența locurilor de baștină și sistemul de valori aferente), totuși, încetul cu încetul, inerția vechilor automatisme de gândire se dizolvă, percepția sclerotică se frăgezește și redevine elastică, gata să asimileze experiențe noi. Tatiana Covor are darul povestirii
Așteptări... thailandeze by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12975_a_14300]
-
detașată și mai stăruitoare. Redactorii și colaboratorii revistei „Caete de dor” au vrut să reziste în exil, în anii ’50, prin cultură, la modul general vorbind, și să se situeze în interiorul culturii românești, în mod special, al cărei specific îl purtau cu ei ca pe un destin propriu, voiau să-l releve și să-l apere. Cum au făcut? - iată întrebarea, proiectul și neliniștile din care s-a născut originalitatea acestei reviste. În anii ’50, exilul românesc, oriunde era el, la
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
frivole - am început să mă îmbrac mai cu grijă, m-am tuns ca un recrut, mi-am tăiat mustața mai subțire și am învățat să folosesc niște pantofi de senator pe care mi i-a dăruit fără să-i fi purtat deloc doctorul Rafael Marriaga, membru itinerant al grupului și istoric al orașului, fiindcă îi erau mari. Datorită dinamicii inconștiente a arivismului social am început să simt că mă sufocam de căldură în camera din Zgîrie-nori, de parcă Aracataca ar fi fost
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
Al Treilea Bărbat cu fraza menționată de ea la Sucre, la primul nostru bal: „Tata zice că nu s-a născut încă prințul care o să se însoare cu mine”. N-am aflat dacă ea l-a și crezut, dar se purta ca și cum ar fi fost așa, pînă în ajunul acela de Crăciun cînd a acceptat să ne întîlnim duminică la matineul dansant de la hotelul Prado. Sunt atît de superstițios că i-am pus hotărîrea pe seama pieptănăturii și mustății de artist pe
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
de la un bazar turcesc. Convins că avea să vină cu tatăl ei, ca pretutindeni, am luat-o și pe sora mea Aida Rosa, care își petrecea vacanța la mine. Însă Mercedes se înființă singurică, dansă cu atîta naturalețe și se purtă cu atîta ironie că orice propunere serioasă i-ar fi părut ridicolă. În ziua aceea s-a inaugurat sezonul de neuitat al consăteanului meu Pacho Galáin, creatorul celebru al acelui merecumbe 1) care s-a dansat ani în șir și
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
aripi sonore// îngerii-și urmează cîntarea/ trei pene se fac nouri subțiri// trei nouri izbesc/ cu umbre ușoare/ fruntea-mi ce se evaporă/ laolaltă cu tainele” (Perugia). Dar acești mesageri ai cerului au o notă echivocă. Contrar naturii lor consacrate, poartă o tensiune, o “povară”, o “osîndă” Sînt îngeri suferinzi, atinși de un suflu demoniac: “iarăși netulburatul foșnet mă cuprinde/ în văz o boare, în auz o fîlfîire/ de aripi străvezii în care se aprinde/ un fel de nemurire dincolo de fire
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
-n pulberea cîndva răzvrătită/ prin pierzania umbrei” (Strigarea). Mai curînd decît eliberarea din vasalitatea umbrelor, poetul experimentează o “schismă”, o erezie, pe care îngerul nu e în stare a o spulbera: “norul schismatic/ izbucnind dintr-o rană a raiului/ mă poartă/ îndoit îndoielnic/ prin răsuflarea apocalipsei// se face asupră-mi/ cînd ziuă cînd noapte/ timpul tot mai sfîrșelnic mai bate din aripi// parc-aș fi/ umbra cuvîntului/ pe care îngerul meu rătăcit/ stă să-l rostească” ( Timpul mai bate). Însă n-
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
ale implicării afective. Formula cărții ne duce cu gândul la convorbirile lui Florin Mugur cu Marin Preda, sau la convorbirile lui Claude Bonnefoy cu Eugène Ionesco. Atât că, în convorbirile cu Ileana Mălăncioiu, magnetofonul a fost scos din ecuație, dialogul purtându-se „exclusiv pe hârtie“. Așadar, fără dezinvoltură și fără spontaneitate, efecte pe care cei doi nu le urmăresc. Sunt oricum altfel decât dezinvolte aceste convorbiri, oricum altfel decât spontane. Sunt riguroase și orientate către esențial, materializând un proiect pe care
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
ei ar fi dorit, cu ardoare, să le fie uitat. “Aveți o foarte bună memorie «rea»”, îi spune Daniel Cristea-Enache, la început interlocutoarei sale, făcând un mic joc de cuvinte dar și sugerând spiritul în care ar vrea să fie purtat “dialogul pe hârtie”: “rău”, adică neapărat critic și neapărat deschis, fără a menaja pe cineva și fără precauții. Nici nu era nevoie de această sugestie, poeta comportându-se în felul dorit de interlocutor din pornire naturală, cum am mai spus
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
rău”, adică neapărat critic și neapărat deschis, fără a menaja pe cineva și fără precauții. Nici nu era nevoie de această sugestie, poeta comportându-se în felul dorit de interlocutor din pornire naturală, cum am mai spus. Nu se va purta cu mănuși cu nimeni, va ataca mereu frontal și explicit, doar afișând câteodată prefăcute mirări sau întristări, procedee clasice ale ironiei: “...să vorbim despre obsesia Premiului Nobel, care nu ne face ridicoli de azi-de ieri, ci de când ne știm. Numai
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
au constituit pentru poetă “o surpriză de zile mari”, Valeriu Cristea a cărui frumoasă evocare, din finalul cărții, denotă afinități existențiale cu autorul Bagajelor pentru paradis. Memoria “rea” și memoria “bună” conlucrează fast în cuprinsul acestei cărți de captivante convorbiri, purtate “pe hârtie” de marea poetă și de criticul cel mai proeminent al generației lui.
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
acolo pentru “ Hamlet-ul” Meșterului, al lor, jucat în Festivalul Shakespeare. A fost o călătorie scăldată în culorile fantastice ale toamnei, care îți pot suci mințile. În preajma lacului Cornetu ieșeau aburi groși, ireali, care se revărsau peste zorii dimineții și ne purtau în fabulos. Fabulosul copilăriei, fabulosul iubirii, fabulosul maturizării mele. Acolo, în fabulosul ceței misterioase mi-am regăsit o parte din amintiri... Craiova, un fel de madleină proustiană care-mi aduce pe cerul gurii gustul nos-tal-gi-ei... Ce ciudat! Un oraș plin
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
Mircea Mihăieș Cartea lui Vladimir Tismăneanu este divizată în șapte capitole, premerse de-o introducere și urmate de-un epilog. Structura „romanescă” este astfel evidențiată de la bun început. Explicativă și, atât cât o îngăduie un tratat științific, personalizată, Introducerea, purtând titlul Why a History of Romanian Communism — „De ce o istorie a comunismului românesc?” — oferă motivația scrierii, pentru publicul occidental, a unei istorii plină de „zgomotul și furia” unor personaje a căror energie satanică a modificat destinul unei țări: „Am scris
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
preot catolic îndatorat să fiți milostiv cu nevoiașii acestei lumi, le-ați și lăsat părți din averea pe care o posedați. Dar vă gândiți vreodată la bogătașii de astăzi? Eu mă întreb de multe ori cine și cu ce ocazie poartă în Ruanda bluza mea neagră cu paiete și sper că-i o femeie frumoasă. Mă gândesc la cel care, în Somalia, o să încalțe cizmele mele îmblănite, aproape noi, de la Bruno Magli și mă întreb cum o să-și procure o bosniacă
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
Alessi când îi șuieră gloanțele pe la urechi. Dar ediția Schwitters? O și văd înfiptă în vârful unei baionete a vreunui guerillero latino-american după jefuirea unei gospodării țărănești de către contrarevoluționari. V-ați întrebat ce victimă a vreunei inundații din Bangladesh vă poartă vechea reverendă? Sau dacă ciorapii gri de lână împletiți cu atâta grijă de sora dumneavoastră au fost înghițiți de replica vreunui cutremur din sudul Californiei? Familiarizat de catolicism cu dimensiunea metafizică a destinului sunt convinsă că v-ați întrebat ce
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
Familiarizat de catolicism cu dimensiunea metafizică a destinului sunt convinsă că v-ați întrebat ce tainică legătură vă unește de pescarul islandez care după una din devastatoarele erupții ale vulcanului Hekla locuiește acum într-o baracă încropită în grabă și poartă una din reverendele dumneavoastră negre, acum decolorată. Sunt tot atâtea întrebări care duc către amețitoare sfere speculative și amintesc de problematica scolasticii din Evul Mediu timpuriu, nu găsiți? Ne putem foarte ușor imagina că frumoasa din Burundi care purta bluzița
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
și poartă una din reverendele dumneavoastră negre, acum decolorată. Sunt tot atâtea întrebări care duc către amețitoare sfere speculative și amintesc de problematica scolasticii din Evul Mediu timpuriu, nu găsiți? Ne putem foarte ușor imagina că frumoasa din Burundi care purta bluzița mea neagră cu paiete a fost ucisă și că bluzița e acum ferfenițită, găurită de gloanțe de puști-mitralieră rusești, franțuzești și americane, că ediția Schwitters e acum numai cenușă, la fel ca și gospodăria țărănească latino-americană incendiată de contrarevoluționari
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
acesta este cel din urmă (dar nu mai puțin puternic!) pentru care Augustin nu condamnă studiul filosofiei, și Augustin nu a renunțat niciodată la cultura sa filosofică. Și nu renunță nici măcar în De catechizandis rudibus; dimpotrivă. Aici este lupta de purtat. Aventura lui cu exercițiul filosofic era prea suficientă pentru a nu ști încotro merge sau de ce să se ferească - de cultul formei care devine scop și de care literatul nu poate scăpa. Augustin păstrează o prudență distantă; cultul excesiv al
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Retractationes, între Adnotații la Cartea lui Iov (II, XIII) și De Trinitate (II, XV), aflăm considerațiile lui Augustin față cu De catechizandis rudibus - liber unus (II, XIV). Aici, episcopul lacrimilor constată, parcă mirat: „este chiar o carte a noastră ce poartă acest titlu: De catechizandis rudibus”! L’ESILIO DI DOMITILLA Nicola BIFFI* (Università di Bari Aldo Moro) Cuvinte-cheie: Domitianus, Domitilla, Clemens, exil, Pandataria Rezumat: Articolul își propune să arată că exilul Flaviei Domitilla în insula Pandataria (mult mai probabil decât Pontia
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
urmărim să ne arătăm forța oratorică, ci ne adaptăm la mintea lor slabă și facem ceea ce ni se pare nouă mai potrivit cu vârsta lor de copii, spre educarea și îndreptarea lor, tot astfel și Logosul sau Cuvântul lui Dumnezeu a purtat grija în scrierile sale, măsurând felul de exprimare cu puterea de înțelegere a ascultătorilor și după folosul lor sufletesc” (PSB 7, 290-291; PG 11, col. 1140-1141); 3, 39 (PSB 7, 197; PG 11, col. 969972); 6, 59 (PSB 7, 494
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
creștin era împotriva formei goale, nu împotriva celei menite de a da expresie pregnantă învățăturilor creștine. În acest sens, oratorul creștin spunea: „Mă silesc din răsputeri să găsesc mijloacele mai potrivite care să fie spre folosul vostru și anume să port multă grijă, ca să nu alunec la o frumoasă alcătuire a vorbelor, căci noi trebuie să întrebuințăm timpul nu cu frumuseți de stil, ci cu puterea ideilor”<footnote M. Bulacu, Principiile fundamentale ale omileticii ortodoxe, ST, 8-10, 1977, 631. footnote>. El
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
4; 46, 8; 47, 5). Din nota 17 de la p. 167, aflăm că existau mai multe gărzi pretoriene; era doar una singură, formată din mai multe cohortes. După dl. Mîrșanu, cel care avea să devină împăratul Traianus Decius ar fi purtat, înainte de domnie, numele Decius Caius Messius Quintus Traianus (p. 171, nota 33); or, el s-a numit Gaius Messius Quintus Decius, abia după septembrie 249, când deja domnea, însușindu-și cognomen-ul Traianus. Îngrijitorul lasă să se înțeleagă că împăratul
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Mîrșanu, Maxentius ar fi fost Augustus între 306-312 (p. 185-186, nota 112; vezi și p. 204, unde apar aceleași date, dar și 306/307-312); adevărul este altul: după alegerea sa de către plebs și cohortele pretoriene în octombrie 306, Maxentius a purtat titlul de princeps inuictus, cel de Augustus însușindu-și-l abia în 307 (aprilie?). Conform notei 113 de la p. 186, Constantin s-a căsătorit cu Flavia Maxima Fausta și „a avut doi fii legitimi și alți doi nelegitimi, precum și două
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
arheologie. Lucrarea ce face obiectul acestei prezentări este structurată în patru părți. La acestea se adaugă introducerea (p.7-8), în care autorul expune pe scurt motivația ce a determinat apariția volumului și oferă unele explicații de ordin metodologic. Prima parte poartă titlul de Getica (p. 15-70), fiind dedicată perioadei istorice cuprinse între colonizarea greacă în bazinul Mării Negre (sec. VIII-VII a.Chr) și sfârșitul secolului I a.Chr. (regalitatea lui Burebista). Primul subcapitol al acestei părți a fost intitulat de autor Străinii
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]