1,913 matches
-
care cameră interzisă din subterana plină de carcere a minții mele? Culoarele acelea nesfârșite, cabină lângă cabină, zgomotul apei șopotind în conducte, debaralele cu teuri și cârpe, sentimentul că te afli la kilometri sub pământ, culoarele pustii pline de uși putrede, cu lacăte moi și obscene, aerul acela oliv... câte o usă deschisă 141 și dactilografa verzuie privindu-te uluită, câte o ușă-ncuiată cu o duzină de lacăte, de după care se-aud bîrîituri și fojgăieli... Și Lulu, cu țâțele lui de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
trepte de jos sub pașii lui Lulu, care mă urmărea neînduplecat. Marea ușă era dată de perete. Lemnul ei părea să fi stat mii de ani sub o ploaie țârâitoare. Am pășit din nou sub enorma cupolă, pe podeaua 146 putredă, pierdut în ceața pânzei de păianjen și-n duhoarea de urină cristalizată. Am intrat în tunel, călcând pe pâsla moale, care făcea imposibil orice sunet. Doar inima îmi bătea dureros în piept, în ochi, în degete, în tot corpul. M-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
detașat ușor de pânzele care deja prinseseră consistență pe hainele mele și, cu ochii în gol, cu părul zbârlit pe cap și pe brațe, am alunecat pe toboganul marelui 148 149 tunel până am ajuns iar pe podeaua înnegrită și putredă. Miriade de fire de praf se-nvîrteau în aerul brun-stacojiu, antrenând mirosuri dezgustătoare. Am ieșit de sub marea cupolă pe ușa dată de perete și, cu capu-n pământ, străbătut de fiori, am coborât încet scara îngustă, spiralată. M-am văzut în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
asfințitul galben sclipitor, tîrîndu-mi valiza cu greutate. Pe drum, o imagine stranie m-a izbit și mi-a rămas apoi gravată adânc în suflet: era o fundătură cu case vechi, în ruină. La etaj geamurile erau sparte, obloanele albastre atârnau putrede într-o singură balama, prin ferestrele goale se vedeau pereții zugrăviți vulgar, cu spații palide unde fuseseră tablouri. în fund, o altă dărăpănătură cu un grilaj de fier forjat negru ca smoala și, ridicîndu-se deasupra grilajului, la fel de negru în seara
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
respiră, asudă și pe margine cam la înălțimea mea se desfășoară statui dintr-o piatră ordinară, o piatră scoasă parcă după zeci de ani din apă, se văd încă pe suprafața ei urmele îndelungatei șederi în adâncuri, o culoare verzuie, putredă, statuile n-au nici o formă, n-au nimic de-a face cu arta, probabil că apa, vânturile, valurile le-au sculptat metodic fără nici o intenție artistică, statuile au însă nume, nu reușesc să descifrez decât unul singur, Ajax, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
iar părul era ceva mai lung decât ar fi fost considerat acceptabil în Londra. Și ce dacă avea prietenă? Când fusese ăsta un impediment pentru ea? Suntem toți foarte încântați de planurile pentru Colleen, insistă Jack. Dar Lisa simțea ceva putred la baza declarației sale. Zâmbetul îi dispăruse și era din nou serios și abătut. Apoi a trecut la a-i descrie Lisei echipa cu care va lucra. — Este Trix, asistenta ta personală, apoi este editorul tău adjunct, o femeie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Deși era abia la început, ea rămânea povestea de succes a Celor Cinci din Hackney. Și acum, uită-te la ei. Charlie lucra la un salon de pe strada Bond și avea parte de o grămadă de clienți privați, majoritatea femei putred de bogate. Zandra a revenit la Sandra, s-a întors acasă în Hemel Hempstead, s-a căsătorit și a făcut rapid trei copii. Kevin s-a căsătorit și el - cu Sandra. Până la urmă s-a dovedit că se dăduse drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un bărbat impunător. — Ești diplomat, replică Madeleine. E un ticălos de scoțian absolut meschin, dar e totuși om. Știi cum și-a făcut cu adevărat averea? — Cum? — A mituit gangsteri și a făcut chestii și mai rele. Tati cumpăra cherestea putredă și decoruri uzate de la Mack Sennett și construia case cu ele. A construit în tot L.A.-ul maghernițe cu grad ridicat de pericol în caz de incendiu, înregistrate sub numele unor corporații fantomă. E prieten cu Mickey Cohen. Oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să existe dubii. Fă o analiză completă și lasă raportul la locotenentul Reddin de la secția Wilshire. Ai înțeles? Am căscat. — Mda. Locul a fost sigilat? — Soția mortului o să-ți arate totul. Fii politicos. Avem de-a face cu niște oameni putred de bogați. Am pus receptorul în furcă și am gemut. Apoi am avut o revelație: vila familiei Sprague era la o aruncătură de băț de June Street. Dintr-odată misiunea deveni fascinantă. • • • Peste o oră sunam la ușa vilei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lor, ei au sunat în stânga și-n dreapta și au revenit cu un telefon la numărul de interior al secției pe care îl foloseam în mod abuziv. Patru ore mai târziu, știam următoarele lucruri: La moartea sa Eldridge Chambers era putred de bogat. Din 1930 până în 1934 a fost președintele Consiliului de Administrare al Firmelor Imobiliare din California de Sud. L-a propus pe Sprague ca membru al Wilshire Country Club în 1929, dar scoțianul a fost respins din cauza „asociaților evrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și Elizabeth Short. Pumnul învinețit al lui Lee. Minciuna lui: „Penitență pentru Junior Nash“. Telefonul lui Madeleine din seara aceea: „Nu veni aici. Tati dă o cină de afaceri“. Împreunarea noastră sălbatică la Red Arrow, o oră mai târziu. Lee putred de bogat în Mexic. Lee lăsându-l pe Georgie Tilden liber, în pizda mă-sii, deși era vinovat! Martha își tamponă ochii, văzu că sunt uscați și îmi puse o mână pe braț. — A doua zi a venit o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lumea. Logan privi capul respingător, orbitele goale, gura care atârna deschisă, dinții ieșind În afară din gingiile micșorate. Părul Îi era aproape imposibil de distins de blana animalelor adunate În jurul corpului. O pereche de cleștișori roz erau prinși de craniul putred. Agrafe Barbie. — E fată. Logan se ridică În picioare. Nu mai putea suporta așa ceva. — Hai, doctore. Declară decesul și lasă asta pe seama medicului patolog. Doctorul clătină din cap cu tristețe. — Mda. Poate ai dreptate. Biata micuță... Logan stătu afară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui Logan ca să nu vină, dar procurorul și legistul de rezervă se aflau acolo. Stăteau cât de departe puteau de cadavrul putrezit. Era imposibil de spus dacă și acesta fusese strangulat ca și David Reid. Pielea de pe gât era prea putredă. Și ceva mâncase din carne. Nu numai chestii mici și albe care viermiuiesc, Dumnezeu știe că din alea erau destule, ci un șobolan sau o vulpe. O sudoare rece scălda fruntea lui Isobel, iar comentariul ei deveni ezitant. Grijulie, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care Augustus le adusese de la Alexandria. În dimineața aceea, văzu ivindu-se din iarba înghețată violetele aduse de la lacul vulcanic Nemorensis. Văzu, după multe săptămâni, bobocii de trandafir, mierlele țopăind pe pământul proaspăt săpat, văzu ieșind din papirusul înnegrit și putred o mlădiță verde. Se întrebă cum de nu văzuse nimic din toate acelea până cu o zi în urmă. Se gândi deodată că, poate, viața îi aparținea. Avea un aliat: nici Tiberius, nici Livia, nici Sejanus, nici senatorii îngropați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sacre fuseseră scufundate, fusese ucis pentru că încercase să salveze instrumentele pentru cântecele rituale, nebi, seistrum-ul de aur. Era impresionant să audă un bărbat vârstnic vorbind despre tatăl său, mort de mulți ani, cu duioșia unui copil. Gajus își aminti prova putredă, pe jumătate scufundată a corăbiei care zăcea în dreptul insuliței Antirrhodos, în portul din Alexandria. Îl întrebă ce știa despre acele rituri. Ceea ce știu trebuie să păstrez în memorie, pentru că aici nu am scrieri pe care să le consult și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
avea nici un indiciu, cu excepția faptului că majoritatea încăperilor fuseseră închise sau zidite. De acolo, prizoniera nu văzuse nici cerul, nici marea. Fusese îngropată, în așteptarea morții. Mergea; poruncea prin gesturi să se deschidă ușile, să se îndepărteze mormanele de lemn putred și de mobile distruse. Trecea dincolo de ele. Foștii temniceri se grăbeau să elibereze trecerile, să curețe cu mâna locul din fața încălțărilor sale - încălțările noului Împărat; în trecere, i se întâmpla să atingă fețele mizerabililor îngenuncheați. Nimeni nu reacționa. Nu ceruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dată când cei care au astăzi mai puțin de treizeci de ani au văzut un împărat a fost în vremea copilăriei lor. Era adevărat. Acum orașul deborda de viață, ambasadori, delegații din toate provinciile; femei splendide și, prin urmare, negustori putred de bogați; artiști aflați în căutarea norocului; poeți care inventau limbaje noi pentru piese de teatru noi, fascinante; muzică din toate ținuturile, cântată la instrumente nemaivăzute. Diferența dintre atitudinea vechii generații și cea a tinerilor era atât de mare, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adăugat. „Ei, eu sunt acesta, tu cine ești?“, pare să Întrebe cu privirile mirate puțin, atât cât să nu te simți jignit direct. Mă uit În stirpea mea de țărani clococioveni, cotrobăiesc În viscerele memoriei ereditare, mă holbez la documente putrede; involuntar, fac un gest să i le sfâșii, să i le rup imediat, dar mâinile mi se lasă neputincioase pe lângă corp, Întâlnind oasele tari ale șoldurilor; se strâng pe șolduri, se freacă de ele ca Într-o mișcare de mângâiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
le put a privată și gesturi, și mâini, și razele ochilor Orice pâlpâire de gând le duhnește ca o bubă plină cu viermi Cum să rezist eu singur și pur În această leprozerie nedeclarată Unde oricine se plimbă prin aerul putred fără să știe că este bolnav Am Încercat să mă scutur de diagnosticul atât de precis Al unor medici bolnavi până-n tratatele pe care le scriu Dar m-au silit să recunosc că Îmbolnăvirea e unic medicament M-am spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
reci; Vânturi turbate de gânduri zgâlțâie poarta existenței A cărei clanță Înghețată e căutată mereu de o mână prietenă, Nu mori În tine atunci când ai izvoarele limpezi și sleite proaspăt De sângele scurs În fapta celor de mai Înainte Cresc putrede ierburi din generații de așteptare; Totuși există vinovății ce se spală prin jertfă Purități Închise În culori obscure, se rup spre arbori crescuți Ce nu trăiesc, retezați de prea multă bucurie; Ale mele nu sunt decât existențele netrăite de nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scâncet l-absorb aștrii bolnavi. 14.10.1960 Turme fără sfârșit răsar barbar Înainte, Zarea umplând-o de tropote ca-n vremi de-nceput Scuturile materiei se rup, se sfărâmă pline de viermi Ce colcăie grași-ntre idei și concepte putrede. Se lăbărțează buruienile tandru spre toate lucrurile În frunze, În priviri, În gânduri și-n concavitățile dintre constelații. Orice obiect Își caută originea spre două extremități Informă chemare putregăită apasă gingiile fără cuvinte Aerul albăstruiește culori ca-n abatoare opărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
stâlpi groși, picioare de elefant, grăsimea se răsfrânge În cute numeroase, nu se poate fixa locul genunchiului, umple toată aleea, Îmi blochează calea; Își arată cu un surâs ademenitor colții negri Între știrbiturile gingiilor; o gură largă exalând un damf putred mă lovește În plex, Îmi apăs cu mâna nările, nu mai respir, altfel simt că mă sufoc, devin stacojiu, dar ce se petrece? deodată, apare ea, madame bovary: „unde ai fost, te aștept de o oră“, „a, tu ești?“, „rătăcisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lemn enorm, cu tăblii Înalte, ale cărui margini sunt lucrate fin, terminând În capete de șerpi tăind aerul cu limbi ascuțite; pe suprafața internă a tăbliei: gravură cu scena lui Lot ademenit de fiicele sale; carnea se lăfăie pufoasă, puhavă, putredă, sângele roșu apăsând pielea albă, gesturi bolnave; otrăvite privirile, mă surprind spionat de un ochi ascuns, aerul e Înecăcios; mă apasă lichid, se lipește de pielea mea, nu știu când m-am dezbrăcat, Își descheie bluza sau poate i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voal, s-a Înșurubat Într-un dans al virginității cărnii. Nu mi-a mai păsat că a aruncat apoi cu oale și ulcele pline de lături, că s-a smiorcăit, m-a umplut de zoaiele unei vorbiri deșuchiate, Închise În putreda alterare a cărnii, m-a arătat cu degetul ca pe cel mai mare răufăcător, s-a Îndârjit să mă aștepte când mă Întorceam de la cursuri sau de la o agapă la Carul cu Bere Împreună cu Bazil. Totdeauna mă aștepta proaspătă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de lemn deșălat de atâta Întrebuințare, cu tot felul de văi și dealuri, că mai mult te rostogolești, decât stai În el, așa că e preferabil să te așezi pe jos; Îmi spune: „Pe jos le culc pe englezoaicele astea mizerabile, putrede de bani, dar care vin la mine și preferă să doarmă pe sacul de dormit, Încât calc pe ele când mă duc noaptea la toilette“. Dama, pentru că n-avea ce face, „pictează“. M-a ucis cu atâtea planșe, cu atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]