KorAP: Find »[drukola/base=rânji & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...81 >

2,010 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403

fost excursia În America. El vorbi cu gura plină de risotto. — Zăpăcitoare. Americanii sunt foarte politicoși și spun că vor să ajute, dar nimeni nu pare să știe ceva care să-mi fi de ajutor. Și doctorul? — Frumușica? Întrebă el, rânjind. — Da, Guido, frumușica. Văzând că dăduse cu bățul În baltă, răspunse simplu: — Încă mai cred că ea e persoana care știe ce vreau să aflu. Dar nu spune nimic. Iese din armată În șase luni, așa că se va Întoarce În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
complet uitării furia și debusolarea, sau cum m-oi fi simțit atunci. Voiam doar să le placă de mine. Ăsta era singurul lucru important pentru mine. — Erau multe? Întrebă ea. El ridică din umeri. Și le plăcea de tine? El rânji. — O, pleacă de-aici, Guido, și găsește-ți ceva de făcut. Uită-te la televizor. — Urăsc televizorul. Atunci, ajută-mă să spăl vasele. — Ador televizorul. — Guido, repetă ea nu exasperată, dar nici departe de asta, ridică-te doar și pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
mileuri ovale, dreptunghiulare și rotunde acopereau toate suprafețele; peste ele stăteau șiruri de fotografii de familie, În toate apărând Peppino: Peppino Îmbrăcat ca un mic marinar, Peppino În albul strălucitor al primei sale Împărtășanii, Peppino stând În spinarea unui măgar, rânjind cu Înfrigurare. În toate fotografiile, urechile uriașe ale copilului erau vizibile, făcându-l să arate aproape ca un personaj de desen animat. Într-un colț se găsea ceva ce putea fi deschis doar ca un altar Închinat răposatului ei soț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
asculte nesfârșite acuze la adresa nechibzuinței Occidentului, a felului cum acesta devorează resursele lumii. Când era copil, risipa era condamnată fiindcă erau săraci; acum era condamnată fiindcă erau bogați. În acest punct, descoperi cât de greu era să se bărbierească În timp ce rânjea, așa că renunță la catalogarea necazurilor sale și Își termină dușul. Când ieși din casă douăzeci de minute mai târziu, se trezi năpădit de-o nemărginită senzație de Încântare nedeterminată. Deși era o dimineață răcoroasă, ziua avea să fie caldă, una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
Roma. Avea să vină o mașină să-l aștepte pe Vianello, care nu trebuia să fie Îmbrăcat În uniformă, și avea să-l aducă la locul unde urma să discute cu el Ruffolo. După ce-i explică acestea lui Brunetti, Vianello rânji și adăugă: — Hollywood. — Probabil Înseamnă că vor trebui să fure și-o mașină ca să facă asta. — Și nici o șansă de-un pahar de ceva, presupun, zise Vianello cu resemnare. — Păcat că au dărâmat barul Pullman; așa, cel puțin, ai fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
te auzi. „Are doar șaisprezece ani“. Nu, nu-mi vine să cred. Continuă să râdă și trebui să se lase pe spate pe brațul sofalei, atât de tare-i răpi veselia puterile. Ce trebuia el să facă, se Întrebă, să rânjească și să spună glume murdare? Raffaele era singurul lui fiu și nu știa nimic despre ce era În lume: SIDA, prostituate, fete care rămâneau Însărcinate și te convingeau să te Însori cu ele. Și-apoi, cât ai zice pește, văzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411

Hugo șia desprins fața de pe pieptul îmbrăcat în halat alb al unei femei excepțional de frumoase. Gonise prin spital într-un asemenea hal încât nu luase în considerare faptul că, de după colț, putea să apară cineva. Îmi pare rău, a rânjit el către ea, gândindu-se că, în realitate, nu-i părea rău deloc. Doar nu i se întâmpla în fiecare seară să-și îngroape nasul în ceva atât de sexy precum... a aruncat o privire la ecusonul ei: Dr. M.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
până la mușchii puternici ai gâtului. Tipul avea o frumusețe de erou de film care stârnea resentimente chiar și în rândul celor mai relaxați bărbați. Iar Hugo, care stătea în picioare cu un ecuson caraghios în mijlocul unui grup de străini care rânjeau, se simțea în clipele alea departe de a fi relaxat. —Autobuzul? a repetat Amanda disprețuitoare. Bărbatul cu părul lung s-a uitat la ea. Noi nu avem treabă cu mașinile, a anunțat el pe un ton sever. Considerăm că fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
fel. Nici eu n-am treabă cu mașinile. Merg peste tot cu bicicleta. Apoi a îndreptat markerul spre el, întrebându-l: —Cum te cheamă? —Jake. Soția mea, Alice, e și ea aici, dar momentan se află la toaletă. Vomită, a rânjit el către femei. Cred că știți cum e, nu, fetelor? Stomacul lui Hugo s-a strâns dezgustat de populismul ieftin al lui Jake. Cu toate astea, femeile păreau vrăjite. Toate au produs un murmur compătimitor. Toate, cu excepția Amandei care arăta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Alice a alunecat către hârtiile cu care Sherry își freca fusta. Ceea ce ea crezuse că erau niște șervețele semănau acum suspect de tare cu foile trimise de avocatul extern pentru cazul cu prăjitura cu whisky. —Vai, îmi pare rău, a rânjit Sherry. Am creierul făcut terci. Ei, asta face sarcina din om! —Sarcina! Alice a schițat un zâmbet chinuit. A sunat telefonul. Sherry a dispărut ca să răspundă. — E mama ta, a anunțat ea prin interfon. Alice a înșfăcat receptorul recunoscătoare. Mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
pâlpâitoare a focului. Iar ochii îi străluceau ca la lupi. Nu te-ai gândit niciodată să renunți la New York? a întrebat-o el cu blândețe. Nu te-ai gândit să te întorci acasă? De ce ești așa de interesat? Jake a rânjit. —Din motive egoiste. Pentru că ești superbă și pentru că-mi place de tine la nebunie. Alice a rămas cu gura căscată. El i-a umplut din nou paharul. Când mâna lui a atins-o pe a ei, Alice a simțit cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
să cadă din nou pe scaun. Capul i se învârtea pe umeri. —E OK. Îl cunosc, într-adevăr. Mulțumesc, Sherry. Poți să... ăăă... —Să închid ușa? Sigur. În timp ce uriașul buchet de trandafiri s-a mișcat înainte, Sherry s-a retras rânjind și făcând semne frenetice cu degetul mare în sus. Alice s-a uitat la Jake. El a privit-o pe deasupra trandafirilor. —Ce faci aici? a răsuflat ea. Cum m-ai găsit? — Am auzit că mă cauți. Așa circula zvonul, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
de bani? Așa cum știa orice agent imobiliar de succes, opiniile erau periculoase. Trebuiau, cu orice preț, să rămână nedezvăluite, altfel persoana care avea de pierdut era chiar agentul în cauză. Hugo a mai luat un gât de șampanie și a rânjit către Charlie. Dacă vrei, te duc până la metrou cu Astonul. Charlie a fâlfâit din genele prelungi. — Poți să mă duci acasă. E în drumul tău. Tentat, Hugo a ezitat. Privirea i-a întârziat pe rotunjimile sânilor lui Charlie care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
el indicând cu mâna mamutul uriaș din plastic gri care data din zorii epocii Xerox. Avocatul i-a aruncat o privire. De ce aș vrea să am un copiator acasă? Am unul la serviciu. Și, oricum, ăsta e preistoric. Hugo a rânjit. Avea răspunsul pregătit. Tocmai de asta reprezintă o insulă conversațională perfectă. Lentilele avocatului au sclipit neîncrezătoare. —Ce-i aia o insulă conversațională? —În general, se găsesc în bucătării, a spus Hugo rapid. Sunt blocurile alea masive în jurul cărora stau oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
de tema asta; era în vervă. — Iar la petreceri, copiatorul ar putea să se dovedească util și în alt fel, dacă înțelegi la ce mă refer. Hotărându-se s-o facă lată, Hugo s-a plesnit peste fund și-a rânjit. Avocatul era acum încântat. Și-a lins buzele roșii și strălucitoare și-a zis: — Da! Fantastic! — Așadar, a zâmbit Hugo acționând, ca de obicei, pe principiul bate fierul cât e cald. Ne-am înțeles? Și s-au înțeles. După asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
o privire de ce proprietatea respectivă era așa de greu de vândut. Motivele pentru care zăcuse, mare parte din an, în catastifele de la Dunn și Dustard erau îngrozitor de evidente. —Așa o să vedem ce-ți poate pielea, băiețaș de Londra ce ești, rânjise Neil, fluturând către el colile cu detaliile casei. Dacă poți să scapi de asta, atunci o să cred într-adevăr că ești cel mai tare agent imobiliar din tot sud-estul. Hugo luase foile A4 cu o încredere relaxată care-i masca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
am fost să vând casa-vagon, a rostit Hugo cu gura plină cu o îmbucătură savuroasă din sendvișul cu șuncă și roșii. Hugo simțea o profundă satisfacție. Oare în toată lumea asta exista o combinație de arome mai grozavă decât asta? A rânjit către Neil, pregătindu-se să scoată la lumină vestea cea mare. În mod normal, folosirea termenului „să vând“ fusese un indiciu. — Peste-un minut n-o să mai râzi, a spus Neil mohorât. Au sunat cei de la Spitalul de Vest. Au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
de maternitate erau exact așa cum își imaginase, dar încă și mai amplificate. Toate clișeele erau adevărate. Nu crezuse că se poate să iubești ceva cu atâta intensitate. Acum știi și tu ce simt eu când vine vorba de reciclare, a rânjit Jake de pe marginea patului când Alice i-a mărturisit acest lucru. Alice a râs zgomotos. Oare cum de se putuse gândi, așa cum o făcuse din când în când, că lui Jake îi lipsea simțul umorului? Alice simțea că se îneacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
imediat se întreba câți tați s-ar fi deranjat să construiască așa ceva primului lor născut. Era greu de imaginat o expresie mai emoționantă a devotamentului patern, combinată, desigur, cu devotamentul față de planetă. —E cea mai ecologică masă de pe piață, a rânjit Jake la ceremonia de dezvelire a construcției, săltând un prosop ca să-și prezinte capodopera. Materialul e căptușit cu cânepă. Tot acest echipament de schimbat scutece e un miracol ecologic! Un alt miracol similar era hamacul Rosei, construit în autentic stil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
praf, a adăugat ea repede. Tot cu lapte de la sân. Pot să-l pun în sticle cu o pompiță. Așa că pentru Rosa nu ar exista nici o diferență. Iar sânii mei amărâți și terciuiți și-ar putea reveni, a adăugat ea rânjind. Jake s-a lăsat pe vine în fața lui Alice, luându-i mâinile într-ale lui. —Al, a spus el persuasiv, nu vezi că ăsta ar fi începutul sfârșitului? Dacă începi să-i dai lui Ro un biberon cu lapte praf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
a întrerupt imediat. Deci, ai venit să faci cumpărături de Crăciun? a întrebat-o ea veselă pe Laura. —Îmmm, nu neapărat. Laura s-a ridicat în picioare cu țigara în gură și și-a aranjat decolteul mai bine. Apoi a rânjit enigmatică. Dar presupun că ai putea spune că e un cadou de Crăciun. Apropo, a sărit Amanda. Vreau să-mi fac programare pentru niște ședințe de destresare postnatală la centrul de frumusețe înainte de Crăciun. Vrei să-ți fac și ție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
important, unde grijile banale legate, de pildă, de maniere sunt sacrificate pentru binele omenirii. În baie? a repetat oripilată doamna Duffield. Și pe biata Rosa unde o spălați când cada e plină de bere? — Nu în cada de la etaj, a rânjit Jake către ea. Ci în cada din grădină. Cea pe care am găsit-o la groapa de gunoi. Mama lui Alice era nedumerită. —N-am văzut nici o cadă în grădină. E în spatele casei, a bolborosit Alice. Cu toate că trebuie să spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
picioare. Te rog, a implorat ea orice zeitate care se găsea pe recepție. Te rog, fă ca Jake, idealist și profet cum e el, să nu fie sincer până la capăt. Măcar de data asta. Fă să fie diplomat. — Îngrășământ? a rânjit Jake. Folosesc cel mai bun și mai original îngrășământ care se găsește pe piață. Ei, cum se numește? l-a îmboldit doamna Duffield. Eu sunt mereu în căutare de îngrășăminte de calitate. Deci nu folosești sânge, pești și oase? —Excremente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
era un idiot și că Dunn și Dustard nu era nici pe departe cea mai dinamică agenție din branșă, dar, cel puțin - și, de fapt, tocmai din acest motiv - era un refugiu pașnic și liniștit. —O să-i duc dorul, a rânjit el ironic către Amanda, în timp ce Theo îi dădea înainte cu răcnetele. Amanda, care își turna din nou vin în pahar, a ridicat privirea. Ce vrei să spui? — Mă refer la momentul când o să mă întorc înapoi în roata hamsterului, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
oră mai devreme, fie cu o jumătate de oră mai târziu. Asta dacă vii cu mașina. Altfel n-ai nici o șansă. Nu când ai de-a face cu mamele alea de gherilă cocoțate în carele lor de luptă. Barbara a rânjit și a șters-o. În camera copiilor, o asistentă de creșă cu aer capabil l-a luat pe Theo din brațele lui Hugo. — Acum plecați și nu vă agitați, l-a instruit ea. Mai ales în prima zi. Cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]