1,494 matches
-
Ele au găsit câte-un păpușoi roșu și l-au atârnat de grinda șurii, la vedere. N-au vrut însă să se retragă, motivând că încă nu le este somn. Atmosfera cu muncă, glumă și poveste s-a încins și râsetele se auzeau până în uliță. Eu, de oboseală, fiind și cea mai mică muncitoare, am adormit în pănușile moi. Nu mai știu ce a fost! Am visat ceva sau am avut un coșmar, c-am sărit deodată drept în picioare și-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
căci am prins gust de treabă (vorba tatei). Până spre seară am tot cules. Eu parcă mă săturasem de mere și-am trecut la pere. Băieții m-au chemat la ei. Eu atâta am așteptat. Să fi văzut voișie și râsete pe noi! Vasile ne-a povestit că în tot satul a început culesul fructelor de toamnă, dar în livadă la noi e mai plăcut, pentru că suntem mai mulți. A vrut să vadă cum sunt depozitate pe rafturi și l-am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Au mai respins și alte fecioare cavaleri străluciți care-și așterneau inima la picioarele lor. M-a umilit, trebuie să moară! M-a umilit În fața Întregii Curți. Am ajuns de râsul tuturor. Pe unde trec aud În urma mea șoapte și râsete Înăbușite. Lașii, nici unul nu cutează să-mi râdă În față, fiindcă știu c-ar râde ultima oară... — Pentru că ai o faimă de războinic bine Întemeiată, cavalere. Deși nu cred că-i chiar așa cum spui. Orgoliul rănit te face să exagerezi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu chirie într-o hărmălaie insuportabilă și un haos înfiorător. Imaginați-vă: douăzeci de locuințe la parter, douăzeci de familii cu părinți, copii, bunici, socri, cuscri și alte soiuri de rubedenii. În curtea strâmtă era o zarvă perpetuă: strigăte, plânsete, râsete, înjurături și văicăreli, încât odihna și liniștea erau surghiunite pe întreaga durată a zilei, ele având regim de "flotant" doar în timpul nopții, când toată plodărimea asta care alcătuia Babilonul imobilului se retrăgea la culcare. Dar omul se obișnuiește și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
special din Israel, care a povestit că ați fost vecini în Fălticeni, copii fiind, cât erați de fericiți, cum vă jucați cu alți copii, chiar la un moment dat ați avut și râie... ne povestește Doamna, acest amănunt a stârnit râsete în sală; cum era pe atunci, la Fălticeni? A însemnat un contact revitalizator cu viața normală într-un oraș cu flori și bucurie. A fost și primul "iarmaroc" pe care l-am văzut, la 20 iulie, de Sfântul Ilie, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Cristiane, ai mai pus piciorul pe scenă ? — Nu, domnule, n-am îndrăznit... — Păi, nu ești cântăreț până nu pui piciorul pe scenă, nu ? Nici Zavaidoc nu era Zavaidoc dacă nu-l lăsa cineva să cânte o piesă, nu ? și iar râsete la masă. Pauză câteva secunde. Hai, dă-i bice ! Ai noroc că în seara asta totul a mers bine, în cel mai rău caz o să iasă o comedie, și n-ar strica nițică comedie, nu, Vasilescule ? Păi, eu ce-am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
toți. — Haideți, distinși domni, doamne și domnișoare... Cum să se nască artiști noi dacă nu sunteți îngăduitori cu ei ? Cine știe, poate într-o zi domnișorul mă va prezenta pe mine, ajungând atât de celebru, că voi fi dat uitării. Râsete și aplauze. — Poate că da ! țipă Pribeagu, după ce sala se potolește. — În această seară, doamnelor, domnișoarelor și domni- lor, orchestra Ion Vasilescu și tânărul domn, nimeni altul decât Vasileee Cristian ! strigă Ion Vasilescu, urmat de un ropot de aplauze. Studentul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Jenny și Rada, tânăra și frumoasa ardeleancă stând aproape lipită de Cristi și sorbindu-l din priviri. Era târziu, era mult fum la Capșa, atât de tutun, cât și de canabis, mirosea a băuturi care mai de care și multe râsete printre ele la masa mare a celor aproape douăzeci de artiști în total. — Mă, vă jur, era Pribeagu, încă vreo doi amici ai lui de teatru, beau și râdeau la o bere, și moșul se ridică nervos de la masă și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sensul, rătăcind în lumile macabre pe care mintea sa le mai putea concepe. Nu de puține ori halucina și stătea de vorbă singur la masă, crezând că-l are alături pe Fernic. Ca un nebun scăpat de la sanatoriu, înconjurat de râsetele meschine ale bețivanilor care își găsiseră un clovn. Minute în șir îi povestea lui Fernic câte și mai câte, glumea cu el, iar când se întorcea să-l privească, în loc să vadă chipul prietenului său, îi vedea cadavrul în descompunere. Cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vine să plângă, dar nici de asta nu e în stare. Întins, fără să se mai poată mișca, își reamintește tot felul de momente cu Fernic. Câte năzbâtii și aventuri. Câte cuceriri și cântece. Câte visuri împlinite și glume. Câte râsete și pahare de vin. — A dat un vis pe altul, ăsta a fost destinul lui. Întruna altă și altă îndrăzneală. De parcă nu se sătura de viață, de parcă tot timpul mai era ceva grandios de făcut. Se arunca pe val și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
impor- tante și mai grave ale secolului decât plămânii și gâtul lui Cristian Vasile. Un alt acces infernal de tuse venea până se îneca și începea uneori chiar să scuipe sânge. Între timp, tot mai puțini prieteni, tot mai puține râsete, doar înstrăinare și mâhniri. Alte decepții în dragoste, până la altă căsătorie scurtă, care s-a dovedit la fel păguboasă atât pentru inima lui, dar mai ales pentru portofelul său, ca și prima. O altă femeie șarmantă și frumoasă i-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
întâmplător, a fost o coincidență. Pentru ea m-am urcat prima oară pe o scenă să cânt, ca s-o impresionez, fermecat de vraja ei. — Și așa ați cucerit-o ? — Nicidecum, a părăsit sala, îmi amintesc, cu un ofițer german. Râsete, iar atunci Cristi observă că și soldați sănătoși veniseră să-l asculte, iar în dreptul intrării erau și doctorii și unul dintre bucătari. Dar am reîntâlnit-o peste câțiva ani, da... Era la fel de minunată, poate mai minunată. Și am cumpărat-o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aștepți vreo invitație ? Și ofițerul ia un castron de ciorbă de pe masa unuia și i-l îndeasă lui Cristi pe cap, murdărindu-l tot. Îi mai dă o palmă pentru a-l pune la respect, în timp ce tot salonul izbucnește în râsete și aplauze. Cristi își ia castronul din cap și îl întinde ofițerului : — Poate doriți să-l mai umpleți o dată, că tare bine miroase ciorba asta cu perișoare. — Afară, câine gardist ! Afară ! sar soldații pe el, îl iau pe sus și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sin- gurul lucru care reușește să-l țină în viață, va povesti apoi, sunt amintirile. Toată viața sa reluată, pas cu pas. Fiecare concert, fiecare piesă de teatru, fiecare prieten, fiecare amor. De multe ori se auzeau din camera sa râsete sau dialoguri aprinse, semn că fantomele erau acolo cu el și îi țineau de urât. Prin 1950, Cristi își revine miraculos, când mai toți credeau că nu va supraviețui acelui an și că se va stinge încet, încet în camera
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
provoacă schițele și dramele caragialiene nu Îi biciuiesc numai pe cei așa-ziși proști, dar și pe cei care fac un caz grotesc, grosolan aș zice, cu evidentă autosatisfacție, de aceștia. O autosatisfacție ce Îi unește pe unii În corul râsetelor batjocoritoare Într-o „masă umană” care, prin aceasta chiar, se auto-desemnează În tabăra de care face haz - În tabăra largă, mișcătoare, bălțată și „misterioasă” a prostiei și a proștilor. Nu credeți?!... Sigur, eu, În ce mă privește, am căutat mereu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stroboscop în foaier. Un prieten, artistul Tom Sachs, concepuse cutia mare din mijlocul camerei de zi, zbârlindu-se și mârâind la oricine se apropia. Prin difuzoare fixate în exterior se auzea zornăit de lanțuri, ca de altfel și gemete și râsete foarte autentice ale celor morți. Stafii din hârtie albă creponată unduiau prin copaci, iar dovlecii complicat sculptați și viu iluminați punctau poteca pietruită ce ducea spre casă. Și cu toate că era vorba de o petrecere absolut pentru adulți, nu se petrecea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cineva - fără să fie pe listă, costumat în cadavrul lui Slim Pickins - aștepta nerăbdător în dreptul cordonului de catifea. Îndreptându-mă spre ușa de la intrare, i-am spus lui Pete: „Ai răbdare, vin imediat, frate“, după care i-am tras un râset de fantomă. Kentucky Pete era un dinozaur din anii ‛70 care se încăpățâna să supraviețuiască și cu care îmi făcuse legătura unul din studenții mei. Supraponderal, cărunt, cu plete și cizme din piele de șarpe și un tatuaj cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
intrase la școala particulară dorită, liga de fotbal lipsită de sportivitate și un club de carte recent inițiat de cineva - dar când le-am sugerat să aleagă una dintre cărțile mele, am fost amendat cu ceea ce poate fi descris ca „râsete forțate“). Jayne își camufla minunat furia interpretând rolul gazdei șarmante în timp ce eu îl așteptam nerăbdător pe domnul McInerney, care ținea o lectură undeva în oraș și telefonase pentru a i se mai spune o dată care era adresa noastră. La un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
amabilitate sa intrăm, fiind considerați ca făcând parte dintr-o delegație regională spaniolă, care tocmai e sărbătorită la umbra unei verande impunătoare. Cred că am sosit după ce se rostiseră cuvântările de protocol. Acum răsună muzica - ritmuri iberice -, se aud exclamații, râsete și pot fi văzuți oameni la costum și cravată care se îmbrățișează și discută cu voce tare. Femeile sunt mici de statură și grase, îmbrăcate în culori aprinse. Suntem serviți cu bere și creveți. E minunat, mai ales berea rece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
piatră, două sute de metri, fac o jumătate de ceas șchiopătând. La lumina săracă a câtorva lumânări, lângă biserica înnegrită, mâncăm cu toții ofițerii în tăcere. Se vorbește puțin din când în când; nedisciplinații ofițeri de rezervă nu mai dau drumul la râsete tari. Sala alimentelor, ca și pe vremea Turcilor când cu volintirii e așezată în pridvorul bisericii, alături de icoana lui Rareș-voevod. 12 August A doua zi trebue să fac drumul în ambulanță; abia pășesc de durerea picioarelor. Doctorul Rizescu, sau mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nori negri urcă, cuceresc în scurtă vreme albastrul șters al cerului, vântul ușor crește, crește, începe a bate cu aripi de vijelie, și o ploae viforoasă se năpustește. La adăpostul nostru, sub hambare, ne învelim în pelerine, cu glume, cu râsete pe când flăcăii regimentului, în goană își caută pretutindeni adăpost, pe când ploaea se învălue în lungi șuvițe resfirate, pe când vântul umflă girezile de grâu din apropiere, și le spulberă crestele ca pe niște capete îngrozite, cu părul vâlvoiu. Pe ploae mergem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în suflet. Din când în când ofițerii se adună într-o baratcă afumată și murdară de scânduri, unde se vinde bere, vin și ceai. Acolo se face, în nopțile acestea de adunare, larmă până întru târziu. În larma și în râsetele ofițerilor, soldați intră și es tăcuți după ce au cerut de cinci bani brânză ori de cinci bani masline. Acolo de cele mai multe ori vezi pe domnul căpitan Hârjău vânturându-și barba-i de foc și gemând din greu în fața păharelor pline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și în primăvara vieții ei strânge cu grabă mana florilor pământului; nu râvnește la strânsura altui roi și păstrează acele răzbunătoare numai pentru adevărații dușmani din afară! De câte ori zbiera măgărița maiorului, de-atâtea ori soldații îi răspundeau cu chiote și râsete. Când a venit generalul Pătrașcu în tabără la Zimnicea, măgărița Bălcănița mânca oleacă de ovăs. Generalul s-a apropiat cu calul de ea: imediat Bălcănița s-a întors cu partea de dinapoi spre el și a schițat cu picioarele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trei refugii și unele aprecieri ale epocii respective. Eram în seara zilei de 27 iunie 1940, cu câțiva prieteni pe bulevardul Alexandru cel Bun, strada principală a Chișinăului. Încă nu se întunecase, iar forfota străzii era dominată de vocile și râsetele tinerilor. Cursurile și examenele școlilor, liceelor și facultăților se terminaseră și manifestările de bucurie erau firești. Timpul frumos de început de vară și de vacanță stimula acest elan tineresc. Nimic nu părea să tulbure viața liniștită și fericită a basarabenilor
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
loc, un pat într-un dormitor la etaj. Ce bucurie imensă am simțit când mi-am lăsat jos rucsacul de pe umeri și m-am întins în pat! Greu de descris. Se poate doar trăi și simți. în sala de mese râsetele și vorbăria continuă, cu frenezie chiar. Este primul meu contact cu un han al pelerinilor și parcă nu prea intră în mintea mea această atmosferă care nu-i tocmai de pelerinaj. Rămân cumva nedumerit dar sunt prea obosit ca să mai
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]