1,700 matches
-
la care s-au deprins a dănțui și copiii. Numai bătrâna stătea bucuroasă pe scăunelul de lemn, uitându-se, cu luare aminte, la petrecăreți. Așa petrecură câteva ceasuri bune, cinstind din vinul dulce acrișor, mai înfruptânduse din bucatele reci ori răcorindu-se, afară, pe pridvor, în bătaia acum dulce a viscolului. După un răstimp, femeile se cerură să meargă spre casele lor. Dar cu cine? Bărbații dormeau duși, care pe jos, care pe laița bătrânei. Și copiii adormiseră pe cuptor, visând
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nou tunet. Șoseaua e uneori desfundată și plină de apă, care nu mai are timp să se scurgă. Parcă și cactușii ce apar uneori spectrali în lumina farurilor pe marginea șoselei au început să se umfle de apă. Dar în loc să răcorească aerul, să-l destindă, ploaia îl înfierbîntă parcă și mai mult. Ajungem târziu la Uxmal. Autobuzul se oprește și suntem parcă prea obosiți ca să mai putem coborî. Rămânem câteva clipe pironiți pe scaune. Apoi ne hotărâm să ne dăm jos
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
coridoare. Nimic nu absorbea zgomotele, nu le atenua. Ziua, soarele ardea nestingherit zidurile caselor, mai degrabă modeste, neapărate de nimic. Atunci, până și umbra era fierbinte. Seara, lumea se înghesuia pe trotuare, căci zidurile încinse n-avuseseră timp să se răcorească. Și, treptat, febra pietrei devenea propria ta febră. Poate și de aceea mi-am zis că Merida se numără printre acele orașe din care pleci înainte de a le cunoaște, dar după ce le iubești. moartea miturilor? Prima parte a tinereții mele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și bărbatul ascuns în orice femeie... M-am retras ușor spre marginea văii, tulburat și imposibil de trist. Abia când am ieșit pe șosea m-am dezmeticit, și realitatea, cu merii ei și vacile păscând pe marginea șanțurilor, mi-a răcorit ochii, mi-a pus ordine-n gânduri. Am străbătut, mergând automat, lungul drum sinuos care ducea spre tabără, fără altă dorință decât să dispar mai repede, să mă pulverizez, să mă pierd undeva în peisajul prăfos. Cu cât deveneam mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nu cumva sub atingerea mea arzătoare trupul tău să se prefacă în aer, de-afară doar pâlpâirea slabă a stelelor și-năuntru atâta lumină, trupul tău gol acum lângă trupul meu neînceput, iar palma ta ca o suflare de vânt răcorind fierbinte trupul meu ce se astâmpără fremătând la trecerea ta blândă, neîndrăznind să vin mai aproape de tine, aproapele are gradații ca orice măsură ca orice, hai vino! Îmi șoptești tu tainic, parcurge-mă ca pe un loc necunoscut pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să vii să-ți dau și ție ceva de mâncare mai încolo, Mulțumesc, frate Rafael! Ce bine că ai venit, băiatule! mă duce bucuros la pieptul lui și se îndepărtează apoi grăbit spre bucătării, Eu cobor spre Izvor, măcar să-mi răcoresc ochii, văd că s-a strâns și acolo lume multă, peste tot pe iarbă pături întinse, se desfac pachetele cu mâncare aduse de acasă, copii neastâmpărați, flămânzi, plângăcioși, se curăță ouă fierte, pâinea moale tăiată felii, se întind ștergare albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ducându-mă direct la izvor, ascuns de tufele de mure și lăstăriș bogat firicelul de apă limpede se prelinge fără grabă prin vadul de pietre, după cum sunt așezate pietrele recunosc mâna omului, Mă aplec și-mi ud buzele uscate, îmi răcoresc fața, îmi descalț sandalele și-mi suflec pantalonii până la genunchi, apoi îmi dezbrac cămașa și-mi stropesc pieptul încălzit, mi-e mai bine acum înviorat, în jurul meu încep să se lase umbrele înserării, hotărât deja în sinea mea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Eu, nu ei. I-am mângâiat părul, încercând să mă concentrez asupra unui refren tâmpit de la radio. Madeleine mă strânse în brațe mai tare decât orice fată primită de mine ca premiu la meciurile de box. Când m-am mai răcorit, am întins-o ușurel pe spate și m-am vârât în ea. Acum nu mai eram polițistul oarecare și curva bogată. Eram doar noi doi, noi împreună, și ne arcuiam, ne răsuceam, ne dădeam în bărci viguros, ca și cum am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Nu cred că el a fost făptașul. Nu este genul. Nu e Îndeajuns de inteligent Încât să mintă convingător. — Într-adevăr, fu de acord Logan. Cu toate astea, ne minte. Sub nici o formă nu a fost acolo doar să se răcorească după o ceartă În familie. Te-ai enervat, bine, dar nu te duci până la râu pe o ploaie torențială doar să te calmezi. A fost acolo cu un motiv precis, dar nu știm care este acela deocamdată. Portul din Aberdeen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
arătase cum să calculeze Înălțimea, chiar și a celei mai Înalte clădiri, măsurînd cu pasul umbra ei pe pămînt. Se Îndreptau Încă spre nord-vest și aveau să ajungă curînd la linia ferată Shanghai-Woosung. Din radiatorul camionului ieșeau aburi. Stropii Îi răcoriră fața lui Jim, dar pumnul șoferului bătu toba amenințător În ușă, iar Jim Înțelese că el hotăra cînd aveau să se oprească și să se Întoarcă la Shanghai. Resemnîndu-se cu această călătorie inutilă și cu Întoarcerea lor la centrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sulurile cu saltele de dormit, se foiau neliniștiți În soarele de august. Soldatul Kimura privea cu regret orezăriile pustii, de parcă ar dorit să se Întoarcă În lumea sigură a lagărului. Pete de scuipat luminau praful din jurul ghetelor rupte ale soldaților. Răcorindu-și furia de ani de zile față de foștii paznici, femeile scuipau printre sîrme, strigînd și rîzÎnd. O belgiancă Începu să urle În japoneză, rupînd bucăți de pînză decolorată din mînecile rochiei de stambă și aruncîndu-le la picioarele soldaților. Jim se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cei doi priviră în jos, ca și cum secretul fericirii s-ar fi găsit sub podea. IX A doua zi după cele petrecute, Eugenia stătea de vorbă cu un tânăr în odăița unei locuințe de portar, în timp ce portăreasa ieșise discret să se răcorească în poarta casei. — Trebuie să termini cu asta, Mauricio - zicea Eugenia -; așa nu mai putem continua, mai ales după ce-am să-ți spun ce s-a-ntâmplat ieri. Păi nu zici - spuse numitul Mauricio - că pretendentul ăsta e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai spun o dată, nu vreau să văd ochii de câine înfometat ai domnișorului don Augusto ... — Ce-ți mai trece prin cap, fetițo! — Și-acum - adăugă ea ridicându-se și îndepărtându-l cu mâna -, fii cuminte și du-te să te răcorești, ai mare nevoie! — Eugenia! Eugenia! - îi șopti el cu voce uscată, aproape febrilă, la ureche -. Dac-ai vrea tu... — Tu ești cel care trebuie să-nvețe să vrea, Mauricio. Adică... Fii bărbat! Caută-ți de lucru, decide-te repede; dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sau, dacă vrem, psihologie fiziologică? Oare femeia are suflet? Iar mie, ca să mă apuc de experimente psiho-fiziologice, îmi lipsește pregătirea tehnică. N-am frecventat niciodată un laborator..., în plus, n-am nici aparate. Oi fi, așadar, nebun?“ După ce-și răcori sufletul cu aceste meditații stradale în mijlocul mulțimii aferate și indiferente la păsurile lui, se simți mai liniștit și se întoarse acasă. XXV Augusto se duse în vizită la Víctor ca să-l giugiulească pe fiul său târziu venit, să se recreeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
durea dacă s-ar ține de astfel de potlogării. — Chiar dacă și eu sunt pe cale să mă țin de astfel de potlogării? am întrebat amuzată. — Asta e altceva. Dar nici una dintre noi nu știa exact de ce. — Așa că ai hotărât să te răcorești venind la mine să-mi omori germenii din bucătărie? Lynn se opri din curățat și se uită la mine. Nu ți-am spus? L-am părăsit pe Harry. I-am spus că el și fiul lui prețios nu au decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
contact sexual, disperarea cu care Îndura, zi după zi, pretențiile de țap ale soțului și, apoi, prima senzație mirată de plăcere sexuală. Într-o zi fierbinte, pe o coastă de deal pustie și Împădurită din Corsica, În timp ce cei doi se răcoreau sorbind dintr-un izvor, soțul, Julien, Începu să Își mângâie senzual mireasa, pe Jeanne, care, Într-un moment de neașteptată „inspiration d’amour“, Își umplu gura cu apă rece și se oferi prin gesturi să o treacă În gura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
filtra expresiile faciale care ar fi putut dezvălui ce gândea. Își luă halatul și papucii și porni spre camera de baie plină de aburi. Îndelung instruit, Smith pusese apă În cadă exact la temperatura potrivită, lăsându-i timp să se răcorească cu câteva grade, În timp ce el se rădea. Se lungi cu plăcere În apa fierbinte, cu pântecele ieșindu-i la suprafață ca o insuliță rozalie. Abandonase orice speranță de a-l reduce - indiferent cât mergea pe jos, nu avea nici un rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un start greșit și câteva balansuri alarmante porni bicicleta și Începu să pedaleze hotărât. Era o după-amiază plăcută, Însorită, cu o briză ușoară dinspre sud, care, Întețită de mișcarea pe care o făcea tăind aerul, Îi flutura barba și Îi răcorea plăcut obrajii. Ca Întotdeauna, viteza amețitoare, prin comparație cu mersul pe jos, Îl Înviora. Ce invenție minunată! Atât de simplă, dar atât de ingenioasă. Cum de-i luase omenirii atât de mult să vadă că, doar cu un mic impuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
versus Chacarita Juniors, și mă scotea din săriți care, mă jur pe mama, nici măcar nu știau vro iotă dă football. Am sărit din teleguță la Belgrano R. Quinta ie la vreo treișpe străzi dă gară. Am croșetat ideea să mă răcoresc mergând cu perpedesu, da iera să dau În primire dă oboseală. Cum Îmi zisese Abenhaldun, i-am tras o sârmă dân dugheana dă pă strada Rosetti. Chiar vizavi dă quinta stătea ciotcă niște mașini; auzeam cum se trăncăneau gagiii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Așteptare Elena Marin Alexe Îmi aplec ramurile inimii, să poți culege tainele, una câte una. Lasă aroma lor să-ți aline cerul plin de pelin al gurii și să-ți răcorească buzele arse de promisiuni neîmplinite. Te voi aștepta aici, în fiecare galbenă toamnă, cu alte și alte doruri, atârnate de fibrele inimii mele, gata de sacrificiu. Să nu uiți, pe drumul Ierusalimului, încă se mai moare de răspuns lapidar.
A?teptare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83263_a_84588]
-
o picatură doar și sărutul furibund al morții Te va purta spre veșnicie Nu lăsa întunericul să te vegheze Înfășoară-ți gândul în sclipiri de lumină Adunate cu ardoare și strânse la piept Azi Trece-ți palmele prin diafanul zorilor Răcorește-ți fruntea zâmbeste albastrului Și nu mai risipi roua pe gene Azi Poți trece cu ușurință bariera spre Viață Abandonând agonia contrastelor Din necuprinsul firii scapă prin rugă Azi..
Azi by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83266_a_84591]
-
raze, prin lumi de întrebare Și-mi pare că trăiesc prin aerul sfidat De cei ce-mi calcă viața cu un ARGINT PE-O FLOARE. Eu nu ucid nici viața ce-ncet se plămădește Din ploile de iarnă ce-mi răcoresc gândirea Și-n azi mă plouă n suflet când clipa se ivește Pe un sărut de noapte în semn de întrebare. De unde vii tu înger de vrei a mă iubi, Când au murit în mine doar lumi de viețuire Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
2007 LACRIMA DURERII Domnului filozof Relu Budacea Când îmi veți citi din versuri dragii mei Născute din ploile cu chipul alb de seară Pe trupul de furtună din clipele de Zei Doar lacrima durerii, pe un decor de seară. Va răcori gândirea ce azi vă mai imploră Să răsfoiți cuvântul cu-o grație fierbinte Și-n sărutări de vise un dor vă mai devoră, Când rugător și singur un Ochi încet se vinde. Prin templul de tristețe ce mă condamnă Eternul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fereastră și-și Înfundă buzunarele cu muniție: gloanțe pentru revolverul de 38, Încărcătoare de rezervă pentru automat. Își vîrÎ cuțitul la centură, acoperi fereastra din spate cu salteaua și Întredeschise fereastra din față, ca să mai intre aer. O adiere Îi răcori sudoarea. Se uită afară, la niște puști mexicani care se jucau cu o minge de baseball. Rămase pe loc. Imigranții se adunau afară. Arătau spre soare ca și cum ar fi estimat ora, așteptînd cu nerăbdare sosirea camionului - muncă Înjositoare pentru trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elenă Marin Alexe lacrimile ploii nu mă răcoresc le-aud țipatul când se izbesc de gard și cad risipite atunci mă dor și mă ard Pe mine razele soarelui nu mă-ncălzesc deși fierbinți doar îmi mângâie față plâng în tăcere căci mă doare viața Pe mine asaltul
Pe mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83291_a_84616]